Dincolo de masculin și feminin

Luca ISTODOR
Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Dincolo de masculin și feminin jpeg

Cînd am fost rugat să scriu un articol despre identitatea de gen, primul lucru care mi-a venit în minte a fost cît de complicat e, de fapt, genul. Aș fi putut să scriu despre propriile mele explorări legate de presupusa mea identitate de bărbat, cu care însă am realizat că nu mă identific, și despre cum oscilez între a mă numi demiboy (demi-băiat) sau non-binar. Nu aș fi putut însă acoperi singur toate nuanțele identității de gen, așa că am hotărît să îmi las prietenii din comunitatea LGBTQ+ să vorbească despre propriile lor identități. Așa cum spune Judith Butler, genul e un performance, un spectacol pe care îl jucăm în fața noastră și a celorlalți, ale cărui reguli ne sînt impuse social, pe care le învățăm prin repetiție. Genul există cît timp îl „jucăm“ noi. Asta nu înseamnă că genul nu e o realitate trăită de majoritatea persoanelor, societatea punînd atît de mult accent pe gen (de la doctorii care anunță genul copilului încă din burtă la toaletele și raioanele de jucării separate între băieți și fete). Înseamnă că normele de gen sînt construite istoric și cultural, că ne putem apropia de propriul gen cu flexibilitate și fluiditate. Putem să deconstruim identități despre care ni s-a spus cu îndîrjire că sînt fixe.

Unii dintre noi se „joacă“ cu genul, așa cum fac performerii de drag (travesti). Unii se identifică cu genul atribuit la naștere, însă resping strictețea normelor de gen. Pentru alții, identitatea de gen e diferită de cea atribuită la naștere și se identifică ca fiind trans. Unii nu se regăsesc în binaritatea masculin-feminin și se definesc ca non-binari, genderqueer sau agender (fără gen). Pentru cei din afara comunității, această multitudine de genuri poate fi copleșitoare și o resping drept „fantezie“ sau vorbesc despre impunerea unei „ideologii de gen“ (orice ar însemna asta). Această deschidere permite de fapt tuturor, fie că se consideră LGBTQ+ sau nu, mai multă flexibilitate și reflecție asupra sinelui și societății. Un lucru e sigur – cu toții avem multă muncă de făcut, de la înțelegerea complexităților propriilor identități la deconstruirea gîndirii, categoriilor și a limbajului binare.

● Dacă ar trebui să aleg o etichetă, aș spune că sînt agender. Am crescut cu identitatea de fată tomboy (cu o expresie asociată cu masculinitatea). Părinții și profesorii îmi spuneau că pînă la 18 ani o să încep să mă machiez, să port haine feminine și să ies cu băieți. Acum am 22 de ani, nu am gen, port haine sport, „băiețești“ și n-am încetat să mă uit după tipe. De cinci ani mă documentez despre genul non-binar și apartenența mea la această identitate. În fiecare zi în care mă gîndesc la genul meu, sau mai bine spus la inexistența sa, simt disforia de gen și frustrarea că nu știu cum îmi doresc să arăt. Reprezentarea persoanelor non-binare în media lasă de dorit, iar lipsa ei aduce singurătate persoanelor care se identifică astfel. Societatea mă percepe ca pe o tipă drăguță cu părul scurt, care ar putea să și-l lase mai lung și să se îmbrace mai feminin, sau pur și simplu își explică aspectul meu printr-un singur cuvînt: „lesbiană“. (Alex, 22 de ani, activist LGBT+, student)

● Deși afirm că sînt bărbat, pot spune că progresiv mă detașez de valorile tradițional atribuite acestui gen. Pe lîngă faptul că istoric, în societate, masculinitatea a venit de multe ori la pachet cu toxicitate, reprimare a sentimentelor și brutalitate, îmi dau seama acum că genul este strict un construct social. Nu există activități, un mod de a te purta, îmbrăca, arăta sau vorbi masculin. Sau feminin. Sinele este de o complexitate care depășește mult două casete. Unii oameni se tem să se pună pe ei înșiși sau influențele moralității tipice sub semnul întrebării. A fi queer este o rază de speranță: presupune din start o identitate neconformă. Nu există persoană care să fie apogeul a ce definim noi ca -fiind masculin sau feminin. Cu toții avem din ambele. Persoanele care par a se apropia de absolutism, în ceea ce privește identitatea de gen, trec printr‑un tumult emoțional chinuitor care poate fi potolit doar prin săpări violente în traume adînci: asfixierea sinelui real. (Andrei, 24 de ani, student)

● Ai 12 ani, în 2008, și te uiți la TV noaptea tîrziu. Dai peste un „travestit“ care urmează a fi batjocorit la o emisiune de cancan. „IMAGINI CUTREMURĂTOARE“ cu un individ de sex masculin îmbrăcat în rochia nevestei. Te gîndești: „Vrea să devină femeie? e homo- sau heterosexual?“. După acel moment, te sperii și te îndepărtezi deliberat de apartenența ta la comunitatea LGBT. Abia după mulți ani începi să te reapropii de creativitatea de gen, datorită unor drag-queens care cu talent și curaj se transformă vestimentar în femei. Drag-ul mi-a deschis ochii asupra T-ului din LGBT. Cineva care face drag poate avea o extensie a personalității sale, fie că ești non-binar, cisgen sau transgen. Genul este fluid și creativ, iar eu – un bărbat feminin care se identifică cu genul bărbătesc și poate face drag fără să își dorească să fie de fapt femeie. (Dragoș, 23 de ani, corporatist)

● Recent, aflîndu-mă într-o perioadă de stres, am simțit că de fapt nu mă identific ca fiind bărbat. M-am detașat pentru un timp de competitivitatea de la facultate și am aprofundat cine sînt. A fost poate puțin impulsiv, dar s-a simțit bine ca naiba, și am și plîns. Le-am și spus despre asta cîtorva persoane cu care sînt prieten/ă. Mă identific ca bărbat non-conforming (neconform) și alternez cu persoană non-binară. Nu sînt sigur/ă încă, dar am realizat că e OK să alternezi. Fluiditatea există și nu e nevoie neapărat de etichete. Etichetele sînt și necesare, căci e nevoie de vizibilitate și de cuvinte pentru a ne defini, dar e important să luăm în considerare întotdeauna și fluiditatea. (J., 20 de ani, student/ă)

● Nu m-am gîndit la identitatea mea de gen pînă acum. Sexul meu biologic e feminin și nu am simțit pînă acum nevoia să îmi definesc genul ca fiind diferit. În același timp, nu mi-am impus să mă conformez normelor pe care le sugerează societatea pentru femei. Hobby-urile, interesele, hainele sau cariera nu au fost prea influențate de suprapunerea lor cu genul feminin. Genul pentru mine nu e foarte definitoriu, și am continuat să spun că sînt fată pentru că nu conta prea mult. Faptul că sînt queer mi-a oferit mai multă deschidere la nebinaritatea genului. Am dat de oameni cu identități de gen diferite de sexul atribuit la naștere și am văzut cît de fericită poate fi o persoană atunci cînd face tranziția spre genul în care se regăsește mult mai mult. Nu cred că noțiunea de gen ar trebui să dispară în întregime: poate fi un suport pentru cineva care își caută identitatea. Vreau să scăpăm de ideea că el există doar sub două forme și că este fix. (Kate, 23 de ani, inginer)

● Identitatea nu este ceva fix, ci în continuă schimbare, în funcție de ceea ce sîntem, de locurile unde am fost și de ceea ce lumea proiectează asupra noastră. Mă identific cu ambele genuri și uneori cu nici unul, pe scurt mă autodefinesc ca genderqueer. Etichetele nu sînt limitative, ci ne fac să aparținem undeva și să conștientizăm că nu sîntem singuri. Pentru mine genul e o născocire și dacă chiar trebuie să existe, atunci există prin generozitatea celor din jurul nostru. Pentru a-mi explora identitatea de gen am privilegiul expunerii în cadrul activității mele, pe scenă. Autodescoperirea este complicată, antrenantă și nu fără durere. Scopul vieții noastre ar trebui să fie celebrarea tuturor aspectelor legate de sinele nostru pe parcursul descoperirii lor. Aștept ca într-un viitor apropiat să nu mai conteze dacă cineva e femeie sau bărbat. (Paul/a, 36, maker)

● Mă identific ca persoană agender, adică cumva fără-de-gen, sau pur și simplu queer, dar am ajuns aici printr-un proces gradual – întîi crezînd că sînt cis, nea-vînd vocabular sau cunoștințe necesare pentru o autoreflecție în această privință, apoi identificînd-mă ca questio-ning (chestionîndu-mi genul), demigirl (demi-fată) și abia apoi agender. Mi se pare că simplele cuvinte nu sînt suficien-te neapărat cînd vine vorba de ceva așa complex ca genul, însă etichetele m‑au ajutat să învăț mai multe despre mine. Atunci cînd mă aflu în contexte predominant cishetero, dar uneori chiar și în contextul comunității LGBTQ+, observ cum sînt percepută ca fiind fată chiar și după exprimarea clară a genului meu real. Asta se întîmplă nu doar pentru că societatea generală tinde să gîndească în termenii binari atît de bine înrădăcinați, dar și pentru că expresia mea de gen este mai degrabă feminină. E foarte frustrant și descurajator să auzi că cei din jurul tău – sau, și mai rău, necunoscuți – cred că știu mai bine decît tine cine ești. (Oana, 21, activist)

● Cum identitatea este un lucru virtual, îmi este ciudat să mă definesc în mod empiric. Poate că termenul „identitate“ se referă la capacitatea de introspecție. Procesul de autocunoaștere prin filtrul identității de gen m-a ajutat să îmi dau seama că în timp am avut nevoia de a mă identifica – asta mi-a ridicat întrebări legate de faptul că în mare parte din copilăria și adolescența mea nu am reușit să îmi cristalizez genul. A fost un proces problematic din punct de vedere social și politic, genul meu ne-binar a creat multă confuzie personală pe parcursul timpului. În momentul de față mă identific ca persoană non-binară în spectrul transmasculin, cu preferința pronumelui masculin. Îmi dau seama că de cînd mi-am făcut coming out-ul ca persoană non-binară, se ajunge mai tot timpul la o necesitate de a articula public și social identitatea mea chiar și în comunitatea queer. Sper, pe viitor, la spațiul și vizibilitatea în care vocile persoanelor LGBTQ+ să fie reprezentate corect public, în studii sociologice, antropologice, medicale, psihologice, filozofice etc. Ne-am plictisit de eticheta de eroare din tot acest istoric uman care cuprinde foarte multe informații prin prisma normativității din fiecare criză și moft de control al societății filtrat moral, politic sau economic.  (Admina, artist, DJ, parte din colectivul Corp)

Luca Istodor a absolvit Harvard University – studii de gen și sexualitate – și este activist LGBTQ+.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

dmitri peskov vladimir putin jpeg
Kremlinul avertizează: Orice acțiune de eliberare a noilor teritorii anexate va fi considerat un atac împotriva Rusiei
Kremlinul a anunţat vineri că va considera atacurile asupra oricăror părţi din regiunile Ucrainei pe care urmează să le anexeze în cursul zilei drept acte de agresiune împotriva Rusiei înseşi.
Spovedanie foto Ziarul Lumina jpg
Patriarhia Română pune reguli pentru spovedanie. Spațiu deschis și duhovnic eliberat de robia patimilor trupești
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) s-a întrunit zilele acestea și a adoptat o serie de reguli pentru spovedanie. Astfel, preoții vor trebui să respecte cu strictețe un cadru adecvat tainei.
Patriarhul Kirill FOTO EPA-EFE
Patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe din Rusia, are COVID-19
Biserica a precizat că Kirill, în vârstă de 75 de ani, și-a anulat toate călătoriile și evenimentele planificate, deoarece suferă de „simptome severe” care necesită repaus la pat și izolare. Aceasta a precizat că starea sa de sănătate este „satisfăcătoare”.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.