Din amintirile unui fotograf

Silviu GHEŢIE
Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Din amintirile unui fotograf jpeg

Îmi vine greu să scriu despre nuntă. Oamenii îşi pun speranţe foarte mari în evenimentul ăsta, suferă dacă nu au parte de aşa ceva sau suferă tocmai pentru că au. Din punctul meu de vedere, nunta e un cîmp de bătălie, unde emoţiile curg gîrlă. La început, mi-a fost greu să fac poze la nuntă, luam totul prea în serios şi încercam să-i mulţumesc pe miri. Cu timpul, am realizat că se întîmplă acolo tot felul de lucruri interesante şi am început să fac o colecţie de poze de nuntă, în încercarea de a nu mă plictisi. Aşa am ajuns să fiu pasionat de subiect, luînd la pachet şi botezurile, şi înmormîntările.

Nunta este o frescă concentrată a lumii în care trăim; acolo poţi întîlni de toate, de la fericire şi extaz, pînă la certuri şi bătăi. Am căutat să iau parte la nunţi cît mai diferite şi cel mai departe am ajuns în Malaezia, la nunta unui australian bătrîn cu o chinezoaică tînără. A fost foarte ciudat pentru mine să văd că s-a terminat băutura pe la jumătatea petrecerii şi că lumea sorbea resturile de şampanie rămase de la începutul nunţii. Mărturisesc că n-am înţeles mare lucru, diferenţa dintre culturi era prea mare.

În anii ’90, am fost la o nuntă sponsorizată de un patron care avea un pui de leu. Ei bine, puiul ăsta era cît un viţel şi se plimba liber prin cortul unde urma să aibă loc evenimentul. La un moment dat, leul s-a pus cu labele din faţă pe masă şi a început să mozolească un bol cu chiftele şi a fost gonit de un argat cu un bici. Aveam o gîndire atît de convenţională, încît nu mi-am dat seama că ar fi fost interesant să fac poze. Cu timpul, însă, mi-am rafinat mult gusturile şi am început să casc mai bine ochii la ce se întîmplă în jur, fără să fac discriminări între subiecte.

Am început să fiu atent la tot, de la chelneri şi bucătărese, pînă la decoraţiuni, DJ, formaţie, cameramani, preoţi şi cantori. Am avut ocazia să stau la masa „serviciilor“, cu celebrităţi din copilăria mea şi de-acum. Cele mai interesante nunţi le-am găsit la ţară, acolo unde nunta continuă să reprezinte, pentru unii, un ritual, iar oamenii ştiu să se bucure sincer de un pahar de ţuică şi o supă originală de găină.

La oraş, toţi îşi doresc o nuntă ca în poveşti. Doamnele se aranjează peste măsură, astfel că ajung să arate mai rău decît în mod normal, iar copiii sar şi se tăvălesc pe jos ca în filmele lui Fellini.

Am fost şi la o nuntă de 1500 de persoane, în Maramureşul istoric. Părinţii fetei, rapsozi populari renumiţi, au organizat o nuntă-spectacol, unde locul la masă era aşa de mic, încît trebuia să stai din profil ca să îţi încapă o mînă spre farfurie, căminul cultural era prelungit cu un cort uriaş, ca un apendice, mireasa şi mirele erau doar figuraţie, nu îi băga nimeni în seamă şi păreau cam nefericiţi. Nunţile aşa-zis tradiţionale sînt la mare trecere acum, iar lumea e în stare să se îmbrace în haine incomode, cu care nu e obişnuită, şi să îndeplinească ritualuri din care nu înţelege nimic pentru că ele nu mai sînt actuale.

Ţin minte că eram la filmare la Boogie, filmul lui Radu Muntean, în Costineşti, în afara sezonului, şi eram cazaţi la singurul hotel cu restaurant din staţiune. În rest, era pustiu. Era duminică şi aveam zi liberă, aşa că stăteam la o bere pe terasă, cînd, deodată, apare o mireasă supraponderală, îmbrăcată în roz, alături de mirele ei, şi încep să facă repetiţii la vals. Am şovăit un pic pînă să fac poze, dar, încurajat de un prieten, am început să trag cîteva instantanee, inclusiv cînd s-a furat mireasa şi a fost cărată în braţe de doi tineri. Dacă eşti interesat să priveşti atent ce se întîmplă în jur, nunta îţi oferă situaţii care depăşesc cu mult imaginaţia şi care sînt uşor de pozat tocmai pentru că lumea asta aşteaptă de la tine şi, astfel, poţi să răstorni vechile clişee şi automatisme, cu imagini surprinzătoare.

Una dintre cele mai şocante nunţi la care am avut onoarea să particip a fost în Negreşti Oaş şi a durat cam 24 de ore. Începînd cu îmbrăcatul miresei, la prima oră a dimineţii, şi sfîrşind a doua zi dimineaţă, odată cu răsăritul soarelui. Un taraf de vreo cinci lăutari a cîntat fără întrerupere, ore în şir, o muzică arhaică şi halucinogenă – după cîteva ore, simţeai că se învîrte pămîntul cu tine. Mireasa arăta ciudat, în costumul-armură, blindat cu mărgele. Cînd a venit limuzina, s-au înghesuit şi ea, şi mirele pe trapa din tavanul maşinii şi au mers aşa, pe jumătate om, pe jumătate maşină, vreo 10 kilometri, pînă la starea civilă, pe o căldură toridă. La biserică s-a întîrziat vreo două ore şi, cînd a început slujba, s-a „luat“ curentul. Sala de festivităţi era un fost hambar uriaş, din beton, renovat cu termopane şi design modern, care era brăzdat pe exterior de dîre de urină, căci toaletele nu făceau faţă la un număr aşa mare de oameni. În faţa mea era un bătrîn demn, pe care îl tot ajutam să deschidă sticlele de bere. După cîteva ore, urla după mine să îi deschid încă o sticlă, de parcă asta ar fi fost datoria mea. O bătrînă m-a luat la întrebări – că ce drept aveam să îi fac poze. Mirele şi mireasa se sărutau cu limba, pentru camera de filmat, şi povestea a continuat la fel de vioi pînă a doua zi la 8 dimineaţa.

Silviu Gheţie este fotograf  (nu doar de nunţi). Îl găsiţi la ghetie.ro sau pe Facebook.

Foto: Silviu Gheţie

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.