Dilemele lui <i>ce înseamnă comunismul?</i>

Raluca GROSESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 181 din 30 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ideea acestui concurs s-a născut în fond dintr-o serie de dileme. Cum să faci cunoscut comunismul, cum să stimulezi reflecţia tinerilor asupra lui, cînd programa şcolară expediază problematica în numai opt ore pentru întreg ciclul preuniversitar - şi asta în trimestrul trei, înainte de examenele de capacitate şi de bacalaureat, cînd şcoala romÂnească nu mai funcţionează decît din inerţia cataloagelor necompletate? Cum să stîrneşti interesul elevilor asupra unei perioade care nu le mai este contemporană, fără a le aglomera şi mai tare programa şcolară şi fără a-i atrage în obsesiile generaţiilor care au trăit în comunism? Nu în ultimul rînd, cum să-i faci pe aceşti copii să reflecteze la efectele pe care suprimarea unor valori fundamentale, precum libertate, toleranţă, spirit civic, le poate avea asupra unei societăţi? În absenţa unui curs opţional de istorie a comunismului - idee pe care vortexul educaţional o respinge încă, deşi a adoptat-o pentru holocaust - proiectele extra-şcolare par a fi singura soluţie. Concursul "Ce înseamnă comunismul pentru mine?", organizat anul acesta de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România, a atras 2.000 de participanţi. Viziunea şi cunoştinţele acestor elevi despre comunism confirmă necesitatea introducerii unui curs opţional de istorie a fostului regim dictatorial, axat nu pe o cronologie a datelor, ci pe un dialog asupra valorilor anihilate de timpul sistemului comunist şi asupra poveştilor de viaţă. În fond, ceea ce arată majoritatea eseurilor şi a planşelor grafice primite de noi este că numai o gîndire critică şi o evaluare personală a ceea ce îţi este povestit - la şcoală, la televizor sau în familie - pot să creeze un punct de vedere şi o poziţie faţă de "ceea ce a fost comunismul". Dacă o evaluare a planşelor de artă grafică este mai dificilă din acest punct de vedere, analiza eseurilor evocă următorul peisaj. Din cele 1.500 de lucrări primite la această secţiune, 10% sînt copiate integral de pe Internet, dintr-o singură sursă. Definirea comunismului ca "un sistem egalitarist de extremă dreaptă", precum şi preluarea unor analize pline de erori de conţinut sînt recurente în toate aceste eseuri. Alte 10% alternează copy-paste-ul din surse diverse cu pasaje de evaluare personală, indicînd că interesul există, pentru că au fost utilizate mai multe site-uri, dar că elevii nu au alte surse la îndemînă pentru a se informa. De altfel, întrebată de un copil de 11 ani din mediul rural ce carte îi recomand pentru a "înţelege comunismul", am realizat eu însămi inadvertenţa surselor care le-ar permite copiilor să se apropie de această tematică. În absenţa unor cărţi de istorie a comunismului pentru copii, i-am propus în final să intervieveze ţărani din satul lui, încercînd să descopere el însuşi problema colectivizării. Cele mai multe eseuri primite (45%) ilustrează însă modul în care istoria este predată în general în şcoala romÂnească. Este vorba de cronologii în care cauzalităţile şi efectele lipsesc cu desăvîrşire şi totul se rezumă la înşiruiri de ani şi de evenimente deconectate între ele. Evident, această metodă nu este inutilă pentru a afla lucruri despre comunism, dar şansa de a înţelege fenomenul şi de a nu rămîne la nivelul de a memora nişte date şi nume de actori politici este foarte redusă. Aceste cronologii de patru-cinci pagini preiau în acelaşi timp numeroase clişee folosite în istoriografia romÂnească: "ciuma roşie", "holocaust roşu", "regim genocidar". O intuiţie a răului se degajă în toate aceste lucrări, dar folosirea sintagmelor stereotipe indică şi o repetare mecanică a unor definiţii şi idei. O categorie mai interesantă de eseuri, reprezentînd 10% din lucrările primite, ilustrează paradoxul pe care îl creează în conştiinţa copiilor memoriile concurente ale diverselor persoane care au trăit comunismul. Între "comunismul a fost rău" şi "comunismul a fost bun", copiii par a balansa între valorile de "ordine", "siguranţă" şi "disciplină" pe care fostul regim le instituise şi valorile de "libertate" şi "competenţă" pe care noul sistem le promovează. În acest sens, nostalgiile părinţilor sau ale bunicilor devin evidente, pasaje din eseuri transfomîndu-se deseori în critici la adresa democraţiei şi a "libertăţilor" prea largi pe care ea le acordă. Ceea ce ne izbeşte în numeroase astfel de eseuri este tocmai asimilarea democraţiei "haosului" şi "inechităţii sociale", fapt care demonstrează precaritatea cursurilor de cultură civică predate în şcoală. Totuşi, nici unul dintre aceste eseuri nu consideră sistemul comunist bun în integralitate, făcînd referire la crimele din anii 1950, la fenomene de tip Piteşti, colectivizare sau politica de alimentaţie raţională. Ajungînd acum la ultima categorie de eseuri (25%), cea pe care în fond am căutat-o, ea se bazează pe cercetarea şi interpretarea personală a autorilor. Construite în majoritate pe interviuri cu oameni care au trăit în comunism, aceste lucrări prezintă poziţia elevilor faţă de ceea ce au auzit sau au citit. Evitînd cronologizarea şi axîndu-şi argumentaţia în jurul unor valori fundamentale, avînd practic o miză morală şi o atitudine de revoltă faţă de orice înseamnă "arestarea gîndirii", ele pun în oglindă poveşti de viaţă din comunism, cu existenţe şi principii proprii lor, copiilor născuţi liberi după 1989. Iar aici automatismele dispar şi întîlnim oameni natural born free, care găsesc resurse pentru a condamna orice regim care ar interzice gîndirea, ar promova resemnarea şi ar priva oamenii de libertate. Dincolo de calitatea materialelor primite, concursul "Ce înseamnă comunismul pentru mine?" a reuşit să ridice o întrebare pe care şcoala romÂnească o pune prea puţin elevilor. Totuşi, demersul I.I.C.C.R. nu este suficient pentru a înlocui programele şcolare şi a deschide dezbaterea într-un cadru instituţionalizat. Şcolile participante la concursul nostru nu sînt decît aproximativ 150 din cele 12.000.000 de unităţi de învăţămînt existente în RomÂnia, iar elevii care ne-au trimis lucrări nu sînt decît cei care au dorit să participe într-un proiect extraşcolar. Decomunizarea curiculară, la care sistemul educaţional romÂnesc nu este încă permeabil, rămîne necesară şi realizabilă în mod realist prin introducerea unui curs opţional de istorie a comunismului. Demersul nostru va continua însă, întrucît această întrebare, înţeleasă ca sugestie metodologică, ar trebui să fie un subiect de reflecţie pentru o întreagă societate care a trăit şi care re-povesteşte astăzi comunismul. Pentru o societate contaminată încă de avatarurile resemnării şi ale lipsei de activism, interogaţia poate avea caracterul de panaceu al însănătoşirii. Şi mai ales, pentru că a sosit probabil timpul să transcendem simpla constatare a eşecului înţeles ca moştenire culturală şi să aplicăm soluţii particulare şi generale. Soluţii-răspuns la întrebările care bîntuie în interstiţiile dintre trecut şi prezent.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.