Dislocarea fatalismului mioritic

1. Evident că 2007, cu toate dezamăgirile sale conjuncturale, va rămîne în istoria românilor ca anul în care a început apartenenţa noastră de facto la Occident, din toate punctele de vedere: politic, economic, militar, cultural. Speranţa mea este că, pentru prima dată, "forma fără fond" îşi va produce fondul. Consider că printre evenimentele importante ale ultimilor 17 ani trebuie inclusă şi înfiinţarea Societăţii Române de Psihanaliză în 1990, mai ales că ea continuă să existe şi să se dezvolte. Insist asupra faptului că psihanaliza nu este doar o formă de psihoterapie, cea mai veche şi cea mai elaborată, ci şi o experienţă iniţiatică în propria lume profundă. Ca în orice iniţiere, beneficiul este un plus de cunoaştere şi control asupra ta şi asupra lumii. Uriaşul continent al inconştientului, a cărui energie poate fi comparată fără exagerare cu energia atomică, fiind capabilă să distrugă totul sau să construiască lumi mirifice, intră, prin psihanaliză, în posesia noastră. Culturile occidentale au făcut, în secolul XX, experienţa propriului inconştient, ceea ce le-a permis să se elibereze de nevrotism, de infantilism, să-l îmblînzească pe neîmblînzitul Wotan şi să taie capetele balaurului numit comunism. În secolul XXI, cultura română are de parcurs aceleaşi etape: să-şi examineze şi disloce fatalismul mioritic, să-şi asume trecutul istoric mai apropiat (comunismul) sau mai îndepărtat, pentru a se elibera de ele cu adevărat, să schimbe deviza resentimentară "să moară şi capra vecinului" într-una constructivă, de tipul să trăiască toate caprele, pentru a se vedea că a mea e cea mai frumoasă, să depăşească orgoliile mărunte în favoarea orgoliului naţional. O adevărată schimbare a mentalităţilor nu e posibilă la noi fără cunoaşterea şi asimilarea inconştientului colectiv şi personal. Ca parte a Occidentului, România are de recuperat şi etapa psihanalitică a cunoaşterii de sine. 2. Experienţa recentă mi-a arătat că două decenii nu înseamnă mare lucru din punct de vedere istoric. Ne apropiem de sfîrşitul celui de al doilea deceniu postdecembrist şi schimbările la care visam la începutul perioadei se lasă încă aşteptate. Sîntem încă departe de a trăi bine, ceea ce înseamnă că supravieţuirea se află în continuare în centrul existenţei noastre, iar mentalităţile sînt şi ele departe de a se fi modificat radical. Aşa încît nu mă aştept, peste alţi 20 de ani, la minuni. Ca practicant al psihanalizei, demers care-şi propune schimbarea mentalităţilor individuale, mi-aş dori ca următoarele două decenii să contribuie la "vindecarea" - adică, maturizarea - românilor. Primul pas ar fi prelucrarea trecutului recent - adică, a perioadei comuniste. Mult amînatul "proces al comunismului" nu este, pînă la urmă, decît încercarea de a răspunde la întrebarea "cum a fost posibil?" şi de a integra răspunsurile la interogaţiile incomode sau de-a dreptul dureroase legate de modul în care românii au reacţionat la totalitarism. Ce sursă de autocunoaştere ar fi studierea bancurilor din perioada comunistă, a colaboraţionismului sau a disidenţei! Conflicte mai vechi, pe care comunismul nu a făcut decît să le accentueze, ţin de agresivitate şi de sentimentul valorii proprii. Următoarele decenii ar putea aduce abilităţi noi de a gestiona agresivitatea, în sensul renunţării la soluţiile extreme - reprimare completă sau manifestare brutală. În măsura în care agresivitatea este "un instinct ca toate instinctele", cum spune Konrad Lorenz, ea nu trebuie eradicată, ci menţinută în limitele unui scop constructiv. Românii vor deveni urbani în ceea ce priveşte agresivitatea atunci cînd o vor putea exprima neinhibat şi nedistructiv, în acelaşi timp. "Mîndria de a fi român", sintagmă vehiculată intens în anumite perioade, urmează abia a fi construită, pornind de la asumarea unei istorii dificile, finalizată fericit prin integrarea în Occident. Pentru ca românii să se poată ocupa mai mult de sufletul şi spiritul lor este nevoie să fie eliberaţi de presiunea luptei pentru existenţă. Fie ca următoarele două decenii să ne aducă mai aproape de sinele nostru adevărat, în condiţiile eliberării treptate de sărăcie. Vasile Dem. Zamfirescu este psihanalist, membru al Asociaţiei Psihanalitice Internaţionale (IPA), traducător şi editor. Ultimul volum publicat: Filosofia inconştientului, I-II.