Dragoste, rușine și mulți bani - Crăciunul în stil japonez

Tettyo SAITO
Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Dragoste, rușine și mulți bani   Crăciunul în stil japonez jpeg

Japonezilor le place să accepte ritualurile străine, precum Valentine’s Day, Halloween sau sărbătoarea sezonieră din China, numită Sekku. Chiar dacă străinii se gîndesc că asta se întîmplă pentru că japonezii sînt atei care dovedesc o anumită flexibilitate față de cultura străină, iar diversele ritualuri religioase pot coexista în Japonia, nu este adevărat. Japonezii „extermină” ideologiile religioase în ritualuri, încorporîndu-le sub numele de capitalism japonez. Da, japonezii caută un fabricant de bani. Bani! Recent, Halloween-ul a fost capitalizat complet în Japonia, altă victimă a acestei capitalizări fiind Crăciunul.

Pentru  început, să vedem istoria Crăciunului în Japonia. Creștinismul a venit în Japonia în secolul al XVI-lea, dar nu exista propriu-zis o sărbătoare a Crăciunului, creștinismul fiind destul de oprimat. Prin secolul al XIX-lea, Crăciunul creștin a început să fie imitat, acesta devenind popular pentru că era tratat ca o sărbătoare pentru copii.

După al Doilea Război Mondial, sărbătoarea ajunsese să fie acceptată pe scară largă, datorită grabei de a îmbrățișa cultura americană, ea fiind conectată și cu capitalismul la prosperitatea economică a anilor ’80. Atunci s-a născut Crăciunul (în stil) japonez – o sărbătoare care vizează mai ales relațiile romantice dintre oameni.

Astfel, în Japonia, Crăciunul a devenit cea mai importantă zi pentru iubiți, cînd ei își petrec timpul împreună și „verifică” iubirea celorlalți (mai importantă decît ziua de naștere sau Anul Nou, cînd japonezii petrec timpul cu familia lor, nu cu iubiții).

Astfel, cuplurile pregătesc diverse lucrurile pentru timpul minunat/romantic, irosind mulți bani și celebrînd propria lor dragoste, prin sex. Ceea ce este destul de ciudat, dat fiind că japonezii au una dintre cele mai asexuate (sau asexuale) culturi. Însă o zi în care japonezii fac sex cel mai mult este 25 decembrie, mai exact miezul nopții din această zi. Love hotel-urile (acel gen de hotel destinat pentru sex) sînt pline de Crăciun (prețurile pentru o noapte fiind între 7.000-30.000 yeni). Fapt antropologic interesant.

Probabil, se gîndesc japonezii, sexul devine astfel o ceremonie specială, mai degrabă decît o acțiune din viața cotidiană, și un mijloc de a face un copil mai degrabă decît o plăcere. Pentru ei, de altfel, este minunat dacă pot avea un copil conceput de Crăciun. Pe de altă parte, din această cauză, Crăciunul devine o sursă de depresie pentru japonezii care nu au parteneri. Cu o lună înainte de 25 decembrie, atît bărbații, cît și femeile încep să simtă frustrarea arzătoare a dragostei, dorind întîlnirea cu sufletul lor pereche. Atunci își „iau” un iubit de moment, ca să simtă fericirea imediată a Crăciunului, despărțindu-se însă de acel iubit curînd după ce Crăciunul a trecut.

Desigur că există oameni care nu-și găsesc un partener. Ei se întîlnesc la izakaya, bar japonez (bineînțeles, și acolo plătesc mulți bani pentru alcool), aruncînd un blestem pentru Crăciun și pentru oamenii fericiți care și-au găsit partenerul. În acest mod se serbează Crăciunul în Japonia. În această zi, oamenii care nu au un partener nu sînt admiși. Dar Crăciunul în stil japonez oprimă nu doar persoanele heterosexuale singure, ci și pe homosexuali, cărora le e mai dificil să-și găsească un partener din cauza societății homofobe, sau pe asexualii și pe a-romanticii care nu își doresc un iubit din prima fază.

De aici derivă un fenomen interesant: „Kurisumasu hunsai demo”, însemnînd „demonstrație pentru a nimici Crăciunul”. Oameni singuri, al căror scop este să submineze „capitalismul romantic”, demonstrează, susținînd că trebuie să anihileze Crăciunul. Acești oameni sînt numiți „himote” sau „incel” în engleză (celibatar involuntar).

Cum este Crăciunul pentru un bărbat de 28 ani care trăiește în Japonia contemporană, adică eu? Cinstit, nu este nimic deosebit deoarece nu am un partener și nu fac sex de mult timp. Îmi doream asta, la un moment dat, dar am renunțat. Acum, Crăciunul este una dintre zilele obișnuite pentru mine. Voi vedea un film, voi scrie o poveste (în limba română) și voi dormi singur în camera liniștită, chiar de Crăciun. Și există mulți tineri ca mine care suferă din cauza acestui capitalism romantic sau a culturii de cuplu. Atît.

În Japonia, Crăciunul evoluează împotriva diversității de vîrstă. Ar trebui să se schimbe, iar noi trebuie să schimbăm asta, așadar tinerii caută un nou drum chiar acum. Dragi prieteni, vă rog să ne încurajați din România. Și sper să petrecem timp pașnic de Crăciun.

Tettyo Saito este scriitor și critic de film.

Foto: flickr.com

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Adevărul despre Moscova lui Putin, dezvăluit de un vlogger român din Rusia. „Vă spun după 20 de ani de trai aici“ VIDEO
Moscova este o perlă a Rusiei, cel puțin la prima vedere, dar cu o mulțime de defecte. O spune un vlogger român care trăiește acolo de 20 de ani și analizează această metropolă.
image
Un om de știință a elucidat misterul „blestemului faraonului”. Ce i-a ucis pe cei care au deschis mormântul lui Tutankhamon
Un om de știință susține că a descoperit cauza „blestemului faraonului”, despre care se spune că a ucis mai mult de 20 de persoane care au deschis mormântul regelui Tutankhamon în 1922.
image
Moartea în chinuri a inginerului Ursu, Navalnîi de România. Cum acoperă statul român crimele securiștilor VIDEO
Inginerul Gheorghe Ursu a fost închis și omorât de comuniști pentru că a îndrăznit să prezinte lumii întregi planul criminal de reclădire a Bucureștiului după cutremurul din 1977. La aproape 40 de ani de la moartea lui, fiul său, Andrei Ursu, încă mai caută dreptatea pe care statul român i-o refuză.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.