Dincolo de masculin și feminin

Luca ISTODOR
Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Dincolo de masculin și feminin jpeg

Cînd am fost rugat să scriu un articol despre identitatea de gen, primul lucru care mi-a venit în minte a fost cît de complicat e, de fapt, genul. Aș fi putut să scriu despre propriile mele explorări legate de presupusa mea identitate de bărbat, cu care însă am realizat că nu mă identific, și despre cum oscilez între a mă numi demiboy (demi-băiat) sau non-binar. Nu aș fi putut însă acoperi singur toate nuanțele identității de gen, așa că am hotărît să îmi las prietenii din comunitatea LGBTQ+ să vorbească despre propriile lor identități. Așa cum spune Judith Butler, genul e un performance, un spectacol pe care îl jucăm în fața noastră și a celorlalți, ale cărui reguli ne sînt impuse social, pe care le învățăm prin repetiție. Genul există cît timp îl „jucăm“ noi. Asta nu înseamnă că genul nu e o realitate trăită de majoritatea persoanelor, societatea punînd atît de mult accent pe gen (de la doctorii care anunță genul copilului încă din burtă la toaletele și raioanele de jucării separate între băieți și fete). Înseamnă că normele de gen sînt construite istoric și cultural, că ne putem apropia de propriul gen cu flexibilitate și fluiditate. Putem să deconstruim identități despre care ni s-a spus cu îndîrjire că sînt fixe.

Unii dintre noi se „joacă“ cu genul, așa cum fac performerii de drag (travesti). Unii se identifică cu genul atribuit la naștere, însă resping strictețea normelor de gen. Pentru alții, identitatea de gen e diferită de cea atribuită la naștere și se identifică ca fiind trans. Unii nu se regăsesc în binaritatea masculin-feminin și se definesc ca non-binari, genderqueer sau agender (fără gen). Pentru cei din afara comunității, această multitudine de genuri poate fi copleșitoare și o resping drept „fantezie“ sau vorbesc despre impunerea unei „ideologii de gen“ (orice ar însemna asta). Această deschidere permite de fapt tuturor, fie că se consideră LGBTQ+ sau nu, mai multă flexibilitate și reflecție asupra sinelui și societății. Un lucru e sigur – cu toții avem multă muncă de făcut, de la înțelegerea complexităților propriilor identități la deconstruirea gîndirii, categoriilor și a limbajului binare.

● Dacă ar trebui să aleg o etichetă, aș spune că sînt agender. Am crescut cu identitatea de fată tomboy (cu o expresie asociată cu masculinitatea). Părinții și profesorii îmi spuneau că pînă la 18 ani o să încep să mă machiez, să port haine feminine și să ies cu băieți. Acum am 22 de ani, nu am gen, port haine sport, „băiețești“ și n-am încetat să mă uit după tipe. De cinci ani mă documentez despre genul non-binar și apartenența mea la această identitate. În fiecare zi în care mă gîndesc la genul meu, sau mai bine spus la inexistența sa, simt disforia de gen și frustrarea că nu știu cum îmi doresc să arăt. Reprezentarea persoanelor non-binare în media lasă de dorit, iar lipsa ei aduce singurătate persoanelor care se identifică astfel. Societatea mă percepe ca pe o tipă drăguță cu părul scurt, care ar putea să și-l lase mai lung și să se îmbrace mai feminin, sau pur și simplu își explică aspectul meu printr-un singur cuvînt: „lesbiană“. (Alex, 22 de ani, activist LGBT+, student)

● Deși afirm că sînt bărbat, pot spune că progresiv mă detașez de valorile tradițional atribuite acestui gen. Pe lîngă faptul că istoric, în societate, masculinitatea a venit de multe ori la pachet cu toxicitate, reprimare a sentimentelor și brutalitate, îmi dau seama acum că genul este strict un construct social. Nu există activități, un mod de a te purta, îmbrăca, arăta sau vorbi masculin. Sau feminin. Sinele este de o complexitate care depășește mult două casete. Unii oameni se tem să se pună pe ei înșiși sau influențele moralității tipice sub semnul întrebării. A fi queer este o rază de speranță: presupune din start o identitate neconformă. Nu există persoană care să fie apogeul a ce definim noi ca -fiind masculin sau feminin. Cu toții avem din ambele. Persoanele care par a se apropia de absolutism, în ceea ce privește identitatea de gen, trec printr‑un tumult emoțional chinuitor care poate fi potolit doar prin săpări violente în traume adînci: asfixierea sinelui real. (Andrei, 24 de ani, student)

● Ai 12 ani, în 2008, și te uiți la TV noaptea tîrziu. Dai peste un „travestit“ care urmează a fi batjocorit la o emisiune de cancan. „IMAGINI CUTREMURĂTOARE“ cu un individ de sex masculin îmbrăcat în rochia nevestei. Te gîndești: „Vrea să devină femeie? e homo- sau heterosexual?“. După acel moment, te sperii și te îndepărtezi deliberat de apartenența ta la comunitatea LGBT. Abia după mulți ani începi să te reapropii de creativitatea de gen, datorită unor drag-queens care cu talent și curaj se transformă vestimentar în femei. Drag-ul mi-a deschis ochii asupra T-ului din LGBT. Cineva care face drag poate avea o extensie a personalității sale, fie că ești non-binar, cisgen sau transgen. Genul este fluid și creativ, iar eu – un bărbat feminin care se identifică cu genul bărbătesc și poate face drag fără să își dorească să fie de fapt femeie. (Dragoș, 23 de ani, corporatist)

● Recent, aflîndu-mă într-o perioadă de stres, am simțit că de fapt nu mă identific ca fiind bărbat. M-am detașat pentru un timp de competitivitatea de la facultate și am aprofundat cine sînt. A fost poate puțin impulsiv, dar s-a simțit bine ca naiba, și am și plîns. Le-am și spus despre asta cîtorva persoane cu care sînt prieten/ă. Mă identific ca bărbat non-conforming (neconform) și alternez cu persoană non-binară. Nu sînt sigur/ă încă, dar am realizat că e OK să alternezi. Fluiditatea există și nu e nevoie neapărat de etichete. Etichetele sînt și necesare, căci e nevoie de vizibilitate și de cuvinte pentru a ne defini, dar e important să luăm în considerare întotdeauna și fluiditatea. (J., 20 de ani, student/ă)

● Nu m-am gîndit la identitatea mea de gen pînă acum. Sexul meu biologic e feminin și nu am simțit pînă acum nevoia să îmi definesc genul ca fiind diferit. În același timp, nu mi-am impus să mă conformez normelor pe care le sugerează societatea pentru femei. Hobby-urile, interesele, hainele sau cariera nu au fost prea influențate de suprapunerea lor cu genul feminin. Genul pentru mine nu e foarte definitoriu, și am continuat să spun că sînt fată pentru că nu conta prea mult. Faptul că sînt queer mi-a oferit mai multă deschidere la nebinaritatea genului. Am dat de oameni cu identități de gen diferite de sexul atribuit la naștere și am văzut cît de fericită poate fi o persoană atunci cînd face tranziția spre genul în care se regăsește mult mai mult. Nu cred că noțiunea de gen ar trebui să dispară în întregime: poate fi un suport pentru cineva care își caută identitatea. Vreau să scăpăm de ideea că el există doar sub două forme și că este fix. (Kate, 23 de ani, inginer)

● Identitatea nu este ceva fix, ci în continuă schimbare, în funcție de ceea ce sîntem, de locurile unde am fost și de ceea ce lumea proiectează asupra noastră. Mă identific cu ambele genuri și uneori cu nici unul, pe scurt mă autodefinesc ca genderqueer. Etichetele nu sînt limitative, ci ne fac să aparținem undeva și să conștientizăm că nu sîntem singuri. Pentru mine genul e o născocire și dacă chiar trebuie să existe, atunci există prin generozitatea celor din jurul nostru. Pentru a-mi explora identitatea de gen am privilegiul expunerii în cadrul activității mele, pe scenă. Autodescoperirea este complicată, antrenantă și nu fără durere. Scopul vieții noastre ar trebui să fie celebrarea tuturor aspectelor legate de sinele nostru pe parcursul descoperirii lor. Aștept ca într-un viitor apropiat să nu mai conteze dacă cineva e femeie sau bărbat. (Paul/a, 36, maker)

● Mă identific ca persoană agender, adică cumva fără-de-gen, sau pur și simplu queer, dar am ajuns aici printr-un proces gradual – întîi crezînd că sînt cis, nea-vînd vocabular sau cunoștințe necesare pentru o autoreflecție în această privință, apoi identificînd-mă ca questio-ning (chestionîndu-mi genul), demigirl (demi-fată) și abia apoi agender. Mi se pare că simplele cuvinte nu sînt suficien-te neapărat cînd vine vorba de ceva așa complex ca genul, însă etichetele m‑au ajutat să învăț mai multe despre mine. Atunci cînd mă aflu în contexte predominant cishetero, dar uneori chiar și în contextul comunității LGBTQ+, observ cum sînt percepută ca fiind fată chiar și după exprimarea clară a genului meu real. Asta se întîmplă nu doar pentru că societatea generală tinde să gîndească în termenii binari atît de bine înrădăcinați, dar și pentru că expresia mea de gen este mai degrabă feminină. E foarte frustrant și descurajator să auzi că cei din jurul tău – sau, și mai rău, necunoscuți – cred că știu mai bine decît tine cine ești. (Oana, 21, activist)

● Cum identitatea este un lucru virtual, îmi este ciudat să mă definesc în mod empiric. Poate că termenul „identitate“ se referă la capacitatea de introspecție. Procesul de autocunoaștere prin filtrul identității de gen m-a ajutat să îmi dau seama că în timp am avut nevoia de a mă identifica – asta mi-a ridicat întrebări legate de faptul că în mare parte din copilăria și adolescența mea nu am reușit să îmi cristalizez genul. A fost un proces problematic din punct de vedere social și politic, genul meu ne-binar a creat multă confuzie personală pe parcursul timpului. În momentul de față mă identific ca persoană non-binară în spectrul transmasculin, cu preferința pronumelui masculin. Îmi dau seama că de cînd mi-am făcut coming out-ul ca persoană non-binară, se ajunge mai tot timpul la o necesitate de a articula public și social identitatea mea chiar și în comunitatea queer. Sper, pe viitor, la spațiul și vizibilitatea în care vocile persoanelor LGBTQ+ să fie reprezentate corect public, în studii sociologice, antropologice, medicale, psihologice, filozofice etc. Ne-am plictisit de eticheta de eroare din tot acest istoric uman care cuprinde foarte multe informații prin prisma normativității din fiecare criză și moft de control al societății filtrat moral, politic sau economic.  (Admina, artist, DJ, parte din colectivul Corp)

Luca Istodor a absolvit Harvard University – studii de gen și sexualitate – și este activist LGBTQ+.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

semifreddo cu zmeură jpg
Semifreddo cu zmeură
Iată o rețetă simplă și delicioasă pentru semifreddo cu zmeură.
pavlova cu fructe jpg
Pavlova cu fructe
Pavlova este un desert rafinat și elegant care constă într-o bază de bezea crocantă la exterior și moale la interior, acoperită cu frișcă și fructe proaspete.
prajitura cu fructe jpg
Prăjitură cu fructe
Prăjitura cu fructe este o delicatesă delicioasă și versatilă, perfectă pentru orice ocazie. Iată o rețetă simplă pe care o poți încerca.
furtuna fulger nori foto shutterstock
Avetrizare Cod portocaliu de averse şi vijelii pentru zeci de localități din trei județe
Trei judeţe din zona Munteniei se află, joi, sub incidența unei avertizare nowcasting Cod portocaliu de averse, descărcări electrice şi vânt puternic, potrivit Administrației Naționale de Meteorologie.
cutie cu legume din sera Foto Shutterstock
Legumele care ne pot hidrata indiferent de vremea de afară! Sunt perfecte pentru sănătatea noastră
Cu toții am fost nevoiți să facem față caniculei care a pus stăpânire pe țara noastră în această lună, iar indiferent de cât de ocupați am fi de-a lungul zilei, nu trebuie să uităm să ne hidratăm suficient.
Comisia Europeană (foto: Pixabay)
De ce reformele Justiției bat pasul pe loc, de ce rămâne corupția un risc ridicat în sectorul public
De ce să plătești ca partid politic la guvernare, ca pe reclame, articole în presă pentru un raport critic pe Justiție?
Angelique Kerber (EPA) jpg
Capăt de drum: fosta lideră WTA Angelique Kerber se retrage din tenis
Angelique Kerber a anunțat finalul carierei sale.
Generalul Mihai Caraman
A murit generalul Mihai Craman, spionul care a vândut NATO Uniunii Sovietice
Generalul Mihai Caraman, fost director al Serviciului de Informații Externe în perioada 1990-1992, una dintre figurile proeminente ale spionajului românesc, a murit. Avea 96 de ani.
ana birchall foto Facebook jpg
Reacția Anei Birchall la planul AUR cu apartamentele ieftine: „Victime sunt miile de români înșelați de un contract suspect”
Ana Birchall, fostă ministră a Justiției, a vorbit miercuri, 24 iulie, într-o postare făcută pe Facebook despre planul cu care președintele AUR, George Simion, vrea să obțină voturile alegătorilor români. Liderul AUR s-a angajat să le dea românilor locuințe ieftine.
image
Când, unde? - Brad Pitt sfârșește într-un mod dramatic
„Babylon” este un film din 2022 regizat de Damien Chazelle, cunoscut pentru lucrări anterioare ca "La La Land" și "Whiplash". Acest film ambițios și extravagant explorează perioada tumultuoasă a tranziției de la filmele mute la cele vorbite în Hollywood-ul anilor 1920. Jack Conrad, interpretat de Brad Pitt, este un actor de mare succes în era filmelor mute din Hollywood. Pe parcursul filmului, el trece printr-o serie de evenimente care ilustrează atât culmile succesului, cât și inevitabilul declin cauzat de tranziția industriei către filmele sonore. Până la urmă, moare prin sinucidere.
image
George Restivan o desființează pe Adriana Bahmuțeanu: „Am făcut ceea ce orice tată ar face pentru a-și salva fiul / Adriana a vrut să scape de Mara Bănică”
Adriana Bahmuțeanu a anunțat că s-a despărțit de soțul ei, George Restivan, care deja se află în Statele Unite. Prezentatoarea TV nu a enunțat adevăratul motiv al separării, ci a dat vina pe distanță. George, pe de altă parte, susține că exista multă tensiune în familia lor și că a fugit din țară ca să-și salveze fiul, pe Blake.
image
Lux la superlativ: Plaje unde tarifele pentru șezlonguri depășesc Mamaia. Prețurile sunt astronomice
În căutarea unei vacanțe de lux pe plajele lumii? Atunci, pregătește-te să scoți din buzunar sume considerabile pentru a te bucura de soare și mare.