Educaţie LGBT, de la copil la părinte

Luca ISTODOR
Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Educaţie LGBT, de la copil la părinte jpeg

Cînd, în 2013, am creat Blog-ul Mov, un blog destinat tinerilor gay unde scriam despre experiențele și gîndurile mele legate de identitatea mea queer, nu știam dacă va ajunge mai departe de grupul extins de prieteni și cunoștințe. Dar primul articol pe care l am scris, o scrisoare către lume despre ce înseamnă să fii gay, a fost share-uit de zeci de ori pe Facebook. Am început să primesc o grămadă de cereri de prietenie și oamenii au început să-mi dea mesaje – mulți, cu poveștile lor. Mi-am făcut de atunci obiceiul să ascult povești de la orice om care vrea să-mi scrie. De multe ori îmi spun despre agresiuni pe stradă sau la liceu, de multe ori e vorba despre despărțiri și împăcări cu iubiții sau iubitele. Dar elementul peste care mie mi-e cel mai greu să trec, și care apare din nou și din nou, este reacția părinților. Am auzit de părinți care i-au trimis iubitului fiului lor mesaje de amenințare. Am auzit de părinți care au vrut să-și dea copilul afară din casă și care i-au zis să nu plece doar cînd au văzut că își făcuse bagajul. Am auzit de insulte pe stradă de la mame „îngrijorate“ și de zeci de părinți care credeau că homosexualitatea e o „fază“ de care copilul lor poate scăpa în timp, eventual cu ajutor medical. De multe ori, cînd aud o astfel de poveste, mă imaginez mergînd la ușa acelor părinți și explicîndu-le cu ce au greșit. Ținîndu-le binecunoscutul discurs că homosexualitatea nu e o alegere și nici o boală, și că, știți voi, ar trebui să vă iubiți fiul așa cum e. Dar cine știe cîți dintre ei ar asculta? Reacțiile lor nu sînt niciodată raționale sau controlate, sînt impulsive și emoționale.

M-am născut (simbolic?) în 1996 – anul cînd s-au legalizat relațiile între persoane de același sex în România. Evident că mă sperie să mă gîndesc că totul a fost atît de „la limită“ – că puteam fi „în afara legii“ dacă mă nășteam puțin mai devreme. După ce trec peste înfricoșare, devine din ce în ce mai clar de ce, pentru mine – argumentele pe care le-aș aduce în mintea mea părinților sînt logice, evidente, însă pentru ei e de conceput doar opusul. Eu am crescut știind că a fi gay e acceptabil, am știut, cu relativ puține lupte interne, că, în fond, să fii gay e OK. Toți acei părinți impulsivi și uneori violenți, pe care mă înfurii (și îi condamn) pentru cum se poartă cu copiii lor au crescut într-o lume în care exista o opoziție gay – legală, socială, religioasă. Îmi dau seama că puțini dintre acei părinți au avut cum să cunoască o persoană queer. Nu exista nici un Blog Mov unde cineva ca mine să publice „scrisori către lume“ de unde ar fi putut să înțeleagă cum gîndește cineva cu o altă orientare sexuală decît a lor. Nu existau rețele de socializare unde prietenii să posteze pozele de la ultima paradă gay din San Francisco. Nu puteau să călătorească, așa cum am făcut o eu, la Paris, să se ducă în Marais și să vadă barurile gay. Nu puteau să se uite, ca mine atunci cînd începeam să-mi dau seama de sexualitatea mea, la Queer as Folk, un serial despre un grup de prieteni gay (pe care ulterior – da! – i l-am arătat semiemoționat și mamei). Părinții din poveștile pe care le aud constant erau obișnuiți să ia de bun exact opusul a ceea ce am luat eu de bun. Pentru ei, homosexualitatea era aproape inexistentă, ilegală și la marginea societății.

Pentru unii părinți, să le ceri să își accepte copilul e un fel de reeducare completă, un fel de anulare a ceea ce au învățat pînă atunci. Sigur că cei mai mulți nu ascultă și e nevoie de luni de zile și zeci de surse (cărți, articole online, prieteni sau chiar psihologi) ca să se convingă că nu e imoral ce face copilul lor. Unii nu își acceptă copiii complet niciodată. Alții învață, într-o inversare a rolurilor părinte – copil și a principiului de transmitere a informației din generație în generație, ce înseamnă să fii queer de la copiii lor și trebuie să se lupte cu fiecare idee nouă ca să poată asculta gîndurile noastre, să citească articolele pe care le citim și să se uite cu noi, la fel de emoționați poate, la Queer as Folk.

Fie că își dau seama, fie că nu, mulți din generația lor poartă unele dintre ideile propagate în comunism, idei de acum 20, 30, 40 de ani. Și pentru mulți din generația noastră devine o responsabilitate, fie că vrem, fie că nu, să le schimbăm. Ne-am născut după 1990, dar lupta cu sistemul nu a fost doar a lor, la Revoluție. Ne revine mult și nouă, ca un fel de povară pe care aproape fiecare tînăr din comunitatea LGBT trebuie să o ducă în spate și cu care cîteodată nu înțelegem cum să ne luptăm, mai ales fiindcă ce consideră ei logic e atît de ilogic pentru noi.

Da, e important să-i ascultăm și noi pe părinți și să vedem de unde le vine intoleranța, neacceptarea sau frica. Poate așa o să reușim și mai mult să ne convingem părinții să asculte, fiindcă, oricît de buni „profesori“ ar fi fiii și fiicele lor, nu au energia să lupte în fiecare zi cu legi și mentalități de acum zeci de ani. Și, în ziua în care copilul lor renunță, obosit, să mai încerce, nu au pierdut doar relația cu copilul lor, ci și un fel de conexiune simbolică între generații. Exact acum e momentul ideal ca educarea să nu mai fie doar de la părinți la copii, ci și de la copii la părinți. 

Luca Istodor este activist LGBT, directorul festivalului de film Super și urmează studii de gen, feminism și sexualitate la Universitatea Harvard. S-a născut în 1996.

Foto: Geo Barcan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.