din raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice
"La nivelul şcolilor există încă bariere fizice pentru participarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi. În ciuda legislaţiei care obligă la adaptarea clădirilor publice pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilităţi, există încă dificultăţi de fond în şcoli mai ales din oraşe mici şi din mediul rural. Rampa de la intrarea în şcoală este insuficientă pentru a asigura participarea efectivă, accesul la nivele superioare fiind încă limitat, iar grupurile sanitare neadaptate persoanelor în scaun cu rotile. Există, de asemenea, bariere fizice pentru participarea la educaţie a copiilor din sate sau localităţi izolate, transportul şcolar, atunci cînd este asigurat, fiind dependent de vreme şi de starea drumurilor. Numărul mic de locuri care există în grădiniţe faţă de nevoi/cerere este cauza pentru care un mare număr de copii aparţinînd grupurilor vulnerabile nu beneficiază de un serviciu care ar putea juca un rol semnificativ în creşterea şanselor de integrare şcolară cu succes a acestora." Doar între o cincime şi un sfert din gospodăriile rurale sînt racordate la reţele de apă şi canalizare, în vreme ce proporţia respectivă urcă în urban la peste 90%. Ceva mai puţin de jumătate din gospodăriile rurale posedă maşină de spălat rufe şi puţin peste jumătate au acces la telefon (fix sau mobil), în timp ce la oraşe proporţiile respective sînt între 85 şi 90%. Foarte mici sînt proporţiile gospodăriilor rurale care posedă autoturism (16,5%), calculator personal (13,0%) şi, mai ales, acces la Internet (1,5%); chiar dacă aceste lucruri sînt destul de rare şi în oraşe, dacă ne gîndim la situaţia din alte ţări, diferenţele faţă de rural sînt marcante, de vreme ce doar 33,7% din gospodăriile urbane posedă autoturism, 41,3% " PC şi 23% " acces la Internet. În România, în ultimii 18 ani, s-au construit în medie anual doar 1,46 locuinţe/1000 locuitori, înregistrîndu-se cel mai scăzut ritm de construcţie din zona fostelor ţări socialiste din Europa Centrală şi de Est, cu excepţia Bulgariei. Construcţia de locuinţe prin ANL nu a îmbunătăţit semnificativ situaţia accesului la locuire pentru grupurile/familiile vulnerabile. Totuşi, ANL a construit în medie în perioada 2001-2007 doar 1,03 locuinţe/1000 locuitori. Investiţiile bugetare în locuire ca procent din PIB au fost extrem de reduse după 1989. Din bugetul de stat s-au alocat doar 0,2% din PIB pentru "servicii publice, locuinţe, mediu, ape" unde cheltuielile pentru locuire sînt marginale. Locuinţele sînt în mare parte vechi şi de proastă calitate. Din stocul de locuinţe, 51,7% sînt construite înainte de 1970 şi 24,8% sînt construite din chirpici. Doar puţin peste jumătate dintre locuinţele construite între 1990-2002 sînt racordate la reţeaua de apă potabilă, cca 45% sînt racordate la canalizare, o treime sînt încălzite utilizînd centrală termică şi 97% sînt racordate la reţeaua de energie electrică. În mediul urban 9 din 10 locuinţe sînt aprovizionate cu apă în interiorul locuinţei, în timp ce în mediul rural doar 2 locuinţe din 10. (din raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, sept. 2009)
