Două generaţii, în oglindă (II)

Vlad MACRI, Victor MACRY
Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Două generaţii, în oglindă (II) jpeg

— dialog între un tată şi un fiu —

Cum ți se pare viața la douăzeci și ceva de ani?

Vlad Macry: Pentru mine, sînt amintiri din alt secol. Era o viață totuși fericită, găseam modalități de a mă bucura. Poate că tocmai îngustimea acelei lumi mă făcea să trăiesc (cu o intensitate pe care azi nu o mai văd la tinerii de aceeași vîrstă) orice ofertă relațională, culturală… Era epoca unor prietenii profunde, dar și epoca extazului în fața ultimului album Pink Floyd strecurat peste graniță, a cărților „interzise“, devorate taman datorită interdicției…

Victor Macry: Un fel de haos semiorganizat. Aș folosi o expresie simpatică din limba germană care denotă chiar această nuanță de confuzie haotică – „Tohuwabohu“, care provine din Biblia ebraică, unde a fost folosită pentru a descrie lumea primordială. Au fost, sînt și vor fi alții de vîrsta mea care probabil știu mai bine ce vor de la viață la douăzeci-și-ceva de ani, dar din mai multe motive, recunosc că nu mă pot identifica cu ei.

A rămîne în România… A nu rămîne în România… Should I stay or should I go?

Vlad Macry: Dacă aș fi știut să-mi cîștig existența și altfel decît lucrînd în limba română, aș fi plecat din țară. Mai corect, dacă mi-ar fi plăcut să învăț să-mi cîștig existența și altfel decît prin limba aceasta, aș fi plecat. Dacă atunci cînd aveam 24 de ani nu ar fi apărut anul 1989, acel an 1989, probabil că aș fi plecat oricum, fiindcă pînă atunci nu am avut nici o șansă să fac ce doream (și ce puteam) să fac și aș fi riscat să depășesc vîrsta de la care o aventură precum emigrarea devine problematică.

Victor Macry: Vorba cîntecului, dacă alegi să pleci, dai de bucluc; dar dacă rămîi, acel bucluc will be double. Cred că România se confruntă cu multe probleme prezente în multe alte țări din Occident, cu diferența că ele se manifestă aici sub alte chipuri și în alte circumstanțe. Că o fi mai bine aici, că o fi mai bine altundeva – dacă plecăm cu toții, cum vom putea afla vreodată dacă ar fi putut fi mai bine? Mai mult de atît, cine va mai stinge lumina?

Ce crezi despre regimul comunist din România? Ceaușescu a făcut mai mult bine sau mai mult rău?

Vlad Macry: Pînă în 1965, cînd m-am născut eu și a venit la putere Ceaușescu, am informații din familie: un bunic deținut politic, agoniseala unei familii confiscată… Din vremea lui Ceaușescu țin minte mai bine ultimul deceniu. Frigul, bezna, penuria, rațiile… Îmi mai amintesc disperarea mea, tînăr filolog care nu visa decît un post de corector la orice editură, nevoit să se angajeze (ca să nu fiu arestat, șomajul fiind o infracțiune!) arhivar la un spital și inspector de învățămînt la o fabrică de textile. Orașele erau interzise tinerilor absolvenți…

Victor Macry: Comunismul românesc a fost un regim sîngeros și antidemocratic, impus fără voința poporului, ce s-a sfîrșit prin violență fără noimă. Îmi este foarte greu să cred că orice a fost realizat în timpul comunismului nu ar fi putut fi realizat, la fel de bine, în cadrul unei democrații consolidate. Pentru a vedea dacă Ceaușescu a făcut mai mult bine sau mai mult rău, trebuie doar să ne uităm la România ultimilor 27 de ani. Cum se spune mai nou la știri, „imaginile vă pot afecta emoțional“.

Ce crezi că ar fi meritat păstrat din societatea românească de dinainte de 1989?

Vlad Macry: Irigațiile. Și, poate, ideea „dușmanului comun“ (sau a celui pe care îl credeam „comun“…), grație căruia mă amăgeam crezînd că există o opoziție tăcută, dar omniprezentă în conaționalii mei.

Victor Macry: Cred că au fost păstrate mai multe din societatea comunistă decît ar fi trebuit, iar ele pot fi recunoscute astăzi cu ușurință. Ar fi fost imposibil să fie eliminate complet, după 45 de ani într-un sistem care a anihilat tot ce fusese clădit înainte.

macry 1 JPG jpeg

Cît de corect e să fii politically correct?

Vlad Macry: Political correctness-ul depășește uneori bunul-simț, iar efectele sînt cel puțin ridicole, cum ar fi copiii încurajați să refuze jocul de șah fiindcă unele piese sînt albe, iar celelalte, negre. Excesul este regretabil. Însă nici căderea în cealaltă extremă nu mi se pare fericită. De curînd, pe social media s-au înmulțit cuvinte precum „jidan“, „cioroi“, „poponar“…

Victor Macry: Recunosc că nu înțeleg de ce un om cu o anumită culoare a pielii ar fi automat mai bun decît unul cu altă culoare, sau unul avut mai bun ca unul sărac. Iar asta era political correctness-ul la început. Totuși, încep să am impresia că political correctness-ul nu mai e ce a fost. Anul trecut, o școală din Statele Unite a scos clasicul roman Huckleberry Finn din programă, deoarece folosea așa-numitul N-word de prea multe ori. Romanul lui Twain izvorăște din limbajul și cultura vremii sale, dar asta nu îi poate înăbuși meritele și calitatea. La fel ca orice alt sistem politic și identitar, political correctness-ul nu trebuie dus în nici un caz la extrem. Nu este sub nici o formă perfect și imun la a fi criticat.

Cărți tipărite sau e-books?

Vlad Macry: Tipărite! O carte are miros, are greutate, consistență… Cîtă senzualitate în manipularea unei tipărituri! Și în lumea de azi, dominată de ecranul computerului ori al tabletei, a deschide o carte înseamnă plăcere, timp liber, fiind-că oricum muncim mai mult „electronic“, tehnicist.

Victor Macry: Fiind mai ieftine și mai eco decît cărțile tipărite, aș spune e-books, dar momentan nu mă pot obișnui cu ele. Aici, pentru mine, „analogicul bate digitalul“.

Mai folosește la ceva să termini o facultate?

Vlad Macry: A urma cursurile unei facultăți este parte dintr-un traseu vocațional. O pasiune te apropie de o anumită disciplină, iar nivelul universitar este necesar în desăvîrșirea acelei pasiuni. De aceea nu prea înțeleg ce înseamnă „a-ți folosi la ceva“. Nu cred în ideea de a absolvi o facultate fiindcă e „rentabilă“, fiindcă după ea te angajezi și cîștigi bine. Cîștigi bine doar dacă faci bine ceea ce îți place să faci, iar dacă îți place într-adevăr ceva, simți nevoia de a te perfecționa în acel ceva prin cursurile unei facultăți.

Victor Macry: Depinde de domeniu, dar da, deoarece cel puțin momentan, nu putem accesa cursurile de la universitate printr-o căutare pe Google. Facultatea te poate învăța ceva, iar asta rămîne indispensabil. Totuși, asta nu înseamnă că nu ar trebui să se producă schimbări la nivelul universitar.

Internetul… Ne-a adus mai mult rău sau mai mult bine?

Vlad Macry: Bine! Dar important e discernămîntul. În lipsa lui, o librărie poate fi la fel de periculoasă ca Internetul. Există cel puțin la fel de multe cărți inutile, stupide ori chiar nocive, ca pagini web de același soi.

Victor Macry: Ne-a unit și a schimbat cursul societăților și oamenilor mai mult decît orice alt mediu de comunicare – dar, în exact aceeași măsură, a făcut mai ușoară diseminarea informațiilor false și manipularea în masă. Aș spune că cîștigă binele, dar cu o marjă foarte mică.

LGBT. Patru litere… Cum ne comportăm cu ele?

Vlad Macry: Minoritățile sexuale au fost victime oficiale, oprimate prin lege, pe vremea regimului comunist. Chiar cînd nu se trecea la măsuri drastice, destine umane erau batjocorite. În mediul universitar al anilor ’80, am cunoscut oameni de o mare capacitate intelectuală și profesională, ale căror cariere au fost blocate din pricina acestei discriminări. Trăiau într-un fel de clandestinitate… De aceea am simpatie pentru revendicările acestor minorități. Recunosc însă că am reticențe în privința adopției în cuplurile homosexuale.

Victor Macry: Cu toleranță, înțelegere și acceptare – cu ce ne pot face rău cei din această comunitate? Doar pentru că există, pentru că sînt altfel? Recentele atacuri incoerente, neîntemeiate, asupra unei minorități nu au nici o logică, fundament științific sau justificare. Abia acum 15 ani a fost decriminalizată homo-sexua-litatea în România. Atunci, același discurs apocaliptic, profund nedemocratic a fost folosit de Biserică, dar nu a avut succes. Poate reprezenta un precedent extrem de periculos.

Drogurile ușoare: pro sau contra legalizării lor?

Vlad Macry: Pro. Prohibiția nu a făcut decît rău, indiferent de marfa interzisă.

Victor Macry: Dacă sînt legale băuturile alcoolice, care ucid mai mulți oameni, atunci de ce nu?

Armata obligatorie te face om?

Vlad Macry: Serviciul militar obligatoriu te face doar obedient, te învață ce înseamnă arbitrariul și umilința… Stimulează lașitatea și agresivitatea.

Victor Macry: Tot ce se poate, dar te poate face și mort pentru nimic, în eventualitatea unui război.

Greșelile pe care un părinte nu ar trebui să le facă…

Vlad Macry: Indiferența, agresivitatea, minciuna… Susținerea unui traseu educațional forțat. Și, evident, în primul rînd, abandonul!

Victor Macry: Să nu își susțină copilul, să nu încerce să îl înțeleagă, să îl respingă. 

Vlad Macry este jurnalist și scriitor. S-a născut în 1965 și a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti.

Victor Macry este student în anul III la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. S-a născut în 1995.

Foto: Geo Barcan

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.
image
Cum a primit un şofer aer în loc de combustibil la o benzinărie din Argeş. Ce nereguli a descoperit Protecţia Consumatorului
O pompă de combustibil la staţia Fuel One din comuna argeşeană Căteasca contoriza costul cantităţii de combustibil livrate, ca şi când ar fi fost distribuită în mod real, însă în fapt containerul de combustibil era gol, au descoperit după un control efectuat miercuri 10 august inspectorii de la CJPC Argeş.
image
Şoferiţa din Iaşi care a ucis patru muncitori pe şosea, acuzată de omor calificat. Declaraţii uluitoare
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.