DUPĂ 20 de ani...

Publicat în Dilema Veche nr. 203 din 30 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În 1987, părăseam o Românie pe care mini-capodopera lui Hanno Höfer "Telefon în străinătate" o concentrează exemplar. Încercarea eşuată a tatălui din cvartalul comunist de a-şi contacta fiul emigrat ilustrează, pe de o parte, alienarea individului faţă de un sistem care limitase comunicarea pînă la graniţa prohibiţiei, iar pe de alta, şocul întîlnirii dintre persoana umană şi prestaţia inanimată a... robotului telefonic. Plecam dintr-o societate hemiplegică, frîntă în interior şi ruptă de exterior, unde cel mai rapid contact posibil cu lumea era prin centrală sau de la poştă. În primăvară, aterizam la Salonic într-o lume al cărei miros de bunăstare îmi făcea rău şi unde nostalgia faţă de Bucureştiul desfundat mă copleşea iraţional. Învăţînd să gust libertatea mentală a comunicării, în Grecia anului 1987, nu întîlneam însă o tehnologie mult mai avansată. Pe stradă, aşa-zisele telefoane publice erau de găsit doar la chioşcurile de ziare în care exista un aparat cu disc şi unde plăteai cash numărul de impulsuri necesar convorbirii în străinătate. Emoţia tranzitului epistolar rămînea principala formă de comunicare cu sumbra lume natală... de care îmi era dor. O emoţie benefică, din moment ce îmi stimula reflecţiile, trăirile, lecturile şi consemnările în longevivul jurnal. În 1989, la Londra, luam cunoştinţă cu o mare descoperire: "telefonul portabil". Şeful de atunci al Secţiei române a BBC, Christian Mititelu, ne prezenta o misterioasă valijoară neagră, de cel puţin 3-4 kg, incluzînd încărcătorul şi telefonul... mobil. O veritabilă minune a comunicaţiilor, capabilă să-şi însoţească utilizatorul oriunde! Desigur, un privilegiu tehnic rezervat la vremea aceea unor aleşi. Altminteri, în redacţie se foloseau maşini de scris, iar cele 2-3 desktop-uri ofereau doar accesul la circuitul intern de ştiri sau depeşe, via BBC Newsroom. E-mail-ul, Internetul erau încă utopie. Revoluţia română o trăiam prin cel mai prompt mijloc de informare al momentului - televiziunea live. În urmă cu doar 17 ani, corespondenţa scrisă îşi păstra încă locul central, sub forma răbdătoarelor schimburi de scrisori sau cărţi poştale înspre şi dinspre toate zările. Vremea gîndurilor redactate personalizat şi neşablonizat nu apusese. (Cum s-ar înfăţişa arhiva reunită a acelui timp?!) În 1991, soseam la Paris, unde maşina de scris electronică Panasonic, prevăzută cu un "sofisticat" traitement de texte, dădea impresia unei revoluţii. Cu sufletul la gură, descopeream în paralel virtuţile inimaginabile ale unei alte ustensile menite să accelereze comunicarea, numită FAX - invenţia prin care o pagină scrisă aici şi acum ajungea ca atare sub ochii destinatarului, în cîteva zeci de secunde!.. Cît despre întîiul laptop, Toshiba - o sărbătoare centrată asupra performanţei sale fără precedent de a înmagazina o nebănuită cantitate de informaţie, fără logistica sertarelor pline de fişe. Cînd, în 1995, părăseam Parisul, telefonul mobil îşi începea timid şi izolat pătrunderea, generînd o adevărată dezbatere de societate - dacă e frumos sau nu să vorbeşti de unul singur pe stradă. În 1997, după doi ani petrecuţi într-o Românie netrezită din inerţia comunistă, drumul duce... la Roma. Telefonul mobil devenise un loc comun, mai mult sau mai puţin o necesitate. Italienii se remarcau în "cursa înarmării cu telefonino" printr-un exces de zel, criticat ca un sindrom de... superficială limbuţie. Acolo am avut întîiul mobil personal, un model de care copiii s-ar jena probabil azi. În acelaşi timp, se conturau tot mai pregnant virtuţile e-mail-ului: ce formidabil să poţi transmite fotografii, direct pe ecranul de computer al destinatarului! Ce economie de timp să distribui acelaşi mesaj mai multor corespondenţi simultan!!! Spre anul 2000, uimirea în faţa noului avea încă ceva candid... dar viteza schimbărilor fagocita aplecările epistolare. Atunci am întrerupt şi frecventarea bătrînului jurnal. Între 2002 şi 2005, Portugalia. Internetul şi e-mail-ul sînt instalate de acum cu drepturi depline pretutindeni, incluzînd această ţară europeană... marginală. Instrumente inconturnabile, invadînd teritoriul paginii. Mesajele scurte, clişeizate joacă rolul comunicării. Informaţia lesne accesibilă şi nelimitată de pe web dislocă tot mai adesea cartea sau dicţionarul. Realizînd cu tristeţe cît de puţine plicuri mai expediam în cursul unui an, savuram paradoxal eficienţa noilor mijloace prin care se face mult, în timp puţin. Atunci m-am instalat într-o angoasă a memoriei, în teama de a nu pierde tot. În 2007, revin la Paris după 12 ani. Doar 12 ani de cînd telefonul mobil mijea, în plină dezbatere etică... Doar 12 ani de cînd Internetul era încă un vis de copii mari, de cînd... nu exista încă e-mail... Doar 12 ani de cînd iPod-ul era de neînchipuit, de cînd ideea filmării cu telefonul sau primirii de mesaje în timp real pe el erau fantasme; ca să nu mai vorbim de conversaţia vizuală pe Skype. 12 ani - vîrsta unui copil îmbătrînit prematur? În 2007 s-au împlinit doar 20 de ani de cînd părăseam România telefonului în străinătate eşuat. Evocarea segmentată (fie şi din perspectivă subiectivă) a acestui interval neglijabil la nivelul istoriei mă pune în faţa unei oglinzi în care constat cu grijă frecvenţa schimbărilor prin care noile tehnologii mi-au modificat (şi îmi modifică în continuare) fiinţa. Sensibilitate, creativitate, memorie.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Radu Mirică s-a sinucis
Tânărul chirurg Radu Mirică s-a sinucis. Mesajul trimis soției înainte de gestul fatal
Un medic s-a sinucis, joi, aruncându-se de pe un bloc din Pantelimon, în zona Mega Mall. Totul s-ar fi întâmplat,în jurul orei 10:15, iar Poliția Capitalei și Ambulanța au fost anunțate imediat de trecători prin intermediul Serviciului 112.
Alexandru Arșinel alături de cei doi băieți ai săi
Alexandru Arșinel a avut doi copii. Cine sunt Bogdan și Cristian Arsinel, băieții actorului
Alexandru Arșinel a avut doi fii, Bogdan Traian şi Cristian Arşinel, care împreună cu soția acetuia, Marilena, au fost mereu aproape de îndrăgitul actor până astăzi, când s-a murit la vârsta de 83 de ani.
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Putin a recunoscut independenţa regiunilor ucrainene ocupate de ruși
„Ordon recunoaşterea suveranităţii şi independenţei de stat” a regiunilor Herson şi Zaporojie, situate în sudul Ucrainei, a declarat Vladimir Putin în aceste decrete, care intră în vigoare în ziua semnării.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.