„După”

Alex MOLDOVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
„După” jpeg

În Arta de a nu scrie un roman, Jerome K. Jerome descrie povestea a doi îndrăgostiți săraci care hotărăsc să pună o pauză relației lor amoroase pînă prind suficient cheag ca să-și asigure un viitor luminos. Despărțirea durează mai mult decît se așteptau, căci banii se cîștigă greu, iar revederea e un dezastru absolut: ea a dobîndit apucături de fată bătrînă și se enervează cînd pretendentul îi murdărește covorul cu ghetele înnoroiate, iar pe el drumul spre căpătuială l-a transformat într-un tip insensibil. Așa că, atunci cînd spun în sfîrșit „la revedere”, cei doi se simt deopotrivă de ușurați. Morala este, sigur, transparentă: unele lucruri trebuie făcute acum și aici, în ciuda rațiunii și a tomurilor de literatură sapiențială care vor să ne convingă că lucrurile bune li se întîmplă doar celor care știu să aștepte.

Ca în atîtea alte rînduri, Jerome K. Jerome pune degetul pe rană. Mi-ar fi și teamă să predic virtuțile răbdării acum, cînd în mintea tuturor germinează o întreagă filozofie a lui „după”, perioada cu valențe mistice în care urmează să facem toate lucrurile minunate pe care ni le refuzăm deocamdată, striviți de roata istoriei mari și de privirea scrutătoare a polițistului local. În vremurile astea stranii, lumea trăiește acut așteptarea. Cu excepția freelancer-ilor, care oricum lucrau într-o izolare autoimpusă, oamenii percep statul acasă ca pe o experiență carcerală. O carceră de lux, firește, în care poți citi marile opere ale literaturii universale, poți vedea toate serialele restante de pe Netflix și te poți reconecta în sfîrșit cu copilul pe care l-ai cam neglijat din pricina job-ului. Sau îți poți împărți existența între Facebook și posturile de știri, așa cum fac cei mai mulți. Nimic nu se compară cu expunerea la un flux continuu de știri negative, numărători de morți desfășurate în timp real și prietenii panicați care postează din oră în oră statistici înfricoșătoare.

Mulți au descoperit că cea mai mare provocare a lucrului de acasă e cum să faci să nu-ți torni primul pahar de vin pe la 11 dimineața, numai pentru că poți. Nu m-aș mira ca, peste vreun an, o parte a populației hipsterești să-și treacă, ironic, în CV faptul că a învățat să coacă niște pîinici urîte, folosind o drojdie expirată pentru care au mers cale de două străzi de cartier sau la supermarket. Asta după ce au vizitat trei muzee virtuale, au citit cinci cărți, au văzut cincisprezece filmulețe educative, au făcut un curs de olărit online și unul de origami. Febra de a face ceva, orice, poate fi supărătoare. I-a cuprins, de pildă, și pe diverși binevoitori care îndeamnă creatorii, mai mult sau mai puțin ironic, să decanteze artistic perioada carantinei. Pentru că pot sta în casă și lucra netulburați, aceștia ar urma să-și creeze marile opere pentru care se plîngeau că n-au timp. Însă eu aș fi extrem de precaut cu orice autor – cu orice om, de fapt – care, pe fondul isteriei în masă și al previzibilei recesiuni economice, își vede de treabă neabătut, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Intuiția îmi spune oricum că numărul acestora e neglijabil.

Cînd totul se va termina, va fi greu de stăvilit pofta de viață a milioanelor de oameni care s-au trezit confruntați cu perspectiva – care s-a dovedit pentru mulți terifiantă – de a trăi în izolare, fie cu ei înșiși, fie alături de cei apropiați. Pe de altă parte, atunci cînd așteptările sînt mari, realitatea nu reușește să se ridice la înălțimea lor. Probabil că după două-trei săptămîni de living la vida loca, lucrurile se vor așeza în matca lor firească. Oamenii se vor întoarce la serviciu – cei care vor mai avea, desigur, un serviciu –, abandonînd pe noptieră Ulise și Muntele vrăjit și seriale întrerupte la jumătatea sezonului, fericiți în secret că scapă de presiunea obligației de a consuma cultură la metru. Se vor amuza amintindu-și cum, pentru a ieși din casă, trebuia să semnezi o declarație pe propria răspundere că tu ești chiar tu și îți dai voie să mergi la magazin, să-ți ajuți părinții sau să dai o tură în jurul blocului. Iar marile speranțe și micile mizerii petrecute în modesta tihnă a căminului vor fi date uitării, ajungînd acolo unde le e locul: sub preș, în zona aceea gri care ne ține laolaltă.

Alex Moldovan este traducător și autor de cărți pentru copii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.