Din fericirile unui facer

Sînziana WOLFF
Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Din fericirile unui facer png

Nu ştiam că se numesc faceri, deşi m-am intersectat de multe ori cu ei. Am aflat că facerii sînt faţa unei cauze. Stau pe stradă, în mall-uri sau în holurile companiilor şi le explică oamenilor ce lucru bun ar face dacă ar dona lunar, prin bancă, pentru cauza lor. Nu cer niciodată bani, doar o promisiune (numită mandat) că vor dona lunar, promisiune care trebuie apoi să fie validată de bancă. Totul se bazează pe sistemul Direct Debit, creat de Asociaţia pentru Relaţii Comunitare în parteneriat cu şase bănci, iar ONG-urile care-l solicită trebuie să îndeplinească criterii stricte de transparenţă. Modalitatea aceasta de strîngere de fonduri, folosită intens în Europa de Vest şi SUA, există cam de doi ani în România şi le asigură organizaţiilor nişte donaţii constante, pe o perioadă îndelungată. La noi, e folosită în prezent de 13 ONG-uri. Există, în total, peste 4000 de oameni care donează, suma medie fiind de 19 lei/lună. Dincolo de sistem, însă, această modalitate de a atrage fonduri nu ar putea funcţiona fără dedicarea şi prezenţa constantă pe stradă a facerilor. (A.M.S.

Nu ştiu dacă există vreun fel de a te pregăti în prealabil pentru experienţa de facer – cum sprinterii fac încălzire înainte de cursă sau cum cîntăreţii mănîncă miere înainte de concerte. Eu, cel puţin, cînd am ochit prima persoană, am pus doar un picior în faţa celuilalt, mi-am dres puţin vocea (clar, simţeam că mi s-au oprit şi inima, şi curajul în gît) şi am întrebat pentru prima oară (ce-i drept, mai cu jumătate de gură) dacă vrea să fie supererou. Prima mea palmă: nu, dom’le, nu vreau. Iar eu, naivă, şi în gîndul meu: cum să nu vrei să fii un supererou?!

Dar a trebuit să iau lucrurile rele împreună cu cele bune, zilele în care nu se întîmpla nimic împreună cu zilele cînd se întîmpla totul odată. Şi, mai ales, întîmplările bune cu întîmplările neplăcute. Pentru că au fost multe de ambele baricade, dar nu cred că aş schimba ceva la asta – poate pentru că sînt obişnuită ca totul în viaţa mea să fie într-o continuă mişcare. Da, cînd un vagabond a intrat cu capul în mine (dacă am fi fost la rugby, ar fi fost un placaj neregulamentar, aşa, ca o mică glumă), nu am fost prea amuzată/fericită/orice sentiment pozitiv. Dar acum e totuşi amuzant. Să fim serioşi, cîţi oameni pot povesti asta la o adunare cu prietenii? E cea mai tare poveste de la masă.

Nici nu îmi pot imagina o poveste ca fiind mai faină ca alta (indiferent dacă e vorba de o poveste amuzantă sau una emoţionantă sau una, pur şi simplu, urîtă). Am fost extaziată cînd primul meu mandat din prima zi de muncă a fost semnat de o fată de o seamă cu mine. Am fost tristă cînd unele contracte s-au anulat sau cînd unele persoane nu mai răspund la telefon. Am fost fericită cînd am stat de vorbă cu oameni deosebiţi, chit că nu mi-au semnat. Sînt fericită şi acum cînd mă întîlnesc pe stradă cu unul din cei care mi-au semnat şi ne oprim să vorbim ca două vechi cunoştinţe. Sînt fericită şi cînd persoanele mă refuză rîzînd la auzul întrebării „Vrei să fii un supererou azi?“ Pe lîngă bărbatul de 40 de ani care m-a invitat la cinema, a fost şi tipul care m-a înjurat de parcă îi făcusem cel mai mare rău de pe lume. Pentru fiecare lucru rău e un lucru bun, şi invers. Unele lucruri te doboară, dar cele mai importante sînt cele care te înalţă.

Am găsit fericire în ceea ce fac – meseria asta de facer nu e uşoară, nici pe departe. Dar mereu cînd cineva îmi semnează sau cînd îmi mulţumeşte că datorită mie a aflat ceva nou, sînt mîndră că pot face asta şi totul devine brusc uşor şi natural. Îmi place că jobul meu îmi permite să ies din casă, să cunosc atîţia oameni noi şi interesanţi, de la care am atîtea de învăţat, şi să rămîn cu atîtea poveşti faine. Sînt facer şi mă mîndresc cu asta. În definitiv, sînt printre privilegiaţii care au puterea de a-i transforma pe oameni în supereroi. Ce e mai tare ca asta?

Sînziana Wolff este facer SOS Satele Copiilor.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic