DUPĂ 20 de ani...

Publicat în Dilema Veche nr. 203 din 30 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În 1987, părăseam o Românie pe care mini-capodopera lui Hanno Höfer "Telefon în străinătate" o concentrează exemplar. Încercarea eşuată a tatălui din cvartalul comunist de a-şi contacta fiul emigrat ilustrează, pe de o parte, alienarea individului faţă de un sistem care limitase comunicarea pînă la graniţa prohibiţiei, iar pe de alta, şocul întîlnirii dintre persoana umană şi prestaţia inanimată a... robotului telefonic. Plecam dintr-o societate hemiplegică, frîntă în interior şi ruptă de exterior, unde cel mai rapid contact posibil cu lumea era prin centrală sau de la poştă. În primăvară, aterizam la Salonic într-o lume al cărei miros de bunăstare îmi făcea rău şi unde nostalgia faţă de Bucureştiul desfundat mă copleşea iraţional. Învăţînd să gust libertatea mentală a comunicării, în Grecia anului 1987, nu întîlneam însă o tehnologie mult mai avansată. Pe stradă, aşa-zisele telefoane publice erau de găsit doar la chioşcurile de ziare în care exista un aparat cu disc şi unde plăteai cash numărul de impulsuri necesar convorbirii în străinătate. Emoţia tranzitului epistolar rămînea principala formă de comunicare cu sumbra lume natală... de care îmi era dor. O emoţie benefică, din moment ce îmi stimula reflecţiile, trăirile, lecturile şi consemnările în longevivul jurnal. În 1989, la Londra, luam cunoştinţă cu o mare descoperire: "telefonul portabil". Şeful de atunci al Secţiei române a BBC, Christian Mititelu, ne prezenta o misterioasă valijoară neagră, de cel puţin 3-4 kg, incluzînd încărcătorul şi telefonul... mobil. O veritabilă minune a comunicaţiilor, capabilă să-şi însoţească utilizatorul oriunde! Desigur, un privilegiu tehnic rezervat la vremea aceea unor aleşi. Altminteri, în redacţie se foloseau maşini de scris, iar cele 2-3 desktop-uri ofereau doar accesul la circuitul intern de ştiri sau depeşe, via BBC Newsroom. E-mail-ul, Internetul erau încă utopie. Revoluţia română o trăiam prin cel mai prompt mijloc de informare al momentului - televiziunea live. În urmă cu doar 17 ani, corespondenţa scrisă îşi păstra încă locul central, sub forma răbdătoarelor schimburi de scrisori sau cărţi poştale înspre şi dinspre toate zările. Vremea gîndurilor redactate personalizat şi neşablonizat nu apusese. (Cum s-ar înfăţişa arhiva reunită a acelui timp?!) În 1991, soseam la Paris, unde maşina de scris electronică Panasonic, prevăzută cu un "sofisticat" traitement de texte, dădea impresia unei revoluţii. Cu sufletul la gură, descopeream în paralel virtuţile inimaginabile ale unei alte ustensile menite să accelereze comunicarea, numită FAX - invenţia prin care o pagină scrisă aici şi acum ajungea ca atare sub ochii destinatarului, în cîteva zeci de secunde!.. Cît despre întîiul laptop, Toshiba - o sărbătoare centrată asupra performanţei sale fără precedent de a înmagazina o nebănuită cantitate de informaţie, fără logistica sertarelor pline de fişe. Cînd, în 1995, părăseam Parisul, telefonul mobil îşi începea timid şi izolat pătrunderea, generînd o adevărată dezbatere de societate - dacă e frumos sau nu să vorbeşti de unul singur pe stradă. În 1997, după doi ani petrecuţi într-o Românie netrezită din inerţia comunistă, drumul duce... la Roma. Telefonul mobil devenise un loc comun, mai mult sau mai puţin o necesitate. Italienii se remarcau în "cursa înarmării cu telefonino" printr-un exces de zel, criticat ca un sindrom de... superficială limbuţie. Acolo am avut întîiul mobil personal, un model de care copiii s-ar jena probabil azi. În acelaşi timp, se conturau tot mai pregnant virtuţile e-mail-ului: ce formidabil să poţi transmite fotografii, direct pe ecranul de computer al destinatarului! Ce economie de timp să distribui acelaşi mesaj mai multor corespondenţi simultan!!! Spre anul 2000, uimirea în faţa noului avea încă ceva candid... dar viteza schimbărilor fagocita aplecările epistolare. Atunci am întrerupt şi frecventarea bătrînului jurnal. Între 2002 şi 2005, Portugalia. Internetul şi e-mail-ul sînt instalate de acum cu drepturi depline pretutindeni, incluzînd această ţară europeană... marginală. Instrumente inconturnabile, invadînd teritoriul paginii. Mesajele scurte, clişeizate joacă rolul comunicării. Informaţia lesne accesibilă şi nelimitată de pe web dislocă tot mai adesea cartea sau dicţionarul. Realizînd cu tristeţe cît de puţine plicuri mai expediam în cursul unui an, savuram paradoxal eficienţa noilor mijloace prin care se face mult, în timp puţin. Atunci m-am instalat într-o angoasă a memoriei, în teama de a nu pierde tot. În 2007, revin la Paris după 12 ani. Doar 12 ani de cînd telefonul mobil mijea, în plină dezbatere etică... Doar 12 ani de cînd Internetul era încă un vis de copii mari, de cînd... nu exista încă e-mail... Doar 12 ani de cînd iPod-ul era de neînchipuit, de cînd ideea filmării cu telefonul sau primirii de mesaje în timp real pe el erau fantasme; ca să nu mai vorbim de conversaţia vizuală pe Skype. 12 ani - vîrsta unui copil îmbătrînit prematur? În 2007 s-au împlinit doar 20 de ani de cînd părăseam România telefonului în străinătate eşuat. Evocarea segmentată (fie şi din perspectivă subiectivă) a acestui interval neglijabil la nivelul istoriei mă pune în faţa unei oglinzi în care constat cu grijă frecvenţa schimbărilor prin care noile tehnologii mi-au modificat (şi îmi modifică în continuare) fiinţa. Sensibilitate, creativitate, memorie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi