Dragă Tudor, dragă Crina,

Robert ŞERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Dragă Tudor, dragă Crina, jpeg

E ciudat să vă scriu în public, pentru că, aşa cum cred că simţiţi în fiecare zi, eu sînt sentimental, patetic şi pupăcios, iar Dilema veche e o revistă şi pentru oameni care n-au chef de astfel de efuziuni. Mai ales de pupături! Ciudat e şi să vă trimit epistolă, fiindcă îs încă viu şi ceea ce am să vă spun o fac, cum aţi observat, privindu-vă în ochi. Şi repetînd, uneori mai accentuat, ca să fiu sigur că aţi auzit. Şi poate că aţi şi înţeles.

Ciudat, neciudat, Luiza Vasiliu a insistat să vă scriu, aşa că – asta n-aţi aflat-o încă despre mine că sînteţi încă mici – n-o mai pot refuza.

Poate că n-ar fi rău să vă spun chiar de la început, ca să nu mă iau cu altele: ziceţi întîi „nu“ dacă „da“-ul v-ar disloca dintr-un program pe care deja vi l-aţi fixat. (De fapt, ziceţi „nu“ fără să clipiţi.) E mai uşor să reveniţi asupra lui „nu“ şi să acceptaţi oferta, decît să scrîşniţi din dinţi ca să vă ţineţi de un „da“ spus la cald. Altfel, o să vă fie prea fierbinte în viaţă şi o să fiţi mai tot timpul asudaţi, întrucît dacă se află că sînteţi dada-işti, o să fiţi asaltaţi continuu cu fel de fel de cereri, rugăminţi, comisioane, treburi care nu vă privesc direct, dar care, dacă le acceptaţi, se vor uita la voi cu ochi mari şi umezi, de viţel, pînă cînd vor trebui „rezolvate“. Mai mult, un „da“ al cărui tată e „nu“ poate să fie şi mai pirpiriu, şi mai negricios că tot dă frumos… Eu nu vă spun să nu săriţi în ajutorul celor ce au nevoie de voi (ba să o faceţi întotdeauna, fără să fiţi rugaţi!), ci să fiţi precauţi cu cei care vor să – pardon – sară pe voi.

Ai văzut, dragă Crina, chiar azi ne-am luptat vreo jumătate ceas – fiindcă vrei să te-nvăţ karate –, timp în care m-ai atacat continuu, deşi eu am de vreo trei ori greutatea ta, de vreo două ori înălţimea ta, oasele niţel mai tari şi o gură prin care am tot repetat: „Apără-te, nu ataca, apără-te!“ Dar tu ai practicat stilul kapritza (adevărat, e original, e invenţia ta) şi te-ai lovit singură, ai alunecat, ai bubuit de vreo două-trei ori canapeaua. Ai fost hazlie că eşti mică. Dacă ai fi avut vreo opt-zece ani în plus, ai fi fost ridicolă. Vezi… Stai, că-i şi pentru frate-tu scrisoarea. Vedeţi, aşa-i cu chestia aia care zice, adînc, că „viaţa-i o luptă“. Unii o-nţeleg scrîşnind, alţii muşcînd, unii bătînd pas de defilare, alţii fluturînd batiste, unii stînd camuflaţi. Nu ştie tata, în clipa asta, să vă spună cum să vă poziţionaţi în vieţile voastre, dar feriţi-vă de ridicol. N-are gust, miros, culoare, nu face zgomot. Ridicolul e ca un ninja: apare de unde şi cînd nu te-aştepţi, te execută (nu întotdeauna scurt, ci deseori pe îndelete, cu paranteze, cu volute…) şi se face nevăzut. Şi nenorocirea începe apoi, cînd îţi dai seama ce ţi-a făcut! Fiindcă asta-i cu nenorocitul: eşti cu el, în el, dar habar n-ai. Te prinzi – şi nu întotdeauna! – abia după. Na, iată, chiar eu, acum, sînt în plin ridicol: vă dau sfaturi cum să ocoliţi ceva inexistent aprioric. Ceva pe care doar noi îl facem să se-nfiripe, să evolueze (rapid) şi să ne facă de băcănie. Uneori cu martori, de cele mai multe ori – fără.

Gata, nu mai scriu nimic! Luiza, nu ştiu cîte semne mi-ai spus să aibă scrisoarea, dar vezi şi tu ce iese. Ăştia mici n-o să-nţeleagă nimic cînd o să crească. Şi teamă mi-e că, atunci cînd ei vor fi oameni mari, ridicolul va dispărea definitiv: o „chestie“, pe care o vezi la tot pasul şi la mai toată lumea, devine, dacă nu un bun, sigur un loc comun. În plus, mîine, fiică-mea merge la şcoală – prima ei zi. Am un fel de emoţii, căci va merge fix în clasa 0. Şi sigur nu se va simţi ridicol. Nici ea, nici colegii ei. Dar eu vreau să pun punct aici, fiindcă simt cum ninja vine iarăşi la mine.

Cu dragoste, al vostru, tata Robert.

Robert Şerban este scriitor. Cea mai recentă carte: Naraţiunea de a fi. Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă, Humanitas, 2013.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.