"dramAcum" - o istorie -

Nicolae MANDEA
Publicat în Dilema Veche nr. 123 din 1 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"dramAcum3" este un proiect în desfăşurare, al treilea avatar al unei idei utopice, lipsită de pragmatism, antipatic-simpatică, obraznică şi destabilizatoare. "dramAcum" are şi o istorie care începe pe 25 octombrie 2002. Necesitatea unui proiect de promovare a dramaturgiei contemporane era evidentă, nu argumentele lipseau. Era nevoie de un nucleu activ şi de un concept eficient. Membrii fondatori au fost Andreea Vălean, Gianina Cărbunariu, Radu Apostol, Alexandru Berceanu, iar conceptul iniţial a fost acela al construcţiei unei relaţii privilegiate între regizor şi dramaturg. Afinităţile personale au fost importante, ceea ce îi apropia fiind mai ales o idee comună despre teatrul contemporan. Exista şi un model: Andreea Vălean venea după un stagiu la Royal Court. Am parcurs alături de ei o bună parte a acestui drum, cei patru continuînd studiile la masterat. În seara de 25 ianuarie, în Atelierul de regie "Ion Sava", la UNATC, se lansau public două direcţii de lucru: un concurs de dramaturgie românească adresat autorilor tineri (sub 26 de ani) şi un program de traduceri din dramaturgia recentă, în special din limbi de circulaţie restrînsă. Două idei şi-au demonstrat forţa: echipa regizor/dramaturg, ca echipă de creaţie activă pe tot parcursul procesului de producţie a spectacolului, şi echipa regizor/traducător, ca echipă de cercetare a tendinţelor novatoare în teatrul contemporan. A mai fost nevoie de un lucru simplu: tăria de a nu renunţa. Sloganul obliga: Ai o idee? Ţi-o facem!. Baza de lucru - în şcoală, sponsor - Fundaţia "Raţiu" România. Concursul a produs o selecţie de 16 texte dintr-un total de 115. Un tînăr dramaturg, Peca Ştefan, impresionase prin nonşalanţa cu care îşi prezenta piesele, unele texte erau scrise de studenţi/absolvenţi de teatru sau litere şi demonstrau o sensibilitate proaspătă, altele erau schiţe promiţătoare (sau doar amăgitoare) ale unor dezvoltări dramatice interesante. Surpriza programului de traduceri a produs-o Carmen Vioreanu: autorii nordici contemporani aduceau o tematică, o viziune şi o scriitură dramatică neobişnuite şi novatoare. Prima influenţă s-a simţit chiar în facultate, în examenele de regie şi în repertoriul Studioului Casandra (stagiunea 2003/2004 a fost dominată net de texte contemporane - Mă cheamă Isbjorg, sînt o leoaică de Havar Sigurjonsson, regia Gianina Cărbunariu şi K+M+R+L de Mattias Anderson, regia Adriana Zaharia proveneau din proiectul "dramAcum"). Dificultăţile în promovarea textelor originale se dovedeau însă mult mai mari. Ceva se mişca, iar semnalul cel mai clar l-a dat spectacolul Stop the Tempo, realizat la Teatrul Luni de la Green Hours de Gianina Cărbunariu. Stop the Tempo este emblematic pentru prima fază a proiectului "dramAcum", chiar dacă a apărut ca o creaţie singulară, în afara concursului de dramaturgie sau a programului de traduceri. Semnificaţiile cuvîntului-cheie ce a dat numele proiectului se regăsesc integral în acest spectacol: dramaturgia - cum?, dramaturgia - acum. Un text care vorbea direct în perioada de maximă intimidare a discursului public după 2000, asumînd un punct de vedere radical, dar şi o stilistică radicală: un spectacol construit cu un minim de resurse scenice (cîteva lanterne), un spectacol în care actorii îşi citeau datele de identitate reale din buletinele personale. Lansarea proiectului "dramAcum 2" a însemnat şi schimbări de strategie: grupul s-a deschis invitînd noi membri (Ana Mărgineanu, Adriana Zaharia, Vlad Masaci, Sorin Militaru), concursul de dramaturgie a fost dublat de organizarea unor ateliere dedicate tinerilor autori, s-a stabilit un parteneriat cu Teatrul Act. În mod fericit, proiectul "dramAcum 2" a beneficiat de sprijinul simbolic conferit de Premiul Special al AICT - secţia română şi de sprijinul concret al Ludmilei Patlanjoglu, preşedinta acestui for. Au existat şi dezamăgiri, dar "dramAcum 2" a produs o selecţie de cinci piese prezentate în spectacole-lectură la Teatrul Foarte Mic, în octombrie 2004: Fuck You Europa de Nicoleta Esinencu (regia Alexandru Berceanu, ulterior montată de acesta la Teatrul din Galaţi), Elevator de Gabriel Pintilei (regia Adriana Zaharia, pusă apoi în scenă la Teatrul Foarte Mic), Radical de Vera Ion (regia Ana Mărgineanu, în repertoriu la Teatrul Foarte Mic, cu noul titlu Vitamine), D.W. de Bogdan Georgescu (regia Radu Apostol) şi Anatema şerasedţ de Carmen Vioreanu (regia Gianina Cărbunariu). Roberta Levitow - profesor de playwriting invitat din SUA - a condus workshop-ul "Cum să scrii ceva nou" organizat în primăvara lui 2004 la Teatrul Act, continuat la Bistriţa (august 2004 şi 2005), iar întîlnirile cu publicul au fost axate pe ideea explorării unor noi tematici (Comunismul pe înţelesul copiilor şi De pe stradă - tot la Teatrul Act - la realizarea cărora criticul Iulia Popovici a avut o contribuţie importantă). "dramAcum 2" a explorat în direcţii diverse, continuate de o nouă generaţie de studenţi din UNATC care se regăsesc în "tangaProject", pe o strategie care pune în prim-plan ideea de atelier teatral şi ideea de grup de creaţie, renunţînd la organizarea unui concurs de dramaturgie. Un proiect viu nu se fixează, devine o sursă deschisă, capabilă să se dezvolte prin impulsul creativ pe care îl transmite. Sloganul "dramAcum 2" a fost Treceţi graniţa!, un slogan simplu şi imperativ, referinţa fiind mai degrabă la graniţele din noi, la graniţa care desparte textul nou de scenă. În cele din urmă, se vede că nici un fel de graniţă nu este impenetrabilă, nici o graniţă nu este definitivă. Cu atît mai puţin graniţa dintre dramaturg şi regizor.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic