Distracţie cu parfum de consum

Publicat în Dilema Veche nr. 142 din 13 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Omenirea se desparte de trecut rîzînd" - spunea Marx. Dar şi mulţi dintre cei care vor să se despartă "relaxat" de trecutul nostru comunist spun, în fond, cam acelaşi lucru. Modelul cel mai des invocat în acest sens este filmul est-german Good bye Lenin!. Bine-bine, dar ei îşi permit să fie relaxaţi, ei l-au avut pe pastorul Gauck, ei i-au lustrat pe agenţii Stasi, fie şi sub tutela fraţilor vest-germani. Noi încă nu ne permitem. Noi încă ne împotmolim în simulacre bizantine - praf în ochii UE - pentru că de fapt nu vrem. Mulţi sînt anticomunişti pînă cînd le iei biografiile secrete la bani mărunţi. Iar atunci vin şi spun că toţi au colaborat de nevoie, că aşa au fost vremurile, fără orizont, că toţi sîntem români, mai mult sau mai puţin oneşti, că alta era în sufletul lor, că e mai bine să privim spre viitor, să fim constructivi şi să gîndim pozitiv, că viaţa e complexă şi are multe aspecte. De ce să le stricăm imaginea, de ce să le compromitem autoritatea cîştigată cu trudă? Pe de altă parte, adepţii relaxării consumiste vin şi spun: nu e mai bine oare să transformăm trecutul recent în industrie de divertisment? Tricouri cu Lenin şi Che Guevara, chiloţi cu Stalin, postere cu Mao, prezervative cu figura lui Ceauşescu... Nu e mai cool? Căci figurile tutelare ale comunismului se pretează cel mai bine întrebuinţării comercial-distractive. Fie şi pentru faptul că falsitatea şăgalnic-optimistă a utopiei incită la luarea în rîs, iar propaganda comunistă - cu mirajul ei contrafăcut - poate fi lesne convertită în marfă: cum altfel să-ţi explici succesul melodiilor comuniste (de la "Şoimii Patriei" la "Partidul, Ceauşescu, România", la alarmele pentru maşini sau la ringtones)? În definitiv, tinerii s-au plictisit de discursuri eroice, patetice, martirologice despre Gulag şi victimele comunismului, vor distracţie. Iar televiziunile comerciale oferă astăzi din plin, la pachet, distracţie made in Epoca de Aur: filme comuniste cu eroi îndrăgiţi, voievozi viteji şi activişti buni, mitologii de carton difuzate ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Dar, dacă stăm bine să ne gîndim, aceste filme ţin de un contract mutual între publicul larg, care s-a complăcut/ adaptat la mediul vechiului regim, şi formatorii de opinie/patronii de televiziuni proveniţi din "elita" regimului. Capitalismul patronat de foştii comunişti/securişti face bani (şi) din asta. Cît despre filme - unii dintre noi le priveau "inocent" pe atunci, decupînd doar amuzamentul genuin şi ignorînd damful ideologic, alţii le privesc "inocent" şi acum, indiferenţi la mesajul lor propagandistic. Vezi, Doamne, dacă tot s-a dus contextul totalitar, putem să le privim ca pe nişte filme "vechi"... Ce, filmele americane de acţiune nu fac şi ele propaganda lor?! Toţi fac. Important e să ne amuzăm. Da - zic eu -, dar înainte să ne "relaxăm", ar fi de dorit să ne enervăm puţin. Măcar unii dintre noi, cei care aflaserăm pe ce lume trăim şi nu voiam să participăm, nici măcar cu aplauze şi recitări, la ea. Sînt şi astăzi suspicios (sechelă post-traumatică...) faţă de mulţi dintre tinerii care afirmă că trecutul totalitar nu-i interesează. Şi mă întreb: oare ce le-or fi vorbit părinţii despre acest trecut? Le vor fi spus ceva sau nu? Dacă nu le-au vorbit, a fost ca să nu-i streseze, pentru că nu aveau nimic cu regimul în cauză, pentru că au dus-o bine atunci sau pentru că aveau ceva de ascuns? Şi cum s-ar fi comportat, oare, junii indiferenţi, dacă ar fi trăit atunci? S-ar fi opus, ar fi supravieţuit "apolitic", distrîndu-se şi "trăindu-şi viaţa" în ciuda (?) sistemului, sau ar fi colaborat şi ar fi produs la greu texte cu partidul, ca să se "afirme"? Dar eu, ce aş fi făcut? Nu ştiu, şi oricum istoria nu se scrie cu "dacă". Autoeroizarea calpă a multor "bătrîni" (după război...) merge adeseori mînă în mînă cu bagatelizarea voios-indiferentă a comunismului de către numeroşi tineri. Primii sînt contaminaţi ireversibil de reflexele epocii, chiar dacă vor sau nu s-o recunoască. Ceilalţi, neimunizaţi, nici nu vor să-şi facă vaccinul antitotalitar: nu îi priveşte. Oricum, în orizontul UE nu se întrevede pericolul unei epidemii, aşa că la ce bun... Ceea ce îi uneşte pe adepţii cosmetizării trecutului şi pe adepţii ignorării sale hedoniste este - cred - lipsa organului etic, bagatelizarea responsabilităţii morale. De ce? Pentru că morala e pentru fraieri. Învingătorii o clamează, o simulează, dar nu o urmează. Viaţa adevărată, viaţa ca o pradă, e în altă parte şi ea înseamnă, printre altele: a te înfrupta, a te descurca, a ajunge în faţă prin orice mijloace, a te distra fără mustrări de conştiinţă (umbra lui Nietzsche aprobă entuziast: aşa e!). Or, responsabilitatea etică trece prin asumarea pînă la capăt a colaborării (oricît de mică va fi fost ea). Şi cine e fraier să-şi dea foc la valiză, cînd alţii, mereu alţii sînt mai vinovaţi? Nu e mai bine să te mîndreşti cu propriul trecut? Unii vor spune: degeaba condamnăm idei, principii şi doctrine, dacă nu ne "legăm" oleacă şi de oamenii concreţi. Atunci cînd marii sau micii vinovaţi care fac legea la noi sînt puşi în discuţie, istoria recentă încetează să mai fie ceva plicticos, prăfuit, devenind brusc ceva extrem de acut, de incomod, ceva care ne priveşte. Dar... nu ar fi totuşi bine să fim niţel dialectici? Să îmbinăm, adică, recuperarea "etică", "justiţiară" a memoriei comuniste cu valorificarea ei "comercială", "hedonistă"? Vă daţi seama ce şocuri electrice ar fi - să zicem - nişte plenare şi discursuri prezidenţiale, telejurnale, momente poetice şi emisiuni omagiale difuzate integral, o zi pe săptămînă, pe postul naţional, la ore de maximă audienţă? Ne-am şi distra, dar am înţelege mai bine (poate), retrospectiv, prin ce nebunie am trecut.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne