Două poveşti cu tîmplărie

Radu PONTA
Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Două poveşti cu tîmplărie jpeg

Ambele se leagă în mod direct de cîte un element de tîmplărie – acel filtru dintre ceea ce este în afară şi ceea ce lăsăm înăuntru.

Totul a început cînd m-a cuprins subit o pasiune de anticar pentru ferestrele pe care un client insista să le înlocuiască şi urma să le arunce. Simţul răspunderii faţă de memoria oraşului în care m-am născut era secundar. Mi-a plăcut pur şi simplu modelul, desenul lor fin şi mica friză de lemn sculptat pentru realizarea căreia, cu mai bine de o sută de ani înainte, mi-am imaginat că cineva îşi dăduse silinţa. Domnul în cauză mi le-a dat şi eu le-am luat, poate şi din ruşine (după ce încercasem să-l conving că merită să le repare mai degrabă decît să le înlocuiască pripit). Cu destul de mult chin, şi mult mai multă pricepere, ferestrele au revăzut lumina după o reparaţie laborioasă al cărei merit îi revine în întregime domnului tîmplar şi echipei sale. Aceştia au reuşit să îndepărteze strat după strat de vopsea, să facă micile reparaţii sau înlocuiri, să scoată la lumină feroneria şi să realizeze transformările care să dea ferestrelor o nouă viaţă, la interior. La final, cele două ferestre au devenit tot atîtea biblioteci: fostele cercevele se deschid acum pentru a scoate o carte sau un diapozitiv.

Aidoma unei statui preţioase, deşi menit să sufere efectul direct al intemperiilor, un fragment public al oraşului (pentru că e vizibil oricărui trecător) a ajuns acum în singurul loc care-i poate prelungi existenţa, un interior privat. Nu cred ca aceasta să fi fost soarta majorităţii pieselor delicate ale caselor care au căzut în ultimii ani. Însă, dacă ar fi adevărat, atunci am putea revedea bucăţi din strada pe care am copilărit chiar în casele pe care le vizităm (nu doar în ochii sau conversaţia vechilor prieteni). Din această perspectivă, poate nu ar conta că oraşul ar fi întors pe dos (în engleză inside out), pentru că el ar cuprinde fizic fostul său corp. În fond, soarta oricărei amintiri este aceea de a dăinui într-un alt fel de interior, păzit, intim şi împărtăşit cu discreţie doar celor de care ne leagă o afinitate.

În mod particular, această afinitate pentru lemnul vechi al celor două ferestre-biblioteci a însemnat prelungirea poveştii în seara următoare, în afara intimităţii noului lor lăcaş. Şeful atelierului de tîmplărie unde fuseseră făcute transformările salvase la rîndul lui o veche uşă de intrare, la care se renunţase din motive similare. Era interesat de model pentru a-l putea reface şi propune unor eventuali clienţi – o uşă dublă cu ferestre şi elemente de fier forjat provenită de la una din clădirile din incinta atelierului, situat pe strada Mircea Vulcănescu (poate nu întîmplător, în imediata vecinătate a şantierului Berzei-Buzeşti). Pentru aceasta, a desfăcut îmbinare cu îmbinare fiecare piesă de lemn care intra în alcătuirea uşii şi, între două dintre acestea, ascuns de un nut fals, a găsit un bilet scris în italiană de către un meşter.

Pare să fie vorba, pe de-o parte, despre o reparaţie la mai bine de cincizeci de ani distanţă de la execuţia iniţială a uşii (în termeni contemporani ar echivala cu efortul nostru de a întreţine ceva realizat în anul 1961!) şi, pe de altă parte, despre o colaborare mulţumitoare deopotrivă pentru meşter şi pentru proprietar (în ultima secţiune a textului). 

Şi de această dată povestea vorbeşte despre interior: un interior fizic al uşii, locul în care un meşter italian şi-a ascuns urma pentru a fi descoperită după mai bine de o sută de ani. Dar şi interiorul ca spaţiu intim definit de autor şi opera sa: acum un secol, cineva a pus suficientă pasiune în lucrul pe care l-a făcut şi a fost suficient de mîndru de rezultat, încît să dorească ca identităţile lor să rămînă legate în timp. (Şi altcineva şi-a dorit o casă realizată cu asemenea oameni!)

Cîtă dedicaţie comparabilă intră în interioarele caselor de azi – în miezul lor, şi nu doar în decorarea interiorului? Cred că răspunsul la această întrebare se cîntăreşte nu doar în mîndria autorilor; aceasta va trebui confirmată de durata lungă a istoriei oraşului.  

Radu Ponta este arhitect, asistent la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu“ din Bucureşti.

Foto: R. Ponta

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

8  SANDA MARIN jpg jpeg
Decalogul celebrei Sanda Marin în bucătărie. Reguli de aur pentru preparate senzaționale, cum păstrezi untul proaspăt
Sanda Marin, una dintre cele mai îndrăgite bucătărese din toate timpurile, a lăsat femeilor sfaturi prețioase. Lucrarea sa despre gătit inspiră de peste 70 de ani toate gospodinele să pregătească preparate delicioase.
rugaciune credinta lumina paste shutterstock 712661815 jpeg
De ce sunt credincioșii mai sănătoși, mai fericiți și trăiesc mai mult? Ce spun studiile despre psihic și organism
Baza de dovezi care leagă credința de o sănătate mai bună durează de zeci de ani și cuprinde acum mii de studii. O mare parte din aceste cercetări implică urmărirea stării de sănătate a unei populații de-a lungul anilor și chiar a deceniilor.
soldati marele razboi foto imagoromaniae jpg
Test de cultură generală: „Acum ori niciodată!“
Te crezi as în noţiuni de cultură generală? Vezi cât eşti de informat cu ajutorul acestor 27 de întrebări, clasificate pe mai multe domenii de interes.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.