Dragă eu din viitor,

Casandra VASILE
Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
image

Sînt tu din trecut, mai exact din 2022. Acum, cînd scriu aceste rînduri, sînt adolescentă.

Nu știu cum voi fi în viitor, ce voi reuși să fac, dar îți mărturisesc acum că mi-e puțin teamă. După cum cred că îți amintești, trăiesc niște vremuri tulburi, unde nu știm dacă încălzirea globală este mai amenințătoare decît războiul. Aș descrie lumea în trei cuvinte: criză, frică și nesiguranță.

Totuși, trebuie să știi că nu mă resemnez. Nu pot accepta ideea de a nu face nimic, de a lăsa viața să își urmeze cursul, pentru că viața ne-o facem noi. Ca o rotiță în mecanismul complex al societății în care trăim, ca o piesă de puzzle, aș vrea să contribui la ajutorarea celor care mă înconjoară.

Altor adolescenți, însă, cred că le este mai greu decît mie. Dorința de apartenență, teama de a nu fi suficient de buni, nevoia de a se afirma indiferent cum. Toate acestea au apărut din cauza mediului în care sîntem crescuți. Stresul continuu datorat conflictelor la nivel local și mondial ne-a făcut să suferim, neștiind cum va deveni ziua de mîine.

Cu toate acestea, în sufletul fiecărei persoane de vîrsta mea se ascunde – sau poate iese ușor în evidență – dorința de a schimba lumea. Ne dorim pace, nu conflicte, și egalitate, nu discriminare. Mai important este să facem schimbări noi, cei care avem posibilități, deoarece există și persoane care sînt mai puțin norocoase. Nu neputincioase, nimeni nu merită să fie catalogat astfel. 

Noi, adolescenții prezentului, avem întipărită suferința colectivă a generațiilor trecutului, așa că sîntem mai sensibili la conflicte. Nu știu exact cauza, dar ca urmare a progresului tehnologic, s-a format o prăpastie între prezent și trecut, noi fiind prinși pe o parte, iar adulții pe cealaltă. Între cele două părți se găsește un pod șubred, pe care cei mari au fost nevoiți să îl treacă. Adolescenții prezentului sînt învățați cu acesta, dar cred că atunci cînd vom deveni, la rîndul nostru, adulți, nu va mai reprezenta o punte nesigură către necunoscut. Am credința că vom fi niște persoane mult mai înțelegătoare, din cauza – sau poate datorită – modului în care am fost formați. 

De ce trebuie să suferim noi în urma neînțelegerilor adulților? Oare vom ajunge și noi așa cînd vom crește sau vom rupe șirul traumelor transmise din generație în generație? Aceste întrebări care în aparență nu au nici un răspuns mă macină, pe zi ce trece, tot mai mult. 

Învățați de mici să ne potrivim în tipare, avem, totuși, dorința de a încălca regulile, cu scopul de a ne găsi propria personalitate. În mod paradoxal, apreciem diversitatea mai mult, așadar ne vom integra, poate, mai bine în societate și ne vom accepta unii pe alții, devenind mai toleranți. 

Sper că vom ajunge să trăim într-o societate asemănătoare cu cea actuală, dar care este învăluită în pace. Dacă lucrurile nu vor decurge așa cum îmi doresc, te rog să mă anunți, pentru a mă strădui mai mult. Nu știu ce voi face, dar ca orice adolescent, visez la un mîine mai bun. 

Cred că acum sînt puțin melancolică și nu pot spune că îmi displace. Văd pe fereastră niște pescăruși care zboară lin înspre rîu, prin văzduhul senin, și o frunză cafenie de castan care se desprinde de pe ramuri. Deși aceste lucruri simple mă liniștesc, mi-e teamă să nu dispară… Tu mai vezi așa ceva de la fereastra ta?

Te întreb, în cele din urmă: a dat roade tot acest efort? Vom reuși să depășim aceste momente de cumpănă pentru a crea o lume mai bună?

Nu vreau să ghicesc ce rol voi avea ca viitoare piesă de puzzle, dar sper că m-am descurcat bine și ți-am deschis drumul către o viață ușoară. Îmi doresc, de asemenea, să mai ai mulți ani frumoși de trăit!

Casandra Vasile are 15 ani și este elevă la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București.

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.