Draga mea antivaccinistă,

Oana DOBRE-DIMOFTE
Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Draga mea antivaccinistă, jpeg

Acest articol va începe cu unul dintre truismele tale preferate: trebuie să respectăm dreptul la opinie. Desigur, dar asta nu înseamnă că trebuie să respectăm și opinia însăși. De exemplu, tu ai luat cu asalt Internetul împrăștiind pe unde ți-a fost permis teoria că vaccinul ne pune copiii în pericol. Ei bine, pentru această opinie, nu am nici măcar un micron de respect. Asta ca să știm, de la început, cum ne poziționăm. Să îți explic de ce.

Există foarte puține lucruri pe care le am făcut bine în această viață. Unul dintre ele a fost cel mai important: să mă documentez extrem de bine atunci cînd iau decizii pentru viața copilului meu. M au ajutat să fac asta anii de presă pe care îi am în biografie.

Cu tot respectul față de foștii mei angajatori, trebuie să spun că la nici un articol nu am lucrat mai atent decît atunci cînd a fost să caut surse de documentare pentru alegerile făcute în numele Ericăi. Una dintre cele mai complicate teme a fost vaccinarea. Complicată pentru mine?

Nicidecum. Mi-am vaccinat copilul fără cea mai mică emoție, după ce am vorbit cu medici care au la activ cercetări serioase și experiență cît să dea și altora. Și chiar dau. Atunci de ce e complicată?

Pentru că așa ai făcut-o tu, aveam să constat. Ce mize te-au mînat în luptă? Nu am de unde să știu. Îmi place să operez cu lucruri verificabile. Iată cîteva dintre ele:

● Ți-ai ales target-ul cel mai vulnerabil și mai ușor de atras printr-una dintre cele mai pure emoții umane: frica. Te adresezi proaspetelor mame, obosite, în furtuni hormonale și depresii postnatale. Orice prezumtivă amenințare asupra copilului este egală, de multe ori, cu un dezastru iminent. Prinse între iubire, nesiguranță, epuizare fizică și lipsa specializării medicale, ele sînt cele pentru care butonul „frică“ funcționează perfect. Și nu eziți să îl apeși de cîte ori ai ocazia, la intensitate maximă. Iar dacă unele dintre ele mai au și vreo experiență nefericită cu sistemul medical, așa cum probabil majoritatea dintre noi avem, terenul e mai mult decît pregătit.

● Ți-ai confecționat un portofoliu de argumente pe care le rotești la nesfîrșit, imună la faptul că fiecare dintre ele nu rezistă nici la o verificare mai atentă pe Google, darămite la o analiză specializată. Răspîndești la nesfîrșit enunțul potrivit căruia un renumit doctor a demonstrat că vaccinul ROR cauzează autism, iar o prestigioasă revistă medicală i-a publicat studiul. Uiți să mai adaugi că „renumitul“ doctor Andrew Wakefield și-a pierdut dreptul de a mai practica medicina, iar The Lancet, revista care i-l publicase, a retras articolul cu scuze publice, atunci cînd s-a dovedit că acesta conținea o mulțime de falsuri.

Fluturi sentința Tribunalului din Bologna care a despăgubit o familie pentru efectele vaccinului, dar omiți să adaugi că instanța superioară a invalidat această sentință.

Confruntată cu statisticile Organizației Mondiale a Sănătății privind creșterea speranței de viață în urma descoperirii vaccinurilor, îți permiți să spui că nu vaccinurile au dus la eradicarea/limitarea bolilor, ci condițiile de igienă. Pentru că, așa cum știm cu toții, poliomielita nu avea nevoie decît de un săpun bun.

Agiți prospecte în care se spune că vaccinurile conțin metale grele, precum aluminiu sau mercur. Mai întîi, îți dau vestea că aluminiul nu este metal greu și este prezent, în mod natural, în foarte multe dintre fructele și legumele pe care le mănînci. Apoi, mercurul, mai exact substanța thimerosal care îl conține, a făcut obiectul unei solicitări de a fi eliminat din vaccinuri din pură precauție, adresată producătorilor de medicamente de către SUA și UE încă din deceniul trecut.

Te lansezi în îndemnuri mobilizatoare, de tipul „Toată lumea ar trebui să facă bolile copilăriei“. Tuberculoza nu e o boală a copilăriei. Nici hepatita. Nici poliomielita. Nici pertussisul. Iar rujeola a ucis, doar anul acesta, trei copii în România. Erau bebeluși, nu ajunseseră, încă, la vîrsta vaccinării cu ROR. În afară de ei, aproape 700 de copii s-au îmbolnăvit de rujeolă de la începutul anului. Dintre cele o sută de cazuri înregistrate în județul Cluj, 80% au fost de copii nevaccinați.

● Atunci cînd argumentele pseudo-științifice îți sînt desfăcute în bucăți, joci cartea personală. Ai în familie un unchi al cărui frate are un copil care a făcut autism sau altă boală gravă de la vaccin. Dacă ți se cere un document medical care să probeze asta, te autovictimizezi că nu ești crezută pe cuvînt cînd faci o afirmație atît de gravă. Nu mă înțelege greșit, departe de mine să minimalizez posibila suferință a unor oameni. Însă, înainte de a da vina pe vaccin, aș vrea să știu cîteva lucruri: dacă a fost respectată impecabil procedura medicală pentru vaccinare, dacă acel copil a fost vaccinat într-o perioadă în care starea de sănătate nu îi permitea asta, dacă acel copil avea o alergie, dacă părinții au sesizat cazul către autoritățile competente. Există, cu siguranță, copii la care vaccinurile au avut efecte adverse și care au cauzat complicații, nu o să neg asta vreodată. Este, însă, treaba celor competenți și cu autoritate în materie să stabilească motivul acestor incidente. Și, pînă acum, toate investigațiile au arătat că ele au survenit în urma circumstanțelor vaccinării, nu din cauza conținutului vaccinului.

Draga mea antivaccinistă, ce vreau eu să spun cu toate astea? Că, dacă ai o minimă conștiință, ar trebui să nu mai minți. Este treaba ta să judeci ce crezi despre vaccinare. Dar, atunci cînd o combați, încearcă să nu mai folosești jumătăți de adevăr și umbre conspiraționiste. Dacă nu din decență, măcar pentru că ai puteai să dai de mame care chiar știu să verifice informațiile. Care chiar știu să caute scorul de reputație al unui site. Care chiar înțeleg că emiți enunțuri false și pot să demonstreze asta.

Îmi imaginez că o să faci asta? Nici vorbă, pentru că încă nu știu care îți e miza: notorietatea, traficul, vînzarea unor leacuri care ar trebui să suplinească vaccinurile sau altceva. Atunci, de ce am scris acest text? Pentru că, după ce în ultimii ani ai reușit să duci rata vaccinării la limita de risc a unor epidemii înfiorătoare, nu aș putea trăi cu gîndul că am avut ocazia să îți demontez tehnica și nu am făcut-o. Iar asta e tot pentru Erica. Pentru că, deși este vaccinată, poate să facă, în continuare, forme ușoare ale bolilor împotriva cărora a fost imunizată. Și, draga mea antivaccinistă, chiar nu mi-aș dori ca fiica mea să facă o formă ușoară de poliomielită. Fusese eradicată în Europa, dar, anul trecut, au apărut două cazuri în Ucraina. Este și „meritul“ mișcării antivacciniste, poți să le trimiți o scrisoare de felicitări „surorilor“ ucrainene. 

Oana Dobre-Dimofte este jurnalist.

Foto: colecţia Costică Acsinte

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: