Doar telenovelă să nu fie

Laura GRÜNBERG
Publicat în Dilema Veche nr. 91 din 13 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Toată lumea vorbeşte de o criză globală a instituţiei familiei. Sînt şi date care susţin acest lucru - în sensul unei alte realităţi în care proliferează noi tipuri de familii (monoparentale, comasate, cupluri consensuale, menajul între homosexuali etc.) sau în care, în interiorul familiilor, se schimbă fundamental raporturile de putere, status-urile, rolurile dintre membrii săi. Criza formei este pe cale să fie depăşită. Criza conţinutului se află în plină desfăşurare. În principiu am înţeles că important este nu cine stă între patru pereţi, ci mai ales ce anume se întîmplă, în spiritul căror valori se trăieşte dincolo de cei patru pereţi. Problema nu mai este atît a diversităţii de aranjamente acceptabile social, cît a conţinutului şi calităţii vieţii de familie trăită de cei implicaţi în diversitatea formelor ei. Ce-i mai ţine astăzi pe oameni adunaţi între nişte pereţi? Sîntem mai mult constrînşi de obligaţii şi îndatoriri sau ne ţin laolaltă dragostea şi respectul? Nu rareori două sau trei generaţii împart acelaşi "spaţiu familial" - o fac din dragoste şi grija unora pentru alţii sau din lipsă de alternativă? De ce - aşa cum arată multe sondaje - scade fericirea maritală (mereu mai mică la femei, comparativ cu cea la bărbaţi)? De ce divorţul se banalizează şi creşte numărul separărilor? De ce se fac tot mai puţini copii? De ce se comunică atît de puţin între parteneri, timpul petrecut împreună fiind tot mai diminuat? De ce este atîta singurătate, site-urile de Internet specializate în "cuplare" fiind la mare căutare? De ce persistă violenţa domestică? De ce în viaţa de zi cu zi a familiei - de orice fel - pare să crească insatisfacţia şi nesiguranţa în valorile şi sensul ei? De vină sînt femeile - sau mai bine spus feminismul, acesta ar putea fi unul din răspunsuri. Familia este azi în degringoladă din cauza femeilor care şi-au pus poalele-n cap, s-au revoltat contra domesticităţii normative, au dorit realizare profesională plecînd la serviciu şi lăsînd copiii cu cheile de gît, destabilizînd astfel armonia sistemului testat de complementaritate al rolurilor familiale. Discuţiile despre valorile familiei se transformă de multe ori în ceartă cu feminismul, blamat pe nedrept sau greşit creditat pentru efectele intrării femeilor pe piaţa muncii asupra instituţiei familiei. Sigur că un posibil efect colateral al valurilor de feminism a fost o masă critică de femei emancipate, dornice de renegocierea rolurilor şi a responsabilităţilor în familie. Dar, şi pînă să o spună feminismul, lumea simţea că viziunea funcţionalistă asupra familiei era depăşită. Conflictualiştii teoretizau despre asta, iar alţii, tot mai mulţi, simţeau pe propria piele tensiunile din interiorul ei. Departe de a fi o oază de linişte şi împlinire, familia este o instituţie solicitantă - un loc al confruntărilor, jocurilor şi negocierilor de putere - adevăr care nu a fost lansat, ci doar preluat de feminism nu pentru a distruge ci, din contră, pentru a salva instituţia, demitizînd-o şi deideologizînd-o. Un răspuns mai plauzibil este intrarea societăţii într-o perioadă de radicalizare a modernităţii. Trăim într-o lume pe care unii au numit-o deja hipermodernă. Cei care au lansat termenul s-au gîndit, printre altele, la tirania timpului sub care se trăieşte, la tipul de relaţii efemere şi flexibile care domină, la faptul că, în general, pluteşte un permanent sentiment al urgenţei. Este o societate bazată - cum spune U. Becks - pe distribuirea riscurilor de tot felul. Totul e incertitudine - carierele profesionale nu mai sînt nici pe departe liniare şi sigure, cuplurile nu mai sînt eterne, pînă şi vremea nu mai e previzibilă. Într-o asemenea societate care se interesează de imediat, în care este valorizată capacitatea de schimbare şi adaptare, în care relaţiile dintre oameni s-au efemerizat, este tot mai dificil să se investească în valori pe termen lung - fidelitate, prietenie, stabilitate, loialitate. Ori, familia la care visăm se construieşte tocmai pe asemenea valori, excesul de modernitate nefiindu-i prielnic. Cît priveşte România, dacă ne luăm după statistici, ele par să ne plaseze într-o normalitate a crizei. Creşterea globală a speranţei de viaţă (cu 1,5 ani la un deceniu) şi declinul fertilităţii, evenimente demografice semnificative pentru secolul XXI, au consecinţe asupra familiei care se resimt şi la noi. Se trăieşte mai mult şi se fac mai puţini copii, iar peste jumătate din cei care se fac sînt la noi rezultatul unei relaţii neoficializate - părinţi în concubinaj sau un singur părinte (cifră dublă faţă de media din Uniunea Europeană). Sporul natural e negativ (chiar dacă în uşoară creştere: de la 4,7 în 1990 la - 1,0 în 2003), numărul divorţurilor este în creştere (avem un raport de 1 la 4 între numărul divorţurilor şi al căsătoriilor), la fel media de vîrstă la căsătorie (29,7 ani pentru bărbaţi în 2003 faţă 26,9 ani în 1990; 26,2 ani pentru femei în 2003 faţă de 23,7 ani în 1900), sau vîrsta medie a mamei la prima naştere (de la 22,9 ani în 1996 la 24,3 ani în 2003). În schimb, cercetările calitative (încă firave) indică la noi un ataşament mai ridicat decît în Occident faţă de familie care ocupă detaşat primul loc în viaţa individului, indiferent de vîrstă. Cel puţin la nivel declarativ căsătoria nu este considerată instituţie învechită, iar fericirea unei căsătorii se consideră că se bazează pe iubire şi respect reciproc (vezi Raluca Popescu, ICCV, 2002). Deşi trăim şi noi mai mult ca să muncim, căminul devenind hotel, venim seara de la serviciu, mîncăm separat, răsfoim ziare mediocre, tăcem sau ne certăm şi picăm laţi de oboseală, mîngîind absent copiii de prin preajmă, crescuţi uneori de bunici sau lăsaţi în voia celorlalte instituţii, investim mai mult în medie în valorile familiei, în liniştea căminului, în nevoia întoarcerii "acasă" după o zi halucinantă de tranziţie românească. Poate tocmai pentru că sîntem oleacă mai obosiţi de haosul instituţional şi mai acriţi de lipsa luminiţei de la capătul tunelului, facem eforturi speciale să protejăm familia de viruşii externi, nu o lăsăm să fie barometrul vremurilor ci - vorba lui Tocqueville - un "rai într-o lume nemiloasă". Pe mine nici feminismul, nici hipermodernitatea, nici statisticile nu mă sperie. În schimb, mă sperie ideea că "familia românească" ar putea fi cea din telenovelele autohtone lansate de curînd pe toate canalele, cea din Trădaţi în dragoste sau, şi mai rău, din Aventurile familiei Vijelie . Dacă este aşa, atunci vărs şi eu o lacrimă lîngă lacrimile telespectatoarelor şi caut urgent detectivi particulari care să regăsească armonia, substanţa şi decenţa în viaţa de familie românească. Dacă nu este aşa, atunci sînt liniştită. Familia va continua să ne ademenească între "cei patru pereţi" ai ei în ciuda feminismului sau a hipermodernităţii în care, pentru moment, trăim.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.