Dragoste, rușine și mulți bani - Crăciunul în stil japonez

Tettyo SAITO
Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Dragoste, rușine și mulți bani   Crăciunul în stil japonez jpeg

Japonezilor le place să accepte ritualurile străine, precum Valentine’s Day, Halloween sau sărbătoarea sezonieră din China, numită Sekku. Chiar dacă străinii se gîndesc că asta se întîmplă pentru că japonezii sînt atei care dovedesc o anumită flexibilitate față de cultura străină, iar diversele ritualuri religioase pot coexista în Japonia, nu este adevărat. Japonezii „extermină” ideologiile religioase în ritualuri, încorporîndu-le sub numele de capitalism japonez. Da, japonezii caută un fabricant de bani. Bani! Recent, Halloween-ul a fost capitalizat complet în Japonia, altă victimă a acestei capitalizări fiind Crăciunul.

Pentru  început, să vedem istoria Crăciunului în Japonia. Creștinismul a venit în Japonia în secolul al XVI-lea, dar nu exista propriu-zis o sărbătoare a Crăciunului, creștinismul fiind destul de oprimat. Prin secolul al XIX-lea, Crăciunul creștin a început să fie imitat, acesta devenind popular pentru că era tratat ca o sărbătoare pentru copii.

După al Doilea Război Mondial, sărbătoarea ajunsese să fie acceptată pe scară largă, datorită grabei de a îmbrățișa cultura americană, ea fiind conectată și cu capitalismul la prosperitatea economică a anilor ’80. Atunci s-a născut Crăciunul (în stil) japonez – o sărbătoare care vizează mai ales relațiile romantice dintre oameni.

Astfel, în Japonia, Crăciunul a devenit cea mai importantă zi pentru iubiți, cînd ei își petrec timpul împreună și „verifică” iubirea celorlalți (mai importantă decît ziua de naștere sau Anul Nou, cînd japonezii petrec timpul cu familia lor, nu cu iubiții).

Astfel, cuplurile pregătesc diverse lucrurile pentru timpul minunat/romantic, irosind mulți bani și celebrînd propria lor dragoste, prin sex. Ceea ce este destul de ciudat, dat fiind că japonezii au una dintre cele mai asexuate (sau asexuale) culturi. Însă o zi în care japonezii fac sex cel mai mult este 25 decembrie, mai exact miezul nopții din această zi. Love hotel-urile (acel gen de hotel destinat pentru sex) sînt pline de Crăciun (prețurile pentru o noapte fiind între 7.000-30.000 yeni). Fapt antropologic interesant.

Probabil, se gîndesc japonezii, sexul devine astfel o ceremonie specială, mai degrabă decît o acțiune din viața cotidiană, și un mijloc de a face un copil mai degrabă decît o plăcere. Pentru ei, de altfel, este minunat dacă pot avea un copil conceput de Crăciun. Pe de altă parte, din această cauză, Crăciunul devine o sursă de depresie pentru japonezii care nu au parteneri. Cu o lună înainte de 25 decembrie, atît bărbații, cît și femeile încep să simtă frustrarea arzătoare a dragostei, dorind întîlnirea cu sufletul lor pereche. Atunci își „iau” un iubit de moment, ca să simtă fericirea imediată a Crăciunului, despărțindu-se însă de acel iubit curînd după ce Crăciunul a trecut.

Desigur că există oameni care nu-și găsesc un partener. Ei se întîlnesc la izakaya, bar japonez (bineînțeles, și acolo plătesc mulți bani pentru alcool), aruncînd un blestem pentru Crăciun și pentru oamenii fericiți care și-au găsit partenerul. În acest mod se serbează Crăciunul în Japonia. În această zi, oamenii care nu au un partener nu sînt admiși. Dar Crăciunul în stil japonez oprimă nu doar persoanele heterosexuale singure, ci și pe homosexuali, cărora le e mai dificil să-și găsească un partener din cauza societății homofobe, sau pe asexualii și pe a-romanticii care nu își doresc un iubit din prima fază.

De aici derivă un fenomen interesant: „Kurisumasu hunsai demo”, însemnînd „demonstrație pentru a nimici Crăciunul”. Oameni singuri, al căror scop este să submineze „capitalismul romantic”, demonstrează, susținînd că trebuie să anihileze Crăciunul. Acești oameni sînt numiți „himote” sau „incel” în engleză (celibatar involuntar).

Cum este Crăciunul pentru un bărbat de 28 ani care trăiește în Japonia contemporană, adică eu? Cinstit, nu este nimic deosebit deoarece nu am un partener și nu fac sex de mult timp. Îmi doream asta, la un moment dat, dar am renunțat. Acum, Crăciunul este una dintre zilele obișnuite pentru mine. Voi vedea un film, voi scrie o poveste (în limba română) și voi dormi singur în camera liniștită, chiar de Crăciun. Și există mulți tineri ca mine care suferă din cauza acestui capitalism romantic sau a culturii de cuplu. Atît.

În Japonia, Crăciunul evoluează împotriva diversității de vîrstă. Ar trebui să se schimbe, iar noi trebuie să schimbăm asta, așadar tinerii caută un nou drum chiar acum. Dragi prieteni, vă rog să ne încurajați din România. Și sper să petrecem timp pașnic de Crăciun.

Tettyo Saito este scriitor și critic de film.

Foto: flickr.com

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Zalomir jpg
Florin Zalomir, vicecampion olimpic, găsit mort: Curg informații șocante despre decesul său
Unul dintre cei mai titrați scrimeri ai României s-a stins la doar 41 de ani.
Mahdavikia jpg
Iran, proteste sângeroase: Oamenii, susținuți de o legendă vie printr-un mesaj acid
Regimul Islamic „tremură“ în fața furiei publicului, confruntându-se cu a 16-a zi de manifestări stradale.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Rusia acuză Washingtonul că foloseşte Ucraina drept „instrument de război“ și că şi-a subordonat întregul Occident colectiv
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat luni Washingtonul că foloseşte Ucraina ca „instrument de război“ împotriva Rusiei și că şi-a subordonat întregul Occident colectiv, comparând planul cu acţiunea Germaniei împotriva URSS în al Doilea Război Mondial, relatează agenţia EFE.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia