Dragă Maria,

Ramona GABĂR
Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Dragă Maria, jpeg

Cele mai uimitoare fiinţe pe care le-am văzut în viaţa mea au fost nişte arici mari de tot, un pui de bufniţă cît palma şi un căluţ de mare. Le-am văzut pe toate de foarte aproape, şi toate erau libere să plece; nu erau în spatele unor garduri, iar eu nu le-am tulburat trecerea decît ca să le admir eleganţa. Tare m-am bucurat că au trecut pe acolo!

Ştii, cred că am fost norocoasă că am putut vedea fiecare fiinţă specială din viaţa mea, căci fiinţele speciale au darul acesta nemaivăzut: îţi umplu inima de încîntare şi de bucurie.

Sper să pot să-ţi arăt şi ţie cîndva aricii cei graşi de la Sfîntu Gheorghe, ca să ne bucurăm împreună că sînt la fel de simpatici ca în cărţile de poveşti. Sper să mai existe căluţi de mare şi în anii următori şi să fim atît de norocoase încît să zărim măcar unul, delicat şi translucid. Şi sper să vezi, mare sau mică, măcar o bufniţă; s-o zăreşti suficient de aproape (însă liberă) ca să înţelegi cîtă forţă şi cîtă frumuseţe se ascund în ea.

Dar toate fiinţele astea minunate s-au dovedit a fi nici pe departe atît de uimitoare ca puiul de om pe care l-am ţinut pentru prima oară în braţe într-o zi de joi, la ora 11,25. Puiul de om despre care vorbesc eşti tu, iar întîlnirea noastră nu se poate compara cu nimic. Dintre toate fiinţele uimitoare pe care am avut norocul să le întîlnesc, tu eşti cea mai minunată, iar fiinţele acelea şi-au adunat în tine darurile, ca o prezicere tăcută. Ca şi cum eu, întîlnindu-mă cu ele, bucurîndu-mă de ele ca de minuni ce sînt, le-am admirat cîte o însuşire, aşezînd-o într-un colţ al sufletului. Am pus pe colţ o etichetă, am scris mare Minunăţii şi am tot strîns acolo, din timp în timp, comori bune de pus pe rană. Iar cînd tu te-ai anunţat şi ai început să fii, eu te-oi fi dăruit, inconştient, cu însuşirile minunate pe care le purtam în suflet.

Dolofană ca un arici, ai avut întotdeauna darul de a-i opri pe oameni în loc, pentru a le răpi cîte un zîmbet uimit. Frumoasă şi dulce, cu chipul rotunjor şi luminos, de-ţi vine s-o mîngîi şi s-o strîngi în braţe, s-o pupi şi să o miroşi, să te convingi că ceva atît de drăguţ există pe lume – aşa era Maria mea mică, aşa eşti şi acum.

Porţi cu tine un fel de înţelepciune fără vîrstă, la fel ca orice bufniţă, mică sau mare. Chiar şi cînd încăpeai în palme, simţeam forţa ta. Te-am respectat din prima zi, aşa cum am respectat bufniţa aceea mititică, cu privirea ei pătrunzătoare şi atoateştiutoare; ţi-am respectat nevoile, te-am pus în centrul vieţii mele şi am aşteptat, cuminte, să îmi arăţi cum îţi e bine.

Ca şi căluţul de mare, singurul pe care am avut norocul să îl văd, am ştiut dintotdeauna că am avut mare noroc să te întîlnesc. Delicată ca şi el, atît de uşor de pierdut printre degete, aparţii şi nu acestui loc. Aminteşti, ca şi el, de o puritate şi o gingăşie pe care simt că trebuie să le preţuiesc şi să le apăr. Simt că trebuie să am grijă de tine şi că tu, fără să îţi dai seama, ai grijă de mine. Ştii cum? E foarte simpatic. Ai reuşit să aduci la lumină cele mai bune lucruri din mine, unele pe care le îngropasem atît de adînc, încît aproape că uitasem de ele. Şi mă faci în fiecare zi mai bună şi mai fericită, iar asta e mare, mare lucru. E o salvare şi o responsabilitate uriaşă să pot – în sfîrşit – să simt atît de multă iubire.

Dar mai sînt în tine atît de multe daruri fără seamăn! De la ochii albaştri la rîsul tău în cascadă, de la creativitatea cu care ne dăruieşti, în cîte o seară, nume de zînă nemaivăzută (ieri-seară, tati a fost Zîna Tavanurilor, iar asta zău că trebuie să ne-o explici mai bine), la felul în care vorbeşti cu oameni necunoscuţi ca şi cum ţi-ar fi prieteni de-o viaţă. Sau pasiunea ta pentru dans şi pentru teatru, sau mutrele pe care le faci cînd vrei să ne distrezi, sau cuvintele pe care le inventezi. Cum era? Focochei. Mă şi mir cîteodată cum de încap atîtea daruri nemaîntîlnite într-o fiinţă atît de mică.

Am avut noroc să te pot întîmpina şi primi pe lume, ca să îţi pot dărui, în prima secundă a vieţii tale, cutia mea cu comori. Şi aş vrea să te rog să îţi umpli şi tu, pas cu pas, cutia ta cu Minunăţii. Să te bucuri de fiecare fiinţă specială care îţi iese în drum şi să te contaminezi de fericirea, curajul, inocenţa, înţelepciunea sau bunătatea lor, fie şi pentru o clipă. Să le porţi cu tine în suflet şi să le dai mai departe cînd o fi cazul. Să creşti adunînd comori şi să trăieşti dăruindu-le altora. Lumea e plină de fiinţe minunate, iar unii oameni – am aflat şi eu în urmă cu vreo trei ani – sînt cele mai cele.

Ştii, tare mi-e bine cu tine. Îţi mulţumesc că mă înveţi atît de multe şi că m-ai scos la lumină. N-am mai întîlnit o fiinţă atît de fascinantă ca tine, aşa că nu pot decît să te urmăresc cu uimire şi să te iubesc cît nu încape în nici un fel de cuvinte, oricît de meşteşugite. Darămite în ale mele. 

Din dicţionarul limbii măriuceşti, una care, ca orice joc ad-hoc, e inventată şi uitată pe loc: cocheală – pantaloni cocheţi; fechetin – baie; pechetit – uşă; pechinot – frigider; pocotic – mers pe tractor. 

Ramona Gabăr este consultant în comunicare pentru instituţiile europene. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Să ne alăturăm mulțimii!
Ai acasă la tine de toate – televizor, YouTube, platforme de streaming, poți urmări orice, de la filme la spectacole de operă.
index jpeg 12 webp
Ce mai înseamnă azi „publicul tînăr”?
Tinerii de azi sînt mai preocupați de a construi o societate echitabilă, un mediu de apreciere al artelor la adevărata lor valoare.
index jpeg 11 webp
Spectator
A merge la teatru ar trebui să fie un exercițiu de generozitate: nu doar cu aplauzele, la final de spectacol, ci și cu cei de lîngă tine.
index jpeg 10 webp
„Să-și închidă telefoanele, să vină la fix...” Trei întrebări pentru Tudor CHIRILĂ
La teatru, să-și închidă telefoanele. Să nu filmeze în timpul spectacolului, e o practică din ce în ce mai agasantă. Să vină la fix.
index jpeg 9 webp
O întoarcere în timp
Au apărut televiziuni private, care au fost atente la public și așa au depășit în viteză Televiziunea Română.
p 12 jpg
Gînduri răzlețe despre publicul de teatru
E publicul care vrea să uite de greutăți, de rate, de facturi, de eșecuri…
index jpeg 8 webp
Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti
Fix pe 9 martie, virusul a plecat pe șest de la noi din țară, așa, ca și cum nu ar fi fost, și bunicii voștri au rămas cu întrebarea dacă nu cumva totul a fost doar un vis.
MV5BZWU1YWQyZmYtMDNhYS00NDdhLWExZDUtMjc1M2JjOTI0MzAzXkEyXkFqcGdeQXVyMzg3NDY5Mzk@  V1  jpg
Cazul Teambuilding - Ce ne mai scoate din „bulă” și din casă?
Un film românesc lansat în septembrie anul trecut a depășit pragul psihologic de un milion de bilete vîndute în cinematografele românești.
index jpeg 7 webp
(Tele)spectator de cinema de pe canapeaua din provincie
recut. Cîndva prin 2002, mergeam pentru ultima dată la Cinematograful Central din Cîmpina, la comercialul Men in Black II.
index jpeg 6 webp
Publicul-loterie
Educație, cultură, solidaritate, dialog și spectacol par a fi cuvintele-cheie. Poate că abia de aici putem construi.
index jpeg 5 webp
Despre spiritul FILIT și publicul său
Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), înființat în 2013 prin efortul a trei scriitori curajoși, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.