Dilemele lui <i>ce înseamnă comunismul?</i>

Raluca GROSESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 181 din 30 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ideea acestui concurs s-a născut în fond dintr-o serie de dileme. Cum să faci cunoscut comunismul, cum să stimulezi reflecţia tinerilor asupra lui, cînd programa şcolară expediază problematica în numai opt ore pentru întreg ciclul preuniversitar - şi asta în trimestrul trei, înainte de examenele de capacitate şi de bacalaureat, cînd şcoala romÂnească nu mai funcţionează decît din inerţia cataloagelor necompletate? Cum să stîrneşti interesul elevilor asupra unei perioade care nu le mai este contemporană, fără a le aglomera şi mai tare programa şcolară şi fără a-i atrage în obsesiile generaţiilor care au trăit în comunism? Nu în ultimul rînd, cum să-i faci pe aceşti copii să reflecteze la efectele pe care suprimarea unor valori fundamentale, precum libertate, toleranţă, spirit civic, le poate avea asupra unei societăţi? În absenţa unui curs opţional de istorie a comunismului - idee pe care vortexul educaţional o respinge încă, deşi a adoptat-o pentru holocaust - proiectele extra-şcolare par a fi singura soluţie. Concursul "Ce înseamnă comunismul pentru mine?", organizat anul acesta de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România, a atras 2.000 de participanţi. Viziunea şi cunoştinţele acestor elevi despre comunism confirmă necesitatea introducerii unui curs opţional de istorie a fostului regim dictatorial, axat nu pe o cronologie a datelor, ci pe un dialog asupra valorilor anihilate de timpul sistemului comunist şi asupra poveştilor de viaţă. În fond, ceea ce arată majoritatea eseurilor şi a planşelor grafice primite de noi este că numai o gîndire critică şi o evaluare personală a ceea ce îţi este povestit - la şcoală, la televizor sau în familie - pot să creeze un punct de vedere şi o poziţie faţă de "ceea ce a fost comunismul". Dacă o evaluare a planşelor de artă grafică este mai dificilă din acest punct de vedere, analiza eseurilor evocă următorul peisaj. Din cele 1.500 de lucrări primite la această secţiune, 10% sînt copiate integral de pe Internet, dintr-o singură sursă. Definirea comunismului ca "un sistem egalitarist de extremă dreaptă", precum şi preluarea unor analize pline de erori de conţinut sînt recurente în toate aceste eseuri. Alte 10% alternează copy-paste-ul din surse diverse cu pasaje de evaluare personală, indicînd că interesul există, pentru că au fost utilizate mai multe site-uri, dar că elevii nu au alte surse la îndemînă pentru a se informa. De altfel, întrebată de un copil de 11 ani din mediul rural ce carte îi recomand pentru a "înţelege comunismul", am realizat eu însămi inadvertenţa surselor care le-ar permite copiilor să se apropie de această tematică. În absenţa unor cărţi de istorie a comunismului pentru copii, i-am propus în final să intervieveze ţărani din satul lui, încercînd să descopere el însuşi problema colectivizării. Cele mai multe eseuri primite (45%) ilustrează însă modul în care istoria este predată în general în şcoala romÂnească. Este vorba de cronologii în care cauzalităţile şi efectele lipsesc cu desăvîrşire şi totul se rezumă la înşiruiri de ani şi de evenimente deconectate între ele. Evident, această metodă nu este inutilă pentru a afla lucruri despre comunism, dar şansa de a înţelege fenomenul şi de a nu rămîne la nivelul de a memora nişte date şi nume de actori politici este foarte redusă. Aceste cronologii de patru-cinci pagini preiau în acelaşi timp numeroase clişee folosite în istoriografia romÂnească: "ciuma roşie", "holocaust roşu", "regim genocidar". O intuiţie a răului se degajă în toate aceste lucrări, dar folosirea sintagmelor stereotipe indică şi o repetare mecanică a unor definiţii şi idei. O categorie mai interesantă de eseuri, reprezentînd 10% din lucrările primite, ilustrează paradoxul pe care îl creează în conştiinţa copiilor memoriile concurente ale diverselor persoane care au trăit comunismul. Între "comunismul a fost rău" şi "comunismul a fost bun", copiii par a balansa între valorile de "ordine", "siguranţă" şi "disciplină" pe care fostul regim le instituise şi valorile de "libertate" şi "competenţă" pe care noul sistem le promovează. În acest sens, nostalgiile părinţilor sau ale bunicilor devin evidente, pasaje din eseuri transfomîndu-se deseori în critici la adresa democraţiei şi a "libertăţilor" prea largi pe care ea le acordă. Ceea ce ne izbeşte în numeroase astfel de eseuri este tocmai asimilarea democraţiei "haosului" şi "inechităţii sociale", fapt care demonstrează precaritatea cursurilor de cultură civică predate în şcoală. Totuşi, nici unul dintre aceste eseuri nu consideră sistemul comunist bun în integralitate, făcînd referire la crimele din anii 1950, la fenomene de tip Piteşti, colectivizare sau politica de alimentaţie raţională. Ajungînd acum la ultima categorie de eseuri (25%), cea pe care în fond am căutat-o, ea se bazează pe cercetarea şi interpretarea personală a autorilor. Construite în majoritate pe interviuri cu oameni care au trăit în comunism, aceste lucrări prezintă poziţia elevilor faţă de ceea ce au auzit sau au citit. Evitînd cronologizarea şi axîndu-şi argumentaţia în jurul unor valori fundamentale, avînd practic o miză morală şi o atitudine de revoltă faţă de orice înseamnă "arestarea gîndirii", ele pun în oglindă poveşti de viaţă din comunism, cu existenţe şi principii proprii lor, copiilor născuţi liberi după 1989. Iar aici automatismele dispar şi întîlnim oameni natural born free, care găsesc resurse pentru a condamna orice regim care ar interzice gîndirea, ar promova resemnarea şi ar priva oamenii de libertate. Dincolo de calitatea materialelor primite, concursul "Ce înseamnă comunismul pentru mine?" a reuşit să ridice o întrebare pe care şcoala romÂnească o pune prea puţin elevilor. Totuşi, demersul I.I.C.C.R. nu este suficient pentru a înlocui programele şcolare şi a deschide dezbaterea într-un cadru instituţionalizat. Şcolile participante la concursul nostru nu sînt decît aproximativ 150 din cele 12.000.000 de unităţi de învăţămînt existente în RomÂnia, iar elevii care ne-au trimis lucrări nu sînt decît cei care au dorit să participe într-un proiect extraşcolar. Decomunizarea curiculară, la care sistemul educaţional romÂnesc nu este încă permeabil, rămîne necesară şi realizabilă în mod realist prin introducerea unui curs opţional de istorie a comunismului. Demersul nostru va continua însă, întrucît această întrebare, înţeleasă ca sugestie metodologică, ar trebui să fie un subiect de reflecţie pentru o întreagă societate care a trăit şi care re-povesteşte astăzi comunismul. Pentru o societate contaminată încă de avatarurile resemnării şi ale lipsei de activism, interogaţia poate avea caracterul de panaceu al însănătoşirii. Şi mai ales, pentru că a sosit probabil timpul să transcendem simpla constatare a eşecului înţeles ca moştenire culturală şi să aplicăm soluţii particulare şi generale. Soluţii-răspuns la întrebările care bîntuie în interstiţiile dintre trecut şi prezent.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi