Drogurile - fructul oprit sau mărul discordiei?

Valentin SIMIONOV
Publicat în Dilema Veche nr. 249 din 25 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urma puternicei ideologizări a discursului despre droguri - mă refer la droguri ca la substanţe psihotrope folosite în scop recreaţional şi care, folosite în exces, pot afecta starea de sănătate şi siguranţa consumatorului şi a celor din jurul său, unele dintre aceste substanţe fiind legale, în timp ce altele, interzise, iar producerea, distribuirea, posesia şi consumul lor pedepsite prin lege - subiectul este dificil de abordat, fără riscul de a nu aluneca într-una dintre cele două poziţii radicale care îl însoţesc: acordul sau dezacordul cu consumul liber de droguri. În articolul de faţă voi încerca să redau cîteva opinii despre rolul drogurilor în societate, lăsînd cititorului complicata alegere a taberei. Christian Bachman şi Anne Copel reuşesc prin cartea lor, Le Dragon Domestique (Albin Michel, 1989), să descrie evoluţia concepţiilor despre droguri în societăţile occidentale. Titlul este o metaforă prin care se surprinde natura duală a drogului: în acelaşi timp familiar şi straniu. Familiar pentru că drogurile au devenit o prezenţă cotidiană în societăţile occidentale, straniu pentru că are origini exotice, este interzis şi periculos. Potrivit autorilor, această aparentă contradicţie este rezultatul schimburilor comerciale şi culturale dintre Occident şi Orient din ultimele sute de ani. Dacă e să ţinem seama de istoria folosirii substanţelor psihotrope, consumul de droguri a fost interzis în societăţile occidentale relativ recent. Ele au făcut obiectul prohibiţiei odată cu apariţia consumului de masă şi a sintetizării principiilor active din cîteva plante cu proprietăţi psihotrope. Pînă în primele decenii ale secolului al XX-lea, morfina şi cocaina erau ingrediente nelipsite din siropurile de tuse, băuturile tonifiante şi elixirurile comercializate la scară largă în Statele Unite. Reţeta originală a băuturii coca-cola includea cocaina ca ingredient de bază. Opiul, marijuana şi cocaina erau consumate în mediile boeme şi în comunităţile de emigranţi chinezi, hispanici sau afro-americani. În timp, toate aceste substanţe au fost trecute sub controlul statului, iar producerea, distribuirea şi consumul lor au fost strict reglementate. Felul în care Statele Unite au tratat problema drogurilor a devenit în scurt timp un model pentru toate statele occidentale şi a orientat politica mondială pe această temă către prohibiţionism. Aceasta se întîmpla în condiţiile în care tot Statele Unite au experimentat efectele acestei politici în perioada în care au interzis alcoolul: creşterea consumului de băuturi spirtoase şi a criminalităţii asociate, calitatea proastă a băuturilor de contrabandă, dezvoltarea pieţei negre şi apariţia unor gangsteri de talia lui Al Capone şi Lucky Luciano. Autorii lansează ipoteza potrivit căreia regimul substanţelor psihotrope introdus în convenţii internaţionale este o formă de afirmare a supremaţiei societăţilor dezvoltate din emisfera nordică, care opun drogurilor, produse în ţările subdezvoltate, propria gamă de substanţe, rezultate ale cercetării ştiinţifice - produsele farmaceutice. În acelaşi timp, Occidentul impune şi funcţia acestor substanţe: ele servesc la prevenirea şi tratarea bolilor sau sînt folosite pentru a creşte performanţa fizică şi intelectuală a individului. Drogurile folosite tradiţional în Occident, alcoolul, cafeaua şi tutunul sînt singurele substanţe non-medicamentoase permise, în timp ce marijuana, opiul sau frunzele de coca sînt sever controlate. Producţia substanţelor de sinteză în laboratoarele occidentale, cărora nu li s-a găsit o întrebuinţare medicală importantă, a fost copiată în ţări subdezvoltate, unde capacitatea statelor de a le controla este redusă. La această situaţie s-a ajuns din cauza interacţiunii unor modele culturale, economice şi sociale diferite, însă în acest moment poziţiile sînt foarte greu de schimbat, deşi termenii problemei nu mai sînt aceiaşi. Miza controlului surselor de producţie şi a pieţelor de desfacere s-a mutat de la protecţia cetăţenilor la administrarea unei infrastructuri de control care ar rămîne fără obiect dacă aceste substanţe ar deveni brusc legale. În 1998, Sesiunea Specială a Adunării Generale a Naţiunilor Unite cu privire la droguri s-a încheiat cu redactarea unei declaraţii ce prevedea "eliminarea sau reducerea semnificativă" a culturilor de marijuana, coca şi mac opiaceu, în viitorii zece ani. Ce s-a întîmplat în acest interval? Conform statisticilor, consumul de cannabinoide tinde să se generalizeze, în timp ce consumul de stimulente şi opiacee pare să se fi stabilizat sau este chiar în creştere: în 2007, Afganistanul a înregistrat cea mai mare recoltă de mac opiaceu din istorie. În paralel, operaţiunile de combatere a traficului au luat amploare din ce în ce mai mare, iar mai nou Naţiunile Unite analizează posibilitatea distrugerii plantaţiilor de mac din Afganistan, prin intervenţii armate. Conform lui Ethan Nadelmann, directorul Drug Oplicy Alliance, de mai bine de o sută de ani, politicile din acest domeniu au o orientare prohibiţionistă, iar lupta împotriva drogurilor (war on drugs) iniţiată de americani provoacă grave încălcări ale drepturilor omului, devenind uneori o luptă împotriva consumatorilor. Actualele politici din domeniul drogurilor fac mai mult rău decît bine, prin criminalizarea drogurilor şi stigmatizarea consumatorilor. Nadelmann nu este singurul care cere schimbarea opticii şi reforma politicilor asupra drogurilor. El este susţinut de politicieni, poliţişti şi activişti care cred că interzicerea consumului de droguri are un efect invers, că astfel se menţine constant interesul pentru aceste substanţe şi implicit un nivel înalt al cererii. Aceştia opun modelului prohibiţionist, politica statului olandez, care tolerează folosirea cannabisului, fără a înregistra o creştere a numărului de consumatori, ci din contră, pierderea interesului populaţiei faţă de acest drog. Unii oameni de ştiinţă afirmă că potenţialul benefic al substanţelor pe care astăzi le numim droguri este enorm, dar, din păcate, nu poate fi exploatat, din cauza restricţiilor impuse de state cercetării în acest domeniu. Consumul de droguri a apărut odată cu omenirea şi este foarte probabil să nu dispară decît odată cu omenirea. În locul politicilor care menţin efectul de fruct oprit al drogurilor, orientarea către riscurile concrete produse de droguri şi minimalizarea ar putea fi o abordare mai eficientă decît asumarea unui obiectiv utopic, cum e cel de a obţine o lume fără droguri.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.