Educaţia religioasă vs educaţia sexuală
Pe cînd educaţia religioasă este o materie obligatorie în şcoală (din clasa I pînă într-a XII-a), educaţia sexuală este lăsată undeva la inspiraţia profesorului diriginte. Pentru că "educaţia sexuală" nu există ca materie de sine stătătoare şi nu beneficiază nici de manuale sau de alte materiale ajutătoare, fiind mai mult un concept în "procesul de învăţămînt". Este consemnată doar de programa orelor de dirigenţie, fiind trecută ca subcapitol al "Orei de igienă". Ce se învaţă la această oră de igienă? Depinde de curajul fiecărui profesor. Doamna Luminiţa Popa, profesoară de limba franceză la liceul "Marin Preda" din Capitală, îmi spune de curajul unei colege care a prezentat într-o zi elevilor dintr-a X-a un prezervativ. Personal, preferă să le ceară întrebări anonime pe bileţele. Primeşte tot felul de întrebări. Cînd e cea mai bună perioadă de a-mi începe viaţa sexuală? Cum se foloseşte metoda calendarului? Care ar fi cele mai bune metode de contracepţie? Sînt întrebări născute tocmai din "lumea în care trăim", dar, pe lîngă faptul că nu beneficiază de un îndrumător de specialitate - fiind o materie "facultativă" - mulţi profesori preferă să treacă peste ea, din motive lesne de înţeles. Cînd o abordează, nu prea ştiu de unde să o apuce, pentru că "pentru un profesor este riscant să îşi asume această responsabilitate. Cel mai indicat ar fi ca aceste ore să fie ţinute de un medic sau un psiholog".
