„Dorinţa evreilor de a supravieţui s-a dovedit mai puternică decît dorinţa altora de a ne distruge“

Tamar SAMASH
Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
„Dorinţa evreilor de a supravieţui s a dovedit mai puternică decît dorinţa altora de a ne distruge“ jpeg

M-am născut într-un oraș extraordinar și mereu m-am considerat binecuvîntată pentru acest fapt. Ierusalimul, un loc al contrastelor, al poveștilor și al speranței, m-a învățat mai mult decît aș fi crezut posibil despre moștenire, coexistență și diversitate, iar pentru asta îi sînt recunoscătoare.

Copilă fiind, mă lăsam adesea purtată de freamătul străzilor colorate și mă pierdeam printre mulțimile de locuitori a căror mișcare browniană făcea orașul să vibreze. Dar mereu am simțit că, deși m aș fi pierdut, nu aveam motive să-mi fie frică. Eram acasă.

Însă nu întotdeauna a fost astfel. Istoria s-a dovedit a fi puțin îngăduitoare cu noi, evreii. Am îndurat secole de exil, opresiune și necazuri. Totuși, dorința noastră arzătoare de a ne întoarce acasă a rămas nemișcată și, în adîncul inimilor noastre, o mantră a continuat să răsune: „De te voi uita, Ierusalime, fie ca mîna mea dreaptă să-și piardă destoinicia.“

Secole înainte de stabilirea statului modern Israel din 1948, evreii începuseră să revină treptat în patria lor și să o reconstruiască. După două milenii, pribegia noastră ajungea la final; eram înapoi acasă.

Odată cu obținerea independenței, am îmbrățișat atît părțile bune, cît și pe cele rele; am salutat sprijinul celorlalte națiuni, dar ne-am confruntat și cu amenințările și luptele îndreptate să ne distrugă țara, o constantă și în ziua de astăzi. În ciuda vicisitudinilor, ne-am continuat traiul, am readus la viață vechea noastră limbă, ebraica, și am creat un leagăn pentru aceia dintre noi care încă se aflau printre străini, cu dor de casă.

Planul de Partiție din 1948, acceptat de partea evreiască, respins de cea arabă, a pogorît un zid între noi și vecinii noștri, precum și o divizare foarte strictă. Ierusalimul, eterna noastră capitală, era un oraș fragmentat între vestul israelian și estul iordanian, unde evreilor și creștinilor deopotrivă li s-a suspendat accesul la locurile sfinte.

Ajunseserăm atît de aproape de nucleul ce ne definește ca popor și ca religie, Muntele Templului și Zidul Plîngerii și, totuși, eram atît de departe. Dorința din inimile noastre era vie, dar resemnarea asigura pacea.

Din copilăria mea, îmi amintesc cum bunicii au fost alungați din casa lor, aflată în zona de sub control arab. De asemenea, îmi revine în minte imaginea tatei, care obișnuia să mă ducă la ultimul etaj al unei clădiri înalte, pentru a putea vedea, peste zid, locurile noastre sfinte.

Fără îndoială, 1967 a fost un an al deciziilor dificile și al provocărilor. Viața sub amenințarea constantă a vecinilor noștri ostili era nu doar o realitate, ci și o conștientizare tragică a faptului că orice viitoare luptă cu care ne vom confrunta va avea ca miză supraviețurea noastră.

Războiul de 6 zile a fost o astfel de circumstanță. Îmi amintesc și acum; atacurile au venit din toate părțile, cu putere maximă. Pe atunci eram elevă, iar în timpul orelor auzeam bombardamentele. Unul dintre obuze ne-a lovit chiar casa. Eram o copilă, într-adevăr, dar puteam citi tensiunea și incertitudinea de pe fețele celorlalți.

Dorința noastră de a supraviețui s-a dovedit însă mai puternică decît dorința altora de a ne distruge. Din fericire pentru noi, David se luptase cu Goliat și acesta fusese înfrînt încă o dată.

Noi, evreii, avem o zicală populară: „Anul viitor, la Ierusalim!“ Mă întreb cîți dintre noi credeau că vor vedea vorbele acestea transformîndu-se în realitate...

După ani de speranță, Capitala noastră fusese reunificată. Fiecare avea dreptul binemeritat de a merge pe urmele Regelui David, ori să viziteze locurile în care Iisus Hristos și-a împărtășit înțelepciunea, în urmă cu două milenii.

Ierusalimul este un loc al contrastelor, al poveștilor și al speranței, după cum spuneam în introducere.

Reîntregirea acestuia din 1967 a adunat sute de mii de evrei, musulmani și creștini, care coexistă, bucurîndu-se de libertatea de a-și practica religia și de a vizita locurile sfinte. Este un creuzet al minților cu spirit întreprinzător. Un melanj al tradiționalului și al modernului. Este epicentrul acestei lumi.

Privind către viitor, poate fi dificil să anticipăm ce ne rezervă acesta. Ceea ce știm cu siguranță, totuși, e că în sufletele noastre avem o nouă dorință care ne ghidează pașii, iar aceasta este cea pentru o zi de mîine cu pace și înțelegere. 

Tamar Samash este ambasador extraordinar și plenipotențiar al Israelului în România.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.