E-pistole

Diana POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
E pistole jpeg

Trăim mai puțin în lumea reală și mai mult în interiorul gadget-urilor noastre. Petrecem zilnic ore întregi în fața computerului, ostatici ai rețelelor sociale. Butonăm frenetic telefoanele, de parcă am fi plătiți pentru fiecare literă tastată. Avem scuza perfectă: comunicăm. Ce și cum o facem? Astea-s alte povești.

Corespondența electronică, pe orice suport s-ar purta, are un avantaj enorm. Sau măcar un potențial avantaj: facilitează comunicarea onestă și curajoasă. E mai ușor să fii sincer cînd interlocutorul nu te privește în ochi și nici măcar nu-ți aude vocea. Mai ușor să dai vești proaste, mai ușor să faci reproșuri, să recunoști că nu-ți place o atitudine, o soluție ori un cadou. În contrapartidă, minciuna e-n largul ei online. E din cale-afară de simplu să te justifici în legătură cu vreo absență, să debitezi un pretext pentru care nu te mai ții de o promisiune. Şi tot așa. Aplicațiile furnizează chiar și mediul propice pentru gesturi finale: „nucleul dur“ al comunicatorilor prestează aici despărțiri, concedieri și altele asemenea.

E-mail-urile au generat, deja, și un folclor. Formulele tîmpite din epistolele electronice sînt noua limbă de lemn. Barbarisme de tipul „Vă rugăm să găsiți atașat“ și șabloane precum „O zi/o săptămînă ușoară în continuare“ dau senzația că tot ce așteaptă omenirea e încă o neghiobie pe care să și-o treacă în cont. Dar nici alte variante de discuții pe device-uri nu sînt scutite de deraieri. De la prescurtările absurde („asap“ însemnînd în traducere „cît mai repede posibil“) și supradoza de emoticoane la ignorarea diacriticelor ori alergia la gramatică, diverse năravuri și-au găsit aici solul fertil.

La capitolul video call îmi declin competența. În afară de apeluri sporadice, mult sub media mondială, n-am în palmares cine știe ce isprăvi. Totuși, le mulțumesc, pe această cale, inventatorilor aplicației Skype, datorită căreia, cînd am fost în Japonia, am vorbit cu mama mai mult ca în orice altă vacanță. Am stabilit, în prealabil, o oră rezonabilă pentru ambele fusuri orare și-am încins, zilnic, cîte o discuție de o jumătate de oră. Mama e, oricum, fan al acestei aplicaţii (la cei 71 de ani ai ei), fiindcă vorbește aici cu colegele ei: Jeni, arhitecta din Montréal, și Carmen, șefa conservelor și tartelor de la Piatra Neamț.

SMS-ul a făcut legea pînă să apară WhatsApp. Probabil o face în continuare, în rîndul tradiționaliștilor. (E amuzant termenul „tradiționalist“, pus în aceeași ecuație cu un smartphone). Dar WhatsApp e noua Mecca a comunicatorilor comozi. Cu acoperire internațională, user friendly și, mai ales, gratuit. Mesajul pe WhatsApp a devenit un gest reflex, așa că un apel telefonic, în locul cîtorva vorbe scrise, devine de-a dreptul inoportun. Am primit recent confirmarea, de la un prieten. Decis să-și sune un coleg, a generat următorul dialog: „Salutare. De ce m-ai sunat, s-a-ntîmplat ceva nasol?“, „Nu, voiam să văd ce mai faci“, „Scrie și tu, naibii, un mesaj pe WhatsApp, c-așa mă sperii!“.

Avantajele tîrăsc după ele și dezavantaje majore. Cum ar fi născocirile malefice de tip „grupuri de WhatsApp“, în care colegii de liceu, părinții copiilor din clasa odraslei tale, vecinii și alții care s-au organizat corespunzător te îngroapă eficient în mesaje. Ai părăsi fericit grupul, de cel puțin cinci ori pe zi. Dar nu se face să dai impresia că nu-ți pasă ori, mai rău, că desconsideri restul găștii, așa că înduri stoic tortura tăvălugului de mesaje.

Se manifestă, inevitabil, și diverse mode, în materie de comunicare electronică. Au expirat mIRC, hi5 și Yahoo Messenger, iar unele opțiuni, deși încă funcționale, au devenit, măcar în ochii unora, depășite. Am încasat, în ultima vreme, diverse miștouri din pricina faptului că am, în continuare, e-mail pe Yahoo.

„Avem mii de minute gratuite, ca să nu ne spunem nimic“, suna o inscripție celebră de pe un zid. Mai nou, avem spațiu nelimitat, ca să ne spunem toate prostiile. Totuși, spre deosebire de rețelele sociale, unde pare că ne simțim datori să fim personajele pe care le invidiază toată lumea, dialogul în cadru restrîns se desfășoară, încă, în parametrii autenticului. În schimb, avertizează psihiatrii, folosirea excesivă a dispozitivelor electronice riscă să se desfășoare în parametrii dependenței.

Diana Popescu este jurnalist la Digi24.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.