Două bufniţe şi-o librărie

Oana DOBOȘI-POTCOAVĂ, Raluca SELEJAN
Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Două bufniţe şi o librărie jpeg

Oana DOBOȘI-POTCOAVĂ

Absolventă de Litere, cu un master în Politici editoriale la Paris, după o scurtă și fulgerătoare experiență în domeniul editorial românesc, am rămas tot în domeniul cărții și, împreună cu Raluca, ne am deschis propria noastră afacere, o librărie, în ciuda norului de pesimism care planează deasupra pieței de carte din România. Am vrut să lucrăm în apropierea cărților, ne place să citim, altfel nu se poate. Nu știu dacă, după un an de la deschidere, mă pot numi librar. Cînd sînt întrebată ce meserie am, mă trezesc zicînd că am o librărie, La Două Bufnițe, iar eu sînt una dintre bufnițe. Am știut de la bun început ce fel de cărți vrem și nu vrem să fie în oferta librăriei noastre, la fel de bine am mai știut că vrem să creăm un spațiu cultural independent pentru Timișoara.

Probabil că, în cele mai îndepărtate lumi imaginare, librarul stă și citește de dimineață pînă seara în librărie, recomandă și vinde cărțile în a căror valoare literară crede, este cel care le găsește cărților cititori, pentru că, nu-i așa, librarul împreună cu editorul sînt în primul rînd formatori culturali, și mai apoi comercianți, ei sînt cei care determină oferta în piața de carte, și nu publicul.

În viața de zi cu zi, meseria asta de bufniță care are o librărie presupune să cred în lumea imaginară de mai sus și, în același timp, să fac și o serie de lucruri administrative care mă transformă într-un om mare nemaipomenit de ciudat, asemeni businessman-ului din Micul Prinț. Mai exact, administrez cărți: închei contracte cu noi edituri sau depozite de carte, fac comenzi de noutăți sau de completare de stoc, comenzi pentru evenimentele care urmează să aibă loc în librărie, preiau cărți, le aranjez la raft, recepționez avize, trimit editurilor rapoartele de vînzări, fac plăți, contabilitate primară, previziuni bugetare, sînt responsabil de resurse umane. Lucruri ce țin pînă la urmă de administrarea oricărei afaceri, diferența e că atunci cînd investești într-o afacere din domeniul cărții, trebuie să ai răbdare, rezultatele sînt confirmate în timp, nu imediat – o librărie, ca și o editură, este o investiție pe termen lung. Și dacă stau să mă uit cu atenție la titlurile din Top 10 vînzări din primul an al librăriei noastre, nu pot decît să mă bucur că sînt cu totul altele decît în alte topuri. Pentru asta, cred că merită să fim niște bufnițe-librari care citesc de seara pînă dimineața la ele acasă.

● Raluca SELEJAN

Bună, eu sînt Raluca, co-fondatoarea librăriei independente La Două Bufnițe din Timișoara. Nu am nici o specializare în meseria pe care o practic, nu există nici un curs care să te pregătească pentru a fi librar. Nu există școli, facultăți, masterate sau specializări pentru asta. Poți studia biblioteconomie sau poți să faci un master de teoria și practica editării, iar eu sînt un fel de tocilar care are nevoie de școală și de cărți și de un îndrumător pe care nu l-a avut. Dar pentru meseria de librar nu am avut unde să mă școlesc. Am studiat Literele, am un master pe management cultural, am lucrat în organizare de evenimente culturale și comunicare și PR, tot în cultură. Pentru o mare parte din ce am acumulat îi sînt recunoscătoare Internetului, care m-a ghidat spre ce cărți să citesc în domeniu sau spre ce cursuri pot studia pe site-urile universităților din afară, spre interviuri și statistici de pe piața de carte din Europa, fiindcă pe România nu avem studii de piață la zi. Apoi, la fel de recunoscătoare le sînt oamenilor de la care am învățat și care au crezut în mine.

Abia a trecut un an de cînd am deschis, împreună cu Oana, librăria. Se poate spune că meseria de librar este pentru pasionații de carte care au umor și curaj și drag de a împărtăși pasiunea celor cu care intră în contact. Am avut cam 250 de evenimente, organizate de noi sau în parteneriat cu noi, pentru copii de toate vîrstele. Am primit titlul de „Librarul anului“ la Festivalul Internațional de Poezie și Muzică de Cameră „Poezia e la Bistrița“, ediția a IX-a, librăria a fost acceptată ca membru asociat în Federația Europeană și Internațională a Librarilor, am fost parteneri la evenimente sau festivaluri importante care au avut loc în afara librăriei și am fost la tîrgurile de carte de la Frankfurt, Londra și București. Pentru mine, a fi librar înseamnă să crești public-cititor, iubitor de artă și de muzică și să fii la curent cu tot ce se întîmplă pe piața de carte la nivel european, în principal. Ocupîndu mă zi de zi de comunicare și organizare de evenimente, cea mai mare parte a timpului mi-o petrec la laptop, la telefon și vorbind cu oamenii care intră în librărie. Dar, pentru a fi librar, trebuie să ai cunoștințe de literatură și disponibilitatea de a-l asculta pe cel care e în fața ta. Pentru că rolul cel mai important al librarului este, pentru mine, rolul de mediator cultural. Printre cele mai dragi evenimente ale noastre îmi sînt cele cu copiii, fiindcă acolo observi, de la o întîlnire la alta, cum copilul își dezvoltă creativitatea și limbajul, iar asta este minunat. Vezi adolescenți care vin să te întrebe ce să citească, pentru ca mai apoi să te întrebe ce să le cumpere părinților de citit. Discuți cu oamenii care îți trec pragul despre cărți, despre concerte și expoziții. Faci mediere culturală.

Era să uit, am o specializare care este la fel de necesară pieței de carte, fiindcă, fără ea, nu am fi primit autorizația de a deschide și o micuță cafenea integrată în spațiul librăriei: am specializare de barman – pentru cele trei mese și patru scaune din spațiul de evenimente. Dar „keep the dream alive“: am cel mai frumos job din lume și îl ador. 

Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan sînt fondatoarele librăriei La Două Bufnițe din Timișoara.

Foto: A. Potcoava

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Premier Nicolae Ciuca candidatura presedintia PNL 6 aprilie 2020 FOTO Inquam Photos / George Calin
Variantele PNL pentru Ministerul Educației SURSE
Lista de persoane care l-ar putea înlocui pe Sorin Cîmpeanu la șefia Ministerului Educației cuprinde atât membri de partid, dar și persoane din afara acestuia, favorită fiind o consilieră a lui Klaus Iohannis.
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Conexiunea Kremlinului cu Casa Albă încă funcționează
Federația Rusă a tot oftat, de peste trei decenii, după întinderea teritorială a decedatei Uniuni Sovietice și iată că, pe 30 septembrie 2022, la Moscova s-a decis integrarea unor părți decupate din fostul teritoriu ex-sovietic ucrainean.
Ana Bogdan, EPA jpg
Ana Bogdan învingătoare în duelul românesc din sferturile turneului de la Parma
Jucătoarea română de tenis Ana Bogdan (53 WTA, favorită nr. 6) s-a calificat joi în semifinalele turneului WTA de la Parma (Italia), dotat cu premii totale de 203.204 euro.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.