Ecranul-oglindă și imaginea
mai falsă decît 1.000 de cuvinte

Cristian Tudor POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 1006 din 20 iulie – 26 iulie 2023
image

Omul este singura vietate care posedă conștiința existenței de sine în timp și spațiu. Ca urmare, dincolo de instinctul de conservare animalic, homo sapiens sapiens e marcat de gîndul anticipativ, chiar obsesiv, al inexistenței de sine, al morții.

Civilizația începe cu prima piatră sau creangă menită să semnaleze un mormînt. Acest „ecran“ năzuiește să perpetueze în mințile celorlalți existența celui dispărut – non omnis moriar.

Apoi, alte „ecrane“, cioplituri și desene pe pereții peșterilor. Primitivul care le făcea încerca, în felul acesta, să creeze o lume a sa, poate asemănătoare, dar alta decît cea reală. Conștiința de sine îi provoacă oricărui individ uman, indiferent de gradul lui de cunoaștere și inteligență, nevoia de a trăi într-o lume personală, închipuită. Pictura, sculptura, arhitectura, literatura, muzica sînt „ecrane“ pe care și-a proiectat universinele vreme de milenii. 

Nu la îndemîna oricui. În portretul pe care ți-l făcea un pictor, dacă aveai bani să-l plătești, era prea mult din lumea lui interioară, nu a clientului. Fotografia, primul „ecran“ accesibil maselor, înlătura acest neajuns. 

 De-a lungul secolului al XIX-lea, fotografia, de la dagherotip pînă la celuloid, a însemnat poză, nu instantaneu surprins. Insul se așeza, își potrivea hainele cele bune, expresia feței – „Păsărica!“ –, poza, ca să „iasă bine“. Imaginea pe care o lăsa „eternității“ trebuia să fie „superioară“ celei de zi cu zi. De aceea, cinematograful a fost inventat atît de tîrziu, la 60 de ani după fotografie, de aceea oamenii s-au lăsat atît de greu aduși în fața aparatului de filmat: captarea mișcării prilejuia „scăpări“ de imagine care puteau dezvălui ce nu se dorea. 

 Ecranul, fie că e un luciu de apă, fie un smartphone, înseamnă în primul rînd o oglindă. Dorința individului uman mediu standard nu este să cunoască realitatea de dragul cunoașterii, ci să vadă reflectată în realitate imaginea sa de sine. De la începuturile umanității, cel mai interesant de privit a fost propriul chip. 

Cînd cineva își pune pe net imagini ale sale – în sensul că în ele e chiar persoana, în diverse ipostaze – sau ale sale – în sensul proprietății, acestea putînd fi imagini ale orice, dar produse sau alese de respectiva persoană, ea încearcă, mai mult sau mai puțin conștient, o aletheia. Adică, punînd în lumină o anumită parte, să dez-văluie un alt înțeles al întregului, al unei întregi lumi. De pildă, după ce Copernic a așezat Soarele în centru, și nu Pămîntul, mișcarea aparentă a Soarelui pe cer a rămas aceeași, dar pentru mulți oameni, nu toți, înțelesul ei în mintea lor s-a schimbat. 

Fiecare persoană care se fotografiază sau se filmează și „urcă“ pe Internet imaginile sale strîmbîndu-se, sau mîncînd, sau rîzînd, sau făcînd nimic, încearcă o aletheia, se vrea un Copernic care plasează în centrul lumii nu Soarele, ci pe sine însuși.

Așa funcționează „provocările“. Uite, eu îmi torn o găleată cu gheață și apă pe cap, imaginea se duce pe tot globul, și, în felul ăsta, schimb lumea. Dacă vrei și tu să fii în noua lume, nu să rămîi în urmă, în cea veche, fă la fel. Dacă sar în siajul unei șalupe rapide, s-ar putea să crăp, căci, la acea viteză, apa are aproape tăria betonului, dar dacă supraviețuiesc, am impus lumea mea acestei lumi. 

Fiecare dorește, mai mult sau mai puțin conștient, ca Universul să i se conformeze. În fiecare stă un dictator universal, posibilitățile de manifestare diferă. 

 Imaginile artificiale din jurul omului sînt din ce în ce mai multe și mai perfecționate. Practic, cu CGI – imagini generate cu computerul – se poate face orice. King Kong sărind în spațiul cosmic și spărgînd cu pumnul o rachetă poate fi o secvență de un realism vizual și sonor amețitor. Umbrele, reflecțiile, încrețiturile apei, surîsul, vibrația aerului pe autostradă în deșert, o față distrusă de radiații, rostogolirea norilor, toate pot fi simulate digital impecabil. 

Sînt însă performanțe, cum să vă spun, sterpe. Astfel de imagini, în perfecțiunea lor, nu lasă rest. Nu ești curios să știi ce ar putea fi în afara cadrului. Sînt „ghiftuite“ vizual, nu creează în mintea privitorului nimic în plus. 

Pe cînd lectura unei cărți – fără poze! – solicită continuu minții generarea de imagini din simbolurile aride ale literelor și cuvintelor curgînd monoton, în șiruri paralele. Acuratețea electronică a superficiului (suprafață, bidimensional, plus artificiu) nu e de natură să stimuleze mintea. Poate doar să-i placă, s-o distreze, s-o încînte. 

Un filosof grec se povestește că și-a scos ochii ca să poată gîndi mai limpede. 

Dar poate că gîndind astfel cu privire la noile media, nu fac decît să joc străvechiul rol conservator al socraticului rege-zeu Thamus, care se temea că invenția numită scris va slăbi puterile rațiunii omenești și va promova simulacrul de înțelepciune în dauna înțelepciunii înseși. 

n Un loc comun repetat gaia-mațu în jurnalism, deși creditat cu lansarea lui este un publicitar, Fred Barnard: „O imagine face cît 1.000 de cuvinte“. Face, într-adevăr – în fals.

Oamenii pot fi duși de nas, manipulați mai ușor cu o imagine decît cu 1.000 de cuvinte. Ca să convingă, cuvintele trebuie să fie ele însele născătoare de imagini în mintea celui ce le citește. Să luăm ca exemplu chiar propoziția de mai sus. Dacă spui „Cuvintele sînt mult mai puțin eficiente decît o imagine pentru a convinge receptorii“, fraza e lungă, nu are ritm, cuvintele sînt efasate, reci, nu aduc cu ele imagini. 

Dacă spui însă „O imagine face cît 1.000 de cuvinte“, proiectezi în psihicul auditoriului imaginea unei imagini în stînga și a unui maldăr de cuvinte în dreapta – „1.000“ generează imagine mai bine decît „mult“. Asta nu se uită. Dar ca să obții acest efect trebuie să stăpînești bine cuvintele și arta de a le îmbina – ceea ce nu e simplu. 

O imagine, în schimb, chiar dacă nu conține nici un element trucat, poate să inducă în eroare cît se poate de eficient prin simpla alegere a cadrului decupat de ecran. În imagine se văd niște bătrîni care rîd, par binedispuși, nu se știe de ce, iar în afara cadrului rămîn mizeria, sărăcia din jur și directoarea azilului care se împiedică fugind de polițiști. Dedesubt se poate scrie: „Am întîlnit bătrîni fericiți“. 

Sau să vă dau un exemplu din ex-pe-rien-ța proprie. La începutul anilor 2000, fostul președinte Emil Constantinescu a fondat partidul de apartament Acțiunea Populară. O fotografie de la congresul formațiunii îl înfățișa pe Constantinescu vorbind de la prezidiu. Deasupra, pancarta cu Acțiunea Populară. Terminația „ră“ din cuvîntul Populară nu era prinsă în cadru. Iar „Po“ era obturat de capul domnului președinte. Am ezitat puțin înainte să dau drumul fotografiei în ziar, apoi m-a hotărît gîndul dezertării lui Constantinescu în pragul alegerilor din 2000, ceea ce îi deschisese pîrtie lui C.V. Tudor. Efectul a fost năprasnic, s-au vehiculat și copii xerox după pagina de ziar. 

Și atunci, imaginați-vă ce se poate face folosind ceea ce se numește IA. In-te-ligența Artificială poate acum să realizeze o fotografie, cît se poate de verosimilă vizual, în care dumneavoastră, chiar dumneavoastră, vă recunoașteți biciuind un copil. Acest fake poate fi lansat apoi pe net, unde se răspîndește cu viteza luminii. Oricîte dovezi ați aduce ulterior, care demonstrează că imaginea este pur și simplu imposibilă, reziduul calomnios care rămîne este mult mai mare decît cel de după 1.000 de cuvinte despre sadismul dumneavoastră față de copii.

Cînd este vorba însă de stabilirea unui adevăr, imaginea este inferioară cuvintelor. Cele 1.000 de cuvinte pot ieși din cadrul limitativ al imaginii, pot exprima nuanțe, pune situația în context. Pot fi purtătoare de logică, nu doar de impresie. 

 Ceea ce moare sigur și repede este scrisul de mînă – condeiul. Voi fi unul dintre ultimii mohicani care își scrie nu numai articolele, dar și cărțile, cu pixul, cu creionul sau cu stiloul. Cuvîntul pe hîrtie are carne și sînge, are viață pentru mine; are și moarte, cînd îl tai cu o linie orizontală. Ca să îi dai naștere, trebuie să muncești, cu creierul și, în același timp, cu mîna – mă simt mai aproape de sculptură și pictură așa. Nu cred că poate exista o artă a scrisului cînd clicăi pixeli. Cuvîntul pe ecranul computerului sau telefonului nu are greutate, se ivește ușor și poate fi aneantizat la fel de ușor, fără să lase vreo urmă, ca și cum n-ar fi existat... 

Am nostalgia literelor turnate în plumb fierbinte și zinc, din vechile tipografii… Sînt bătrîn.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

sua atac iran foto x jpeg
Loviturile SUA asupra Iranului nu ar fi distrus siturile nucleare. Reacția Casei Albe
Loviturile militare americane asupra a trei dintre instalațiile nucleare iraniene nu au distrus componentele de bază ale programului nuclear al țării, ci doar l-au amânat.
catuse arest jpeg
Suma uriașă pe care statul o cheltuie pentru a încarcera consumatori de droguri: de 5 ori mai mult decât ar costa tratamentul
Statul român a cheltuit peste 39 de milioane lei doar pentru a încarcera persoane condamnate pentru infracțiuni legate de droguri, în 2023, anunță senatoarea PSD Victoria Stoiciu, într-o postare pe Facebook.
nicusor dan   ilie Bolojan Foto Mediafax jpg
Apelul unui profesor către guvernanți: „Așa pregătim ascensiunea unor figuri mai înspăimântătoare ca Georgescu, Simion sau Șoșoacă”
Fost diplomat, ambasador al României în opt țări, iar în prezent profesor de Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, Ciprian Mihali avertizează că efectele unei măsuri sunt catastrofale pentru țară.
meditate 1851165 1280 jpg
Trei zodii din horoscop care își vor schimba destinul în ultimele zile ale lunii iunie. Au karma de partea lor și sunt invincibile până la finalul anului
În ultima săptămână a lunii iunie, trei semne zodiacale se află sub influențe astrale favorabile, pregătite să reaprindă un val de energie pozitivă și transformări semnificative. Karma le surâde acestor nativi, iar șansele de reușită rămân în continuare solide.
BeFunky collage   2025 06 24T214217 257 jpg
Dovlecei rumeniți cu sos de ierburi, iaurt grecesc și brânză feta, rețeta de sezon care a cucerit internetul. Se prepară rapid și are un gust delicios. VIDEO
O rețetă simplă, rapidă și plină de arome face valuri pe rețelele sociale. Dovleceii, un ingredient de sezon, sunt transformați într-un preparat savuros cu influențe mediteraneene. Adaptată și reinterpretată local, această rețetă pune în valoare ingrediente proaspete și tehnici accesibile.
image png
O româncă a absolvit „West Point” și a devenit sublocotenent. Cum a ajuns la prestigioasa academie americană
Miruna Gabriela Duracu, absolventă a prestigioasei Academii Militare americane „West Point”, a primit, luni, gradul de sublocotenent în cadrul unei ceremonii militare, la sediul Statului Major al Forţelor Terestre.
incendiu la groapa de gunoi din aninoasa foto facebook png
Incendiu la o groapă de gunoi din Aninoasa. Fumul a ajuns până în Târgoviște
Un incendiu a izbucnit marți, 24 iunie, la groapa de gunoi de la Aninoasa, judeţul Dâmboviţa și s-a extins pe un hectar. Fumul a ajuns până în municipiul Târgovişte, la câţiva kilometri de comuna Aninoasa.
Volodimir Zelenski FOTO AFP
Zelenski le cere statelor europene din NATO să ajute militar Ucraina cu 0,25% din PIB
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut marţi, la summitul NATO ce se desfăşoară la Haga, ca statele europene membre ale acestei organizaţii să finanţeze ajutorul militar oferit Ucrainei în războiul cu Rusia cu cel puţin 0,25% din PIB-ul lor.
Nicușor Dan FOTO presidency.ro
Mesaj al președintelui Nicușor Dan la Gala Societății Civile: „România nu e imună la extremism şi intoleranţă”
România nu este imună la extremism şi intoleranţă, pericole în faţa cărora cei care apără adevărul, cer transparenţă şi trag semnale de alarmă sunt adesea vizaţi, a afirmat preşedintele Nicuşor Dan, într-un mesaj transmis cu ocazia celei de a XXIII-a ediţii a Galei Societăţii Civile.