Doar Iisus a fost, în chip esențial, Povestitorul

George ARUN
Publicat în Dilema Veche nr. 1010 din 17 august – 23 august 2023
image

Oamenii nu mai știu să povestească – nu generalizez, a se înțelege asta de la începutul pînă la finalul acestei provocări jurnalistice, pentru a nu mai preciza de fiecare dată că există și mlădițe înfrunzite printre uscături. Cînd vorbesc între ei, oamenii mai degrabă relatează decît să povestească o întîmplare din trecut ori un fapt cotidian. Poate că e o banalitate, dar mă încumet s-o spun, anume că povestitorul își povestește în chip esențial sieși, el se ascultă mai întîi pe sine pentru a putea fi ascultat de celălalt.

Interesant e că oamenii se pricep să povestească atunci cînd bîrfesc. Sau cînd unul își afurisește vecinul pentru că și-a lăsat vaca să pască în ograda lui cu lucernă, cînd altul își înjură colocatarul de la bloc pentru că și-a parcat mașina în locul lui plătit la primărie, cînd colonelul în rezervă de la etajul cinci e inundat de vecinul de la etajul șase și povestește administratorului de bloc ce perdaf i-a tras respectivului macaragiu care a uitat robinetul de la baie deschis. 

E de precizat aici că înjurăturile împărtășite altora sînt forma cea mai cu ștaif, aș spune cea mai elegantă a povestirii. Căutați-le în Moromeții lui Marin Preda și folosiți-le, vă vor „îngrășa sufletele“, cum se spune.

Atunci cînd omul nu înghite un personaj politic, de la Florentin Pandele și „consoarta lui soție“ Gabriela (expresia aparține grupului Ars Amatoria de la Cluj din anii ᾿80) pînă la Iohannis, „neamțul care ne-a vîndut țara pas cu pas, molatec, dar perseverent“, iese povestea. Sudalma la adresa președintelui am auzit-o în autobuzul 368 miercuri, 28 iunie a.c. la ora 10 și 37 de minute. Vă veți întreba cum se face că țin minte cu precizie ora 10 și 37 de minute. E simplu, trebuia să ajung la Spitalul Militar, unde eram programat la ora 11 pentru un RMN. Cînd m-am uitat la ceas, mi-a fost limpede că am pierdut programarea, așa că am coborît la stația următoare, la Drumul Sării.

De aici, încep să povestesc.

Vă mărturisesc că uit lucrurile curente, de exemplu, am treabă să deschid frigiderul ca să-mi iau două ouă să le fac ochiuri. Știu exact direcția și ținta, dar uit ce trebuie să iau din frigider. Stau în fața respectivei invenții care păstrează mîncarea comestibilă și abia după eforturi de asociere a foamei cu gustul de ouă ochiuri mi se luminează gîndul. La examinarea RMN fusesem programat în urmă cu patru luni, știți desigur lenea sistemului nostru medical, așa că va trebui să mai aștept alte trei luni, pînă la data de 13 noiembrie. Tot la ora 11.

De ce țin să fac un RMN? Pentru că mă tem să nu o moștenesc pe mama, Ileana lui Niță al lui Pătru, așa îi spuneau oamenii din satul Ciocanu, de sub Piatra Craiului, locul nașterii și copilăriei mele. Mama a suferit de Alzheimer. Aici, în cătunul meu unde scriu acest text la cearcănul dimineții, fiecare nume are povestea lui, pentru că satul are mai multe Ilene, mai multe Marii, mai mulți Ioni, mai mulți Gheorghe. 

Povestea numelui mamei e că a fost nevasta lui Niță, tatăl meu, care Niță (Ion) era băiatul lui Pătru, bunicul meu. Altă poveste a numelui e a Mariței (Maria) lui Nelu al lui Aron. Pe Marița au sfîșiat-o o haită de cîini într-o noapte de iarnă, cu mulți ani în urmă, au găsit-o sătenii dimineața cu sîngele înghețat în răni.

Eu cînd scriu toate astea mă pun la bătaie pentru cititorii Dilemei vechi, de fapt mai întîi pentru mine, care sînt primul cititor al cuvintelor-poveste pe care le scriu. Sînt, adică, propriul destinatar. Chiar așa, noi nu ne mai scriem scrisori, care începeau invariabil cu „Dragii mei părinți, eu sînt bine sănătos, ceea ce vă doresc și vouă...“. Seducția Internetului ne-a deconectat de la plicul pe care îl așteptam cu nerăbdare (deseori la țară lipit cu făină amestecată cu apă ca și etichetele de pe caietele de școală), de la coala de hîrtie în care se întruchipa povestea. 

Nu mai stăm la taifas așa cum stăteau țăranii la șezători în nopțile lungi de iarnă – acum nu se mai fac șezători pentru că nu prea mai sînt țărani – cu Crivățul troienind zăpada pînă la ușa gospodarului gazdă, și în casă focul duduind în sobă, și țărăncile îmbujorate după o ceșcuță-două de țuică fiartă, și bărbații frigînd pe jar cîrnați afumați și slănină, toate astea dimpreună cu întîmplările povestite unii altora. Nu e așa că era o lume de poveste?

Cei mai mulți dintre scriitori nu știu nici ei să povestească. Asta ar însemna ca scriitorul să urmeze pulsul calm al inimii ori pulsul năvalnic atunci cînd e străfulgerat de un semn dumnezeiesc, anume de cuvîntul care îl caută. „A fost odată ca niciodată“ e astăzi „A fost sau n-a fost?“. Nu că aș înfiera dilema, dimpotrivă, a fi dilematic e forma vie a vieții, neliniștea care ne cuprinde atunci cînd poteca se desparte în două cărări. Dar asta nu înseamnă să eliminăm povestea din ringul de box al vieții ăsteia în care trăim ca într-un cocon. Cum spuneam la început, nu generalizez.

Revenind la scriitori, Marin Preda a fost în primul rînd un povestitor uriaș. Nu înțeleg în ruptul capului de ce criticii literari se feresc să spună asta, ca și cum a fi un povestitor e o bagatelă în lumea scriitorilor. Cum, domnule, să-l reduci pe cel mai mare scriitor român postbelic la statura pitică de povestitor? – zice critica literară. Marin Preda, cu precădere din Moromeții-unu, e un mare creator de personaje, zice critica tînără, dar și cea septuagenară, octogenară, nonagenară etcetera. 

Păi, sigur că e, dar personajele nu se povestesc? Personajele nu sînt, fiecare, o poveste? Sigur că sînt, fiecare personaj e o poveste în poveste, tocmai aici e inegalabil marele dăruit Marin Preda din Moromeții-unu. Mă feresc să spun geniu, eu nu cred în genii, doar Iisus a fost geniu, și chiar și el s-a îndoit o clipă istorică pe cruce. 

Doar Iisus a fost în chip esențial Povestitorul.

George Arun este jurnalist și poet.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.