Dogma, erezia și căutarea

Dogma, erezia și căutarea jpeg

Pe vremea în care visam mai mult la întîmplări fantastico-duhovnicești, căutînd să mi se arate ochilor necredinței mele ceva din nevăzutul lumii spirituale, l-am iscodit pe Părintele meu duhovnic. Era o seară de toamnă și, înainte de a intra în mărturisirea mea, l-am întrebat cum este cînd practici rugăciunea inimii. Speram ca răspunsul lui să-mi iasă în întîmpinarea curiozităților. Părintele a oftat, a coborît privirea și, după ce a tăcut cîteva clipe, mi-a zis: „E ca și cum te-ai arunca din vîrful unui munte înalt și, în timp ce ai fi în cădere liberă, ai spera că Dumnezeu te va prinde în mîna Sa și nu te va lăsa să te zdrobești de pămînt”. Am făcut ochii mari, am tăcut și am plecat de la el cu o nedumerire mai mare decît curiozitatea cu care venisem.

Răspunsul Părintelui nu căutase să mă edifice. Ci mă pusese mai bine pe gînduri, îmi prilejuise trecerea dinspre lămuriri superficiale și anchilozante către nedumeriri care te implică în mod intim și care te pun pe drumul cel viu al căutării. Aș putea spune că răspunsul mă ferise de erezia certitudinii de suprafață și îmi oferise oportunitatea fertilă a neînțelegerii.

Într-un fel, ceea ce trăisem era o lecție de dogmatică vie. Problema cu dogmatica este că cel mai adesea este asociată cu dogmatismul, adică cu rigiditatea minții, cu rigorismul care ucide spiritul, cu răceala cadrului care, deși ar trebui să te ajute să crești, te inhibă. Or, ea este de fapt o expresie a tainei care nu epuizează taina, ci duce înspre aprofundarea și trăirea conținutului ei. Ioannis Romanides a fost unul dintre cei mai străluciți teologi creștini ai secolului XX. Preot și profesor de teologie dogmatică, Romanides a stăruit asupra înțelegerii dogmelor ca formulări ale experiențelor îndumnezeirii Sfinților. „Singurul lucru care poate fi numit dogmă în tradiția ortodoxă  este expresia experienței îndumnezeirii, dogmă care este și expresie, și călăuză către experiență” (Ioannis Romanides).

Două aspecte ar fi de subliniat în această privință. Pe de o parte, dogma este o punere în expresie a inexprimabilului dumnezeiesc. Pentru că „a-L exprima pe Dumnezeu este cu neputință, iar a-L înțelege și mai cu neputință” (Sfîntul Grigorie de Nazians), pentru că Dumnezeu este indeterminat, „apeiron” și necuprins, „akataleptos”, această punere în expresie presupune un efort de traducere, de translatare. Iar cînd ceea ce ai de exprimat este chiar inexprimabilul, traducerea trebuie să aducă la lumină sensurile tainei și, în același timp, să păstreze taina ca taină.

Or, tocmai pentru că punerea în expresie nu afectează taina, cuvîntul dogmatic este formulat cu scopul de a călăuzi, de a indica. Iar acesta este cel de-al doilea aspect. Dogmele sînt „călăuze către îndumnezeire”, și „nu sînt niște rezultate ale speculațiilor raționale”. Completînd cuvintele lui Ioannis Romanides, Mitropolitul Ierotheos Vlachos arată că „teologia ortodoxă descrie un cerc, în sensul că începe cu Revelația pe care au văzut-o văzătorii de Dumnezeu, după care experiența aceasta a vederii lui Dumnezeu este formulată, pe cît e omenește posibil, cu scopul de a-i călăuzi pe cei ce o primesc la trăirea Revelației. În sensul acesta spunem că dogmele sînt strîns legate cu tămăduirea omului”.

Dogmele sînt formulate astfel încît să indice taină fără s-o dezvăluie, să facă posibilă aprofundarea ei prin vindecarea, iluminarea și îndumnezeirea celui care tinde către aceasta. Din acest motiv dogmele sînt formulate antinomic. Dumnezeul creștin este Unul și Treimic în același timp, nu doar Unul sau doar Treimic. Relația dintre persoanele Sfintei Treimi este gîndită ca „uniune perihoretică”, altfel spus ca uniune prin delimitare, ceea ce arată că cele trei persoane sînt Una ca dumnezeire fără a se amesteca sau fără a se contopi. Iisus Hristos este Om și Dumnezeu, nu doar om sau doar Dumnezeu. Cele două firi ale lui Hristos, cea umană și cea divină, sînt făcute cunoscute nouă atît în chip neamestecat, cît și în chip indivizibil. Prezența lui Dumnezeu în om nu anulează omul, nici nu-l suspendă, ci coexistă la fel cum focul este prezent în fierul care, deși este înroșit de flacără, rămîne fier.

Tocmai această formulare antinomică este cea care indică incomprehensibilitatea dumnezeierii, îndepărtînd ispita de a decide, de dragul clarității, în favoarea unuia dintre elementele antinomiei. Această alegere îi este proprie ereziei. „Erezie” derivă din grecescul „airesis”, care înseamnă „alegere”. Și tocmai din această alegere provine și puterea de seducție a oricărei erezii. Pentru că atunci cînd cauți să înțelegi necuprinsul, fără a fi avut experiența conținutului tainic, intelectul gîfîie, alergînd după concepte, asocieri și puneri în relație. Și numai atunci cînd ai avut parte de un „conținut minunat, tainic și revelat” (Nichita Stănescu) poți aprecia „o formă minunată, tainică și revelată”, care se dă ca antinomie, oximoron, metaforă, poezie sau rugăciune.

Erezia este alegerea pe care intelectul o face atunci cînd agonizează de unul singur în tenebrele tainei. Antinomia este replica pe care intelectul inundat de preaplinul tainic al luminii dumnezeiești îl dă acestei alegeri. Erezia caută să te rezolve, să îți îndepărteze întrebările. Caută să te scoată din impasul înțelegerii. În timp ce dogma exprimată antinomic te trece prin impasul neînțelegerii. Îți oferă șansa aprofundării a ceea ce se dă infinit de complex și de bogat în sensuri experienței noastre. În literatura grecească a Sfinților Părinți ai Bisericii și în cea a hotărîrilor Sinoadelor Ecumenice, dogmele sînt numite „horoi”, adică „delimitări”, „distanțări”, „limite”, „granițe”. Aparent limitative, ele ne țin deoparte de lateralele alegerilor, așa cum pentru a putea parcurge un rîu din amonte în aval este important să nu te oprești pe vreunul dintre maluri.

Cuvîntul pe care Părintele mi-l oferise mă ferea tocmai de pericolul instalării într-o explicație superficială și insuficientă. Mă proteja de încremenirea pe malul unei înțelegeri-alegeri superficiale. O făcea aruncînd-mi mintea într-o situație antinomică de viață și de moarte. Adică fix acolo unde ființa mea, lovindu-se fertil de zidul neînțelegerii, avea ocazia de a se pune în chestiune, de a-și vedea limitele, de a căuta vindecare, de a cere lumină, de a spera la comuniune. 

După cîțiva ani, luînd ceva mai în piept greutățile vieții, am avut senzația că am înțeles ce mi-a spus Părintele în acea seară de toamnă. Era ca și cum, în tot acest timp, simțisem inima arzîndu-mi în piept, fără a înțelege ce mi se întîmplă. Iar acum părea că ajunsesem și la înțelegere. Aveam impresia că prindeam sensul cuvintelor spuse de el. Eram bucuros de asta, așa că la următoarea întîlnire cu el, cu entuziasmul elevului care a prins șpilul, i-am spus că, în sfîrșit, cred că am priceput ce îmi spusese despre rugăciune. Părintele m-a întrebat, curios, ce îmi zisese atunci. I-am povestit, m-a ascultat și mi-a răspuns zîmbind: „Nu îmi amintesc”. Iar în zîmbetul care însoțea răspunsul Părintelui parcă l-am întrezărit pe Hristos în acel moment al serii în care, la Emaus, dispărea exact în momentul în care Luca și Cleopa, în sfîrșit, îl recunoșteau.

Andrei Găitănaru este psihoterapeut și publicist.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.