Din amintirile unui fotograf

Silviu GHEŢIE
Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Din amintirile unui fotograf jpeg

Îmi vine greu să scriu despre nuntă. Oamenii îşi pun speranţe foarte mari în evenimentul ăsta, suferă dacă nu au parte de aşa ceva sau suferă tocmai pentru că au. Din punctul meu de vedere, nunta e un cîmp de bătălie, unde emoţiile curg gîrlă. La început, mi-a fost greu să fac poze la nuntă, luam totul prea în serios şi încercam să-i mulţumesc pe miri. Cu timpul, am realizat că se întîmplă acolo tot felul de lucruri interesante şi am început să fac o colecţie de poze de nuntă, în încercarea de a nu mă plictisi. Aşa am ajuns să fiu pasionat de subiect, luînd la pachet şi botezurile, şi înmormîntările.

Nunta este o frescă concentrată a lumii în care trăim; acolo poţi întîlni de toate, de la fericire şi extaz, pînă la certuri şi bătăi. Am căutat să iau parte la nunţi cît mai diferite şi cel mai departe am ajuns în Malaezia, la nunta unui australian bătrîn cu o chinezoaică tînără. A fost foarte ciudat pentru mine să văd că s-a terminat băutura pe la jumătatea petrecerii şi că lumea sorbea resturile de şampanie rămase de la începutul nunţii. Mărturisesc că n-am înţeles mare lucru, diferenţa dintre culturi era prea mare.

În anii ’90, am fost la o nuntă sponsorizată de un patron care avea un pui de leu. Ei bine, puiul ăsta era cît un viţel şi se plimba liber prin cortul unde urma să aibă loc evenimentul. La un moment dat, leul s-a pus cu labele din faţă pe masă şi a început să mozolească un bol cu chiftele şi a fost gonit de un argat cu un bici. Aveam o gîndire atît de convenţională, încît nu mi-am dat seama că ar fi fost interesant să fac poze. Cu timpul, însă, mi-am rafinat mult gusturile şi am început să casc mai bine ochii la ce se întîmplă în jur, fără să fac discriminări între subiecte.

Am început să fiu atent la tot, de la chelneri şi bucătărese, pînă la decoraţiuni, DJ, formaţie, cameramani, preoţi şi cantori. Am avut ocazia să stau la masa „serviciilor“, cu celebrităţi din copilăria mea şi de-acum. Cele mai interesante nunţi le-am găsit la ţară, acolo unde nunta continuă să reprezinte, pentru unii, un ritual, iar oamenii ştiu să se bucure sincer de un pahar de ţuică şi o supă originală de găină.

La oraş, toţi îşi doresc o nuntă ca în poveşti. Doamnele se aranjează peste măsură, astfel că ajung să arate mai rău decît în mod normal, iar copiii sar şi se tăvălesc pe jos ca în filmele lui Fellini.

Am fost şi la o nuntă de 1500 de persoane, în Maramureşul istoric. Părinţii fetei, rapsozi populari renumiţi, au organizat o nuntă-spectacol, unde locul la masă era aşa de mic, încît trebuia să stai din profil ca să îţi încapă o mînă spre farfurie, căminul cultural era prelungit cu un cort uriaş, ca un apendice, mireasa şi mirele erau doar figuraţie, nu îi băga nimeni în seamă şi păreau cam nefericiţi. Nunţile aşa-zis tradiţionale sînt la mare trecere acum, iar lumea e în stare să se îmbrace în haine incomode, cu care nu e obişnuită, şi să îndeplinească ritualuri din care nu înţelege nimic pentru că ele nu mai sînt actuale.

Ţin minte că eram la filmare la Boogie, filmul lui Radu Muntean, în Costineşti, în afara sezonului, şi eram cazaţi la singurul hotel cu restaurant din staţiune. În rest, era pustiu. Era duminică şi aveam zi liberă, aşa că stăteam la o bere pe terasă, cînd, deodată, apare o mireasă supraponderală, îmbrăcată în roz, alături de mirele ei, şi încep să facă repetiţii la vals. Am şovăit un pic pînă să fac poze, dar, încurajat de un prieten, am început să trag cîteva instantanee, inclusiv cînd s-a furat mireasa şi a fost cărată în braţe de doi tineri. Dacă eşti interesat să priveşti atent ce se întîmplă în jur, nunta îţi oferă situaţii care depăşesc cu mult imaginaţia şi care sînt uşor de pozat tocmai pentru că lumea asta aşteaptă de la tine şi, astfel, poţi să răstorni vechile clişee şi automatisme, cu imagini surprinzătoare.

Una dintre cele mai şocante nunţi la care am avut onoarea să particip a fost în Negreşti Oaş şi a durat cam 24 de ore. Începînd cu îmbrăcatul miresei, la prima oră a dimineţii, şi sfîrşind a doua zi dimineaţă, odată cu răsăritul soarelui. Un taraf de vreo cinci lăutari a cîntat fără întrerupere, ore în şir, o muzică arhaică şi halucinogenă – după cîteva ore, simţeai că se învîrte pămîntul cu tine. Mireasa arăta ciudat, în costumul-armură, blindat cu mărgele. Cînd a venit limuzina, s-au înghesuit şi ea, şi mirele pe trapa din tavanul maşinii şi au mers aşa, pe jumătate om, pe jumătate maşină, vreo 10 kilometri, pînă la starea civilă, pe o căldură toridă. La biserică s-a întîrziat vreo două ore şi, cînd a început slujba, s-a „luat“ curentul. Sala de festivităţi era un fost hambar uriaş, din beton, renovat cu termopane şi design modern, care era brăzdat pe exterior de dîre de urină, căci toaletele nu făceau faţă la un număr aşa mare de oameni. În faţa mea era un bătrîn demn, pe care îl tot ajutam să deschidă sticlele de bere. După cîteva ore, urla după mine să îi deschid încă o sticlă, de parcă asta ar fi fost datoria mea. O bătrînă m-a luat la întrebări – că ce drept aveam să îi fac poze. Mirele şi mireasa se sărutau cu limba, pentru camera de filmat, şi povestea a continuat la fel de vioi pînă a doua zi la 8 dimineaţa.

Silviu Gheţie este fotograf  (nu doar de nunţi). Îl găsiţi la ghetie.ro sau pe Facebook.

Foto: Silviu Gheţie

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Ultimii lingurari din Baragan FOTO Facebook MS jpg
Romii rudari, ultimii cioplitori în lemn din Bărăgan. Meșteșugul iscusit care i-a ajutat să supraviețuiască
Ultimii meșteri rudari din județul Călărași, iscusiți cioplitori ai lemnului, au fost incluși într-o cercetare realizată de specialiști de la Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”.
cuc wikipedia jpg
Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată
Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Scenariul în care regimul lui Putin ar cădea: ce ar putea urma pentru Rusia
Decretarea mobilizării parțiale a slăbit susținerea regimului lui Putin, iar dacă armata Rusiei va suferi o altă înfrângere majoră cel mai probabil soarta lui este pecetluită, scrie Anatol Lieven.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.