„Două vieți și două identități”

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
„Două vieți și două identități” jpeg

„Cioran, care a murit în 1995 la vîrsta de 84 de ani, este mai puţin preţuit în ţările vorbitoare de limba engleză, iar asta se întîmplă, parţial, din cauza eforturilor profesorilor universitari români de a analiza în original operele lui Cioran scrise în limba sa maternă, în tinereţe, înainte de a deveni un eminent scriitor francez. După cum observa Charles Simic într-un articol din The New York Review of Books din noiembrie 2010, Cioran a fost etichetat de către aceste autorităţi drept fascist şi antisemit.  [...]

Însă astfel de calificative sînt profund injuste, întrucît se bazează numai pe scrieri categoric minore ale unui Cioran de 20 de ani, care suferea de o insomnie cronică atît de acută încît, în scris, delirul său includea încurajări spre canibalism, elogii ale epilepsiei şi propuneri de eutanasie ale tuturor persoanelor de peste 35 de ani.  [...]

Sînt notabile prieteniile sale apropiate cu evreii, inclusiv cu români precum Paul Celan şi Benjamin Fondane – prietenii care au reprezentat mult mai mult decît simple gesturi simbolice de bunăvoinţă. Atunci cînd în 1944 Fondane a fost arestat în Parisul aflat sub ocupaţie, Cioran l-a implorat pe Jean Paulhan, influentul redactor de la Gallimard, să îl însoţească la poliţie pentru a încerca să îl elibereze pe Fondane, explicîndu-le autorităţilor că e o importantă personalitate literară.  [...]

În ciuda numeroaselor sale nesocotinţe, Cioran rămîne, la centenar, un scriitor de succes, alert şi perspicace. Posteritatea sa ar trebui să depindă de cititori dornici să se concentreze în primul rînd pe cărţile sale în franceză, şi nu pe eforturi puerile care nu mai pot prezenta nici o importanţă imediată, cum e cazul redescoperirilor pînă de curînd necunoscute. În încercarea de a dezgropa aceste mai degrabă neinteresante texte în română, unii autori le-au dat cititorilor în engleză veşti proaste despre Cioran. Veştile bune rămîn, pînă la un anumit punct, neexplorate, oferind material pentru încă un secol de apreciere a lui Cioran.“

(Benjamin Ivry, „De acord“, 30 martie 2011, The Jewish Daily Forward) 

* * * 

„N-are rost să ne repezim la cărămida de la Quarto, care reuneşte operele complete ale lui Cioran, sau asupra voluminosului Cahier de l’Herne consacrat filozofului, pentru a căuta acolo una sau două maxime suficient de disperate încît să se lipească perfect de cea de-a o suta aniversare, celebrată pe 8 aprilie, deşi Cioran s-a alăturat îngerilor în 1995. Tot ce a ieşit din peniţa sa nu vorbeşte decît despre asta: căderea omului în timp. Cioranologii, cioranofilii şi cioranolatrii  [...] au putut totuşi să îi ureze un călduros «La mulţi ani!». Nu în faţa mormîntului său din Montparnasse: acolo avem cele mai multe şanse să îl găsim absent. Mai degrabă în altă parte. În ultimele zile, am putut să îi salutăm spectrul melancolic în sala bizantină a Palatului Béhague. Amabasada României a devenit pentru această ocazie specială o adevărată ciorangerie (galerie Cioran): Alain Lecucq şi compania sa au jucat acolo Mansardă la Paris, o piesă de Matei Vişniec – povestea unui filozof franco-român care, părăsind biroul redactorului său, uită itinerariul ce duce din strada Sébastien-Bottin către intersecţia cu Odéon şi se pierde prin Europa... Dacă municipalitatea s-ar fi gîndit să aşeze o placă comemorativă pe faţada străzii Odéon, nr. 21, amintind că aici a trăit un maestru în silogisme ale amărăciunii, cu siguranţă că personajul ar fi ajuns cu bine la destinaţie. ş...ţ E adevărat că cercetarea cioraniană este o constantă work in progress, chiar dacă ea nu merge întotdeauna în direcţia cioranolatrilor. Jacques de Decker anunţa şi el de curînd, în Le Soir, apariţia cărţii Über Deutschland – Aufsätze aus de Jahren 1931-1937, colecţie de articole din tinereţe, în care Emil Cioran îşi exprima admiraţia faţă de sistemul care se instala atunci în Germania şi faţă de omul care o conducea: «Nu toată lumea merită să fie liberă, prejudecata libertăţii pentru toţi este o ruşine» etc. Ceea ce nu îi va opri pe numeroşii iubitori ai nihilismului lui Cioran să îl citească astăzi, şi nici nu va împiedica Bucureştiul să îl sărbătorească...“

(Pierre Assouline, „Cioran sau despre inconvenientul de a fi celebru“,  24 aprilie 2011, La république des livres) 

* * * 

„Cine-l mai citeşte pe E.M. Cioran în ziua de azi? Cineva trebuie să o facă, dat fiind că majoritatea cărţilor sale au fost traduse şi sînt publicate. La universităţile la care doctoranzii şi profesorii sînt familiarizaţi cu fiecare filozof şi teoretician literar francez recent, Cioran este practic necunoscut, deşi a fost un gînditor mult mai fin şi a scris o proză mult mai bună decît mulţi dintre aceştia. Mare parte din neglijarea lui Cioran e cauzată fără îndoială de viziunea sa intransigent de întunecată asupra condiţiei umane; la el, denunţarea creştinătăţii şi a filozofiei seamănă cîteodată cu delirul unui nebun. Pentru a face totul şi mai derutant, Cioran a avut două vieţi şi două identităţi: românul Cioran din 1930, care a scris în română, şi apoi mai bine cunoscutul Cioran francez, care a scris în franceză. De la moartea lui în 1995, revelaţiile senzaţionale despre simpatiile sale din tinereţe faţă de Hitler şi despre implicarea sa în Garda de Fier, mişcarea românească profascistă, naţionalistă şi antisemită, au contribuit de asemenea la marginalizarea sa. Şi totuşi, în urma publicării în 1949 a primei cărţi scrise de el în franceză, Cioran a fost aclamat în Franţa ca un mare stilist şi un gînditor demn de a fi comparat cu marii moralişti ai secolelor şaptesprezece şi optsprezece, precum La Rouchefoucauld, La Bruyère, Chamfort sau Vauvenargues.“     

(Charles Simic, „Filozoful insomniei“, 11 noiembrie 2010, The New York Review of Books) 

fragmente alese şi traduse de Ruxandra Ciocîrlan

Credit foto: Editura Humanitas

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.