Divanul sau Gîlceava scriitoarei cu lumea

Mihaela Ursa
Publicat în Dilema Veche nr. 317 din 11-17 martie 2010
Divanul sau Gîlceava scriitoarei cu lumea jpeg

Ideea de a alcătui

mi-a venit din două direcţii. Prima direcţie este de domeniul evidenţei: în comentariul cultural din România se abuzează de nişte clişee de gen precum cel de „poezie feminină“ sau cel de „scris feminin“, sub umbrela cărora se perpetuează formele cele mai subţiri de misoginie (pentru că misoginul nu este neapărat grobian şi vulgar: adesea el face parte din patriarhatul luminat al intelighentsiei). A trecut ceva vreme de cînd Rousseau susţinea că „bărbatul este bărbat doar uneori, pe cînd femeia este femeie tot timpul“, implicînd astfel că femeia este imposibil de gîndit în afara naturii, pe cînd bărbatul se manifestă adesea în spaţiul culturii, autonom faţă de natură, prin creativitatea sa spiritual-intelectuală. Totuşi, de prea multe ori, femeia care scrie sau care creează artistic este percepută ca o prelungire obligatorie a unui etern feminin impalpabil, dar ciudat de omogen. Aşadar, prima întrebare care mi-a ghidat investigaţia a fost cum văd chiar ele, scriitoarele, toate aceste lucruri: se simt chiar ele mai ataşate de „natură“ decît bărbaţii care scriu şi, dacă da, cum definesc această natură, iar dacă nu, de ce cred că prejudecăţile sus-numite sînt atît de rezistente la noi.

Dacă această întrebare îmi este oarecum exterioară, ei i s-a adăugat una interioară: cred tot mai mult că puterile noastre creative sînt direct proporţionale cu „accidentele“ fiinţei noastre: că faptul de a fi femeie sau bărbat, bolnav sau sănătos, depresiv sau paranoic, tînăr sau bătrîn, bursier într-un castel sau chiriaş într-o garsonieră, degustător de fado-uri sau consumator de heavy metal, gras sau slab, carnivor sau vegetarian reprezintă tot atîtea condiţionări subtile ale creaţiei noastre ştiinţifice, artistice sau de altă natură. Cu o metaforă, Ioana Em. Petrescu numea condiţionările „biologice“ ale creaţiei „ritmurile sîngelui nostru“. Nu este vorba despre determinismul psihologic sau biografic despre care a curs atîta cerneală, ci despre altceva. Chiar dacă obiectivismul sau impersonalismul au însemnat la un moment dat, în istoria culturii, un deziderat, consider că ele nu mai reprezintă decît nişte utopii (distopice, mi se pare mie): raţiunea şi discursul fiecăruia dintre noi nu sînt nicidecum nişte medii transparente, prin care obiectele se văd perfect şi fără deformări, ci un soi de lentile colorate şi calibrate subtil de către propria biologie, de către propria deschidere intenţională şi de o întreagă reţea de factori minusculi, cu relevanţă variabilă. Din această reţea mi s-a părut urgent să interoghez asupra condiţionării de gen, nu în sensul în care genul ar fi neapărat o limitare, ci în sensul în care el constituie unul dintre factorii principali. Există scriitoare cărora virilitatea li se pare modelul ultim, după cum există scriitorii care fac din propriul scris tocmai întîlnirea majoră cu feminitatea, cu un soi de femeie interioară care nu este neapărat anima jungiană. Există scriitori de ambele genuri care scriu foarte uşor şi în orice condiţii, după cum există şi cei cărora realizarea unui anume set de condiţii sociale sau de mediu li se pare o condiţie necesară creaţiei.

Am gîndit investigaţia doar printre poete şi prozatoare, pentru că vizam potenţialul creaţiei artistice prin lentila de gen. Pe lîngă cele care au acceptat invitaţia de a răspunde la întrebările mele şi cărora le mulţumesc, au existat cam tot atîtea care au refuzat (le-am pus la socoteală şi pe cele cărora propunerea li s-a părut atît de ridicolă sau insignifiantă încît nu mi-au răspuns în nici un fel). Refuzurile lor ar fi putut alcătui un capitol la fel de interesant, pentru că unele mi-au spus că „genul“ nu li se pare deloc relevant în creaţie, nici în momentul în care scriu, şi nici atunci cînd sînt citite, altele s-au simţit de-a dreptul încorsetate într-o restrictivă şi dubioasă rezervaţie sexuală ori feministă şi au găsit feminismul detestabil, altele au acceptat iniţial, pentru a-mi scrie apoi că găsesc întrebările mele prea intime şi că nu-mi pot răspunde, pentru că ar deveni încă şi mai fragile în faţa atacurilor misogine de care avuseseră deja parte la receptarea poeziei sau a prozei lor şi, în fine, altele au găsit proiectul interesant şi necesar, dar mi-au răspuns că se ocupau de lucruri mai importante sau mai urgente în momentul respectiv.

După toate aparenţele,

nu constituie decît un nod dintr-o întreagă reţea de problematizare a identităţii de gen, a cărei necesitate în România nu mai poate fi trecută cu vederea.


Divanul scriitoarei

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.