Dinţi definitivi

Svetlana CÂRSTEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 293 din 24 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am tot auzit din fragedă pruncie că oamenii sînt răi, că lumea în general e rea. Mi-a fost la început greu să dau crezare acestor verdicte pesimiste, la fel cum îmi era imposibil să îmi imaginez că o parte dintre colegele mele de liceu îşi pierduseră de mult timp virginitatea. Ceea ce înseamnă că evaporarea virginităţii era la fel de incredibilă, la un moment dat, precum întruparea răutăţii. Răutatea mi se părea oarecum inefabilă şi imposibil de dovedit, de atins, era peste tot şi nicăieri, era a tuturor şi a nimănui. Am avut nevoie de mult timp ca să îmi pierd propria virginitate în raport cu răutatea altora şi a mea, adică să îndrăznesc să le privesc drept în faţă. Mă tem însă şi astăzi cel mai mult de răutatea pe care nu poţi s-o localizezi, de răutatea latentă, care îşi ţese planul în spatele uşilor închise, care nu îndrăzneşte să-şi arate faţa, care se iubeşte constant pe sine însăşi. Am văzut oameni la care răutatea se însoţeşte perfect cu prostia sau cu orgoliul sau cu neputinţa, cea dintîi fiind cel mai adesea un simptom ale celor din urmă. Am văzut răutatea asociindu-se perfect cu laşitatea sau cu agresivitatea. Am văzut răutatea care arde precum vitriolul şi cea care distruge lent precum arsenicul administrat în cantităţi infime, dar constante, zi de zi. Să mă întorc însă la virginitate. Pe cea interioară, morală, nu o pierzi niciodată definitiv şi oricum nu dintr-odată, ca pe cea fizică. Pierderea ei e anticipată, cu ani înainte, de pierderea dinţilor de lapte şi instalarea celor definitivi care te ajută să muşti, să sfîşii cu adevărat şi cu eficienţă. Dacă nu cumva preferi să mănînci piureuri blînde toată viaţa… Cred că una dintre cele mai bune şcoli ale răutăţii este mediul de lucru românesc, cel al presei fiind fără doar şi poate unul de-a dreptul privilegiat, fie numai şi pentru faptul că amestecă oameni ce provin din medii extrem de diferite, obligîndu-i, de exemplu, să funcţioneze la un loc pe cei care scriu tu vii şi nu fi cu cei care preferă constant tu vi şi nu fii sau pe cei care folosesc pluralul mingii cu cei care spun o minge " două mingi. Lucram în urmă cu un an de zile în redacţia unei reviste de nişă care nu avea legătură nici cu mondenul, nici cu politica, eram la adăpost de răutăţile lumii, singurele furtuni ce puteau să apară fiind cele adevărate, pe mare, cînd vîntul depăşea 50 de noduri. Aveam o echipă minusculă, pentru redactarea articolelor şi pentru onorarea diverselor invitaţii la regate, lansări sau tîrguri de bărci. În afara agitaţiei specifice deadline-urilor, era linişte şi pace. Într-una din zilele aglomerate, am fost nevoită să ratez o descindere în grup, în centrul comercial cel mai apropiat, pentru a studia felul în care revista noastră putea fi promovată, semnalizată, pusă în evidenţă. Îmi reproşam lipsa mea de organizare care m-a făcut să nu iau parte la această mini-călătorie esenţială pentru viitorul revistei. O săptămînă mai tîrziu, eram chemată de către directoarea de marketing " sfîntul marketing! " într-o întîlnire de taină. Ea îmi spune: "ştiu că ştii ce am spus despre tine". Eu, inocentă, îi spun că nu. Ea insistă: "ştiu că ştii ce am spus despre tine pentru că mi-a spus cineva că ştii". Încerc să o conving că, din fericire, chiar nu ştiu şi că simt că nici nu vreau să ştiu. Ea continuă şi îmi spune: "sînt convinsă că ştii, dar o să-ţi reamintesc. Eu m-am opus să vii cu noi acum o săptămînă cînd am decis că vom vinde revista şi că e nevoie să semnalăm apariţia ei la standuri. Am spus atunci că, dacă tu vii cu noi, eu refuz să mai merg". Nu ştiam nimic, nu auzisem nimic, nu îmi spusese nimeni nimic. Deşi vorbise, se pare, în apropierea mea în ziua cu pricina, vorbele ei mă ocoliseră ca o bombă care se duce să explodeze în altă parte. Problema ei era însă tocmai faptul că mă ratase. Deja regretam naivitatea visătoare pe care o avusesem cu cîteva minute înainte de mărturisirea ei, regretam inocenţa mea " pe care, se pare, ea nu o dorea cu nici un chip, simţeam cum îmi pierd a o mia oară virginitatea preţioasă, în timp ce ea declara fericită: "am o problemă cu tine şi n-o să-mi treacă". Nu o să intru în detaliile acestei poveşti care s-a sfîrşit inevitabil cu plecarea mea la jumătate de an după această discuţie, deşi poate ar fi interesant să spun că, la doar o lună după eram obligate de soartă să dormim amîndouă în aceeaşi cameră, într-o frumoasă pensiune agroturistică din Novi Ligure şi chiar să împărţim acelaşi pat într-un hotel bizar din Mestre. Totul în interes profesional, desigur. Discuţia noastră a pus capăt însă răutăţii inefabile şi ne-a adus aminte că avem dinţi definitivi. Toate răutăţile de dinainte şi de după au devenit coerente. Eu însămi am ieşit din epoca inocenţei şi am intrat în epoca furtunilor de diverse grade. Şi inocentă din nou nu am mai putut fi. Altfel, ea era una dintre acele persoane cochete, din categoria nu vi, atentă la maximum la brandurile care îi alcătuiau ţinuta, ţinută care era demnă întotdeauna, fără îndoială, de cauze mai nobile decît drumul zilnic pînă în cartierul periferic unde îşi avea sediul redacţia din povestea noastră. Cred că de aici venea şi tristeţea ei. Această nevinovată răutate de sfîrşit, legată de ţinuta ei, arată că şi dinţii autorului sînt ascuţiţi definitiv.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.