Draga mea Katrina,

Alina PURCARU
Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Draga mea Katrina, jpeg

Eşti curajoasă şi te prinzi repede de foarte multe lucruri, aşa că o să înţelegi uşor ce o să mă chinui să-ţi explic eu aici – mai precis, să-ţi descriu.

Am să-ţi descriu, dragă Katrina, o poză cu tine mititică. Poza asta în care porţi o pereche de ghete galbene şi salopeta verde de la naşă-ta e făcută într-o seară de septembrie, la primul tău protest. Îţi explic imediat ce e asta. Deocamdată, tu stai pe jos şi te joci, şi oamenii mari îţi fac poze. Nu înţelegi ce strigă oamenii ăştia de pe lîngă tine, tu vezi că sînt mulţi neni şi cîţiva bebi, ai la picioare o cutie imensă cu cretă colorată (a adus-o Saşa, alt bebe!) şi eşti atît de fericită. Ai cretă pe faţă, te freci cu pumnişorii şi te mai ustură ochii, dar îţi place să mîzgăleşti pe jos, pe la picioarele oamenilor mari, şi să împingi cu ceilalţi bebi de la protest.

Protest, K., e o treabă care cere curaj şi care se învaţă; de-asta, mama şi tata te-au adus în Piaţa Universităţii de la un an şi trei luni, de-asta, şi nu doar pentru că nu au avut cu cine să te lase acasă. E o treabă care se întîmpă cînd mai mulţi oameni se supără rău de tot pe un lucru făcut de alţi oameni, mai puternici şi mai influenţi, care abuzează de putere şi nu mai ţin cont de nimeni. Primii, indignaţii, ies din casă, se duc undeva în spaţiul public şi spun ce şi de ce nu le convine, spun că nu e drept, că e scandalos, că e periculos, că e de neacceptat. Denunţă abuzul şi vor să-l oprească. Am mai vorbit despre asta, dar acum vreau să-ţi povestesc foarte concret despre primul tău protest.

Pe cînd tu desenai cu creta pe trotuar, undeva în ţara asta încă mai exista un loc verde şi frumos, cu munţi, cu păsări, cu dealuri, cîini şi oameni care trăiau şi ei cum puteau, în satele lor. Cam ca la noi, la ţărănoaia. Locul ăla se numeşte Roşia Montană. Alţi oameni s-au prins că locul e mult mai bogat decît atît, că are aur (asta a fost mereu o mare chestie pentru adulţi) sub pămînt, aşa că s-au hotărît să-l distrugă, să ia de acolo tot ce pot, să radă munţii, să pună la pămînt satele, să scoată oamenii din case şi să lase în urmă un lac enorm, de cianură. Cianura e chestia aia care omoară. Dacă le iese şmecheria, după ei o să rămînă un crater care o să se vadă de pe Lună (ai tot auzit asta!), o groapă mare, cu ape otrăvite, ceva care o să semene cu ce visai tu noaptea cînd erai mică şi te trezeai urlînd şi strigînd-o pe mama printre sughiţuri.

Mai întîi, indivizii ăştia lacomi s-au gîndit să profite de faptul că oamenii din Roşia sînt săraci şi n-au nici opţiuni, nici protecţie, aşa că au început să-i învrăjbească, să-i dezbine şi să se folosească de chestia asta. După aia, au zis că, fiind ei atît de puternici, de ce n-ar face legea peste tot? Adică de ce să se tot poticnească în înghionteli mici, sîcîitoare şi care durează mult? Mai bine să schimbe direct legea. Legea e ceva care există pentru ca oamenii să poată trăi paşnic unul lîngă altul, fără să le fie teamă că or să vină alţii peste ei să-i dea afară cu forţa de unde stau, să-i ia la goană sau să ia decizii peste capul şi împotriva lor.

Cam asta a fost povestea în toamna aia. Noi ieşim seara în stradă şi strigăm la oamenii, pe care i-am ales, să păzească legea, să nu lase aşa ceva să se întîmple. Nu sîntem violenţi, sîntem prezenţi, revoltaţi şi foarte siguri că ceea ce facem e important.

Nu e uşor ce încercăm noi să schimbăm, pentru că indivizii ăştia lacomi şi cu mulţi bani i-au cumpărat pe alţi indivizi care ar fi trebuit să strige în gura mare că se întîmplă ceva nasol, ceva care distruge: comunităţi, relaţii, natură, memoria unui loc. Cei care ar fi trebuit să strige în gura mare, cît să audă tot continentul, se numesc „jurnalişti“ – şi cei mai mulţi dintre ei nu mai pot să spună nimic. Majoritatea au fost legaţi la gură. Ăsta e un tip de cenzură, dar despre asta o să povestim în altă scrisoare. Alţii se numesc „politicieni“, şi chiar dacă au spus verzi şi uscate, nu au vrut niciodată să facă ceva împotriva acestei chestii, şi nici acum nu vor. Aurul e foarte important şi pentru ei. Ce le face el politicienilor se numeşte „corupţie“, şi despre asta o să-ţi mai scriu, la un moment dat. De-asta ne-am tot întîlnit în toamna aia, de-asta am strigat, am cîntat şi am discutat în fiecare seară chestii din care tu, în momentul în care scriu eu, nu înţelegi nimic.

Curajul se învaţă şi în stradă, să ştii, sau se trezeşte, cînd crezi că n-ai, de fapt, nici o putere. Nu lăsa pe nimeni să te facă să crezi că nu ai nici o putere. Ai grijă de oameni şi de locuri, ia-i în braţe, ieşi în stradă, strigă cînd te nemulţumesc tipii care tac şi nu-şi fac treaba, indivizii care vor să te înşele pe tine şi pe alţii, care vor să distrugă ce e proaspăt şi ce are viaţă. Aminteşte-ţi ce-ţi zice şi taică-tău: Fear is the dark side of the Force!

K., unul dintre primele cuvinte pe care le-ai învăţat a fost „nu“. Dădeai din degeţel şi îl repetai, era o mare distracţie. E foarte important să nu uiţi cum se face! 

Alina Purcaru este jurnalistă. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

 Nikolai Valuev FOTO EPA-EFE
Legendarul boxer Nikolai Valuev, recrutat să lupte în Ucraina
Vladimir Putin l-a recrutat pe Nikolai Valuev, fost campion la box în vârstă de 49 de ani, pentru a lupta în Ucraina.
Bianca Elena Calian finalista The Miss Globe 10  foto arhiva personala jpg
Bianca Elena Călian, românca de la The Miss Globe. Concursul de frumusețe se desfășoară în Albania
Concursul de frumusețe The Miss Globe are loc în perioada 1-15 octombrie, în Albania. Una dintre cele 61 de concurente este o româncă: Bianca Elena Călian, o tânără de 24 ani din Pitești.
bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.