Economia ca redistribuire a sărăciei

Theodor STOLOJAN
Publicat în Dilema Veche nr. 253 din 22 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru a înţelege expresia "numai cine nu dorea nu muncea" referitoare la economia socialistă, este necesar să ne amintim două principii ale acestei economii: a) Era condusă pe baza principiului "centralismului democratic" şi al planului naţional unic, al lipsei liberei iniţiative, a proprietăţii private, a pieţelor libere şi a concurenţei. Practic, asta însemna că deciziile privind investiţiile, nivelul producţiei, preţurilor şi salariilor erau luate la nivel central, şi nu pe baza semnalelor pieţelor produselor şi serviciilor. De exemplu, o fabrică nu putea cumpăra un utilaj sau construi un depozit simplu, dacă obiectivele respective nu erau prevăzute în planul de investiţii de la nivelul ministerului şi care, la rîndul lui, făcea parte din planul naţional unic aprobat la nivelul ţării. b) Economia socialistă era de tip închis, unde comerţul exterior era monopol de stat şi strict reglementat prin plan - ce şi cît să exporţi şi să imporţi. Efectele financiare pozitive sau negative ale întîlnirii fiecărei întreprinderi socialiste de stat cu competiţia şi preţurile externe de pe piaţa externă erau reglate printr-un mecanism de compensare la nivel naţional. Călătoriile în străinătate ale cetăţenilor români erau strict reglementate şi supuse unui sistem de aprobări descurajator şi discriminatoriu. În consecinţă: - investiţiile ţineau în mică măsură seama de criteriul eficienţei; echilibrul între cerere şi ofertă de pe piaţa internă era menţinut prin controlul asupra producţiei, preţurilor şi salariilor. Rezultatul acestui mod centralizat de reglare a pieţelor interne şi a investiţiilor era lipsa sau insuficienţa de pe piaţă a unor produse esenţiale pentru populaţie - produse lactate, produse din carne etc. - ca şi prin distribuirea altora pe bază de plafoane (listele lunare pentru cantităţile de zahăr şi ulei pe care le putea cumpăra fiecare familie de la alimentara de cartier), precum şi blocaje frecvente în "investiţii neterminate" din cauza lipsei unor materiale, pierderi la nivelul multor întreprinderi care se acopereau prin redistribuiri de resurse la nivelul ţării şi un nivel scăzut de competitivitate în raport cu firme de acelaşi profil din economia de piaţă liberă; - productivitatea mică şi realizarea multor fabrici în locuri în care nu se justificau în raport cu criteriile eficienţei au creat aparenţa de "forţă de muncă pe deplin ocupată" şi de "numai cine nu vrea nu munceşte". În realitate, majoritatea întreprinderilor aveau forţă de muncă în exces, faţă de ce însemna standardul de eficienţă pentru întreprinderi din acelaşi domeniu, în condiţii de competiţie. Prin urmare, sistemul economic socialist oferea o siguranţă a locurilor de muncă, dar în cadrul unei redistribuiri relativ uniforme a unor resurse limitate drastic din cauza ineficienţei de ansamblu a sistemului (redistribuirea sărăciei); - lipsit de un sistem de stimulente esenţiale - proprietatea privată, libera iniţiativă şi competiţia - sistemul politic şi economic socialist s-a prăbuşit pentru că a pierdut bătălia pentru inovaţie, productivitate şi competitivitate cu economia de piaţă liberă capitalistă şi din această cauză a pierdut şi bătălia pentru asigurarea unui standard de viaţă ridicat, oamenilor. Privatizare lentă, inflaţie mare Trecerea de la economia socialistă de comandă la economia de piaţă liberă a fost un proces greu şi dureros, în toate fostele ţări socialiste. În România însă, pierderile de tranziţie au fost mult mai mari din cauza unor condiţii specifice: a) Tranziţia a început printr-o revoluţie, cu pierderi de vieţi omeneşti şi evenimente sociale grave care au condus chiar la căderea primului guvern democratic (în septembrie 1991). b) Spre deosebire de tranziţia din România, în alte ţări europene foste socialiste, precum Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, trecerea de la economia socialistă la economia de piaţă liberă - cu sau fără o terapie şoc - s-a făcut într-un cadru legal şi ordonat, mai uşor, deoarece aceste economii erau mai "deschise" decît economia românească, şi cu pierderi mai mici. În România, sistemul economic socialist - cadrul legal, conducerile întreprinderilor etc. - a fost dezintegrat rapid începînd cu prima săptămînă post-Revoluţie, cu pierderi mari generate de lipsa unor mecanisme de piaţă pentru menţinerea echilibrelor prin forţele pieţelor şi supravegherea acestora, acolo unde era necesar (pieţele financiare). Procesul de decapitalizare a fostelor întreprinderi socialiste de stat a început imediat, prin contracte oneroase. c) Erorile politice şi economice de tranziţie au fost mult mai mari în România decît în alte ţări şi au accentuat pierderile de tranziţie. De exemplu, restituirea terenurilor agricole către foştii proprietari s-a făcut în etape şi nu este încheiată nici astăzi: la început, pînă la 10 ha; apoi pînă la 50 ha şi, ulterior, suprafeţele în întregime. Neclarificarea drepturilor de proprietate asupra terenurilor a împiedicat investiţiile în agricultură şi intrarea acestor terenuri în circuitul economic. Întîrzierea procesului de privatizare - legea privatizării a fost adoptată în anul 1991, dar privatizarea de masă a început abia în anul 1995 - a permis decapitalizarea masivă a întreprinderilor de stat. Înţelegerea simplistă a liberei iniţiative a permis apariţia Caritasului şi a altor escrocherii piramidale, cu pierderi mari pentru populaţie. Promovarea multor privatizări prin metode necompetitive şi, de multe ori, netransparente a lipsit întreprinderile privatizate de proprietarii şi managementul necesare pentru restructurarea acestora şi transformarea lor în firme competitive pe piaţă. Nestăpînirea inflaţiei ani şi ani la rînd a dus la sărăcirea accentuată a unei părţi importante din populaţie. România este şi în prezent una dintre puţinele ţări europene care, în fapt, nu a rezolvat problema inflaţiei în toţi cei 19 ani de tranziţie, făcînd abstracţie de efectul prezent al creşterii preţurilor la energie şi la materiile prime din ultimii ani, cu care s-au confruntat toate ţările. Diferenţele relativ mari între preţurile, tarifele, comisioanele şi dobînzile plătite de populaţie şi firme în România şi cele existente în alte ţări vecine pentru produse şi servicii similare şi aflate în circuitul internaţional demonstrează că, în România, competiţia este încă distorsionată, iar stăpînirea echilibrelor macroeconomice este încă un deziderat.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: