Dilemele învăţămîntului artistic românesc contemporan

Ruxandra DEMETRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 197 din 16 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În limitele spaţiului academic tradiţional, învăţămîntul artistic stă sub semnul excepţiei: studenţi mai puţini, profil vocaţional distinct etc. În locul aulei există atelierul, care instituie alte raporturi între profesori şi elevi, accentul punîndu-se pe dezvoltarea individuală a creativităţii. O privire de ansamblu asupra situaţiei actuale dezvăluie o incontestabilă criză: ea este, în primul rînd, o criză de creştere. În ultimii ani, profilul tradiţional al învăţămîntului artistic a suferit cîteva mutaţii semnificative: deplasarea de la artele plastice şi decorative la "artele vizuale" - termenul de artist vizual fiind cel acreditat şi preferat de cei mai mulţi profesionişti -, apariţia unor noi zone de interes şi competenţă: fashion design, new media, care, alături de design şi grafică, se bucură de cea mai mare audienţă în rîndul candidaţilor şi al studenţilor. Este apoi mutaţia datorată schimbării - radicale - a sistemului de învăţămînt (licenţa de trei ani, masteratul de doi ani şi studiile doctorale de trei ani), care a anulat "răgazul" ciclului unic (micşorat şi el de-a lungul timpului de la şase la cinci şi apoi la patru ani). Ea a obligat profesorii să-şi reconsidere drastic profilul şi prestaţia pedagogică; într-un teritoriu marcat inevitabil de ritmuri şi dimensiuni subiective, această transformare nu s-a realizat fără traume şi dileme, uneori dramatice. În fine, nu în ultimul rînd, evaluarea profesorilor nu se mai face doar ţinînd cont de performanţele artistice individuale - a căror expresie consacrată rămîne expoziţia -, ci şi de implicarea lor în proiecte şi granturi de cercetare şi creaţie, ceea ce a însemnat din nou o mutaţie în comportamentul tradiţional al profesorului-artist. La toate acestea s-a adăugat obligativitatea doctoratului în învăţămîntul artistic, fie şi sub forma acreditată mai recent ca "profesională" (un termen neelegant pentru "vocaţională"), ceea ce a stîrnit o vreme, pentru unii profesori confuzie şi derută În mod firesc, toate aceste provocări au fost diferit receptate. Cei tineri s-au adaptat, în general, cel mai repede şi cel mai bine, pentru simplul motiv că ei, ca tineri artişti, funcţionează după un model distinct faţă de cel "tradiţional", un model ce se traduce şi într-un comportament mai receptiv faţă de înnoirea artistică şi instituţională, ceea ce presupune totodată mai multă mobilitate şi flexibilitate. Ei au înţeles de mult că trăim în era proiectelor, inclusiv artistice. Tot ei sînt şi cei care asigură suflul nou de care orice academie artistică are nevoie, pentru a nu rămîne doar academistă. Raportul dintre tradiţie şi inovaţie trebuie să fie prin excelenţă dinamic în spaţiul învăţămîntului artistic, care trăieşte din tensiunea incitantă dintre cele două componente, dintre adepţii lor, dintre modelele pe care le propun. De la icoană la arta digitală, spectacolul artei româneşti contemporane poate fi infinit şi imprevizibil, ceea ce reprezintă mai mult decît o criză de creştere. Este un risc asumat. "Victimele" schimbărilor accelerate din învăţămîntul nostru artistic par să fie mai degrabă "maeştrii": artişti consacraţi, profesori cu o bogată experienţă, ei au constituit întotdeauna garanţia calităţii şi certitudinea perpetuării unei tradiţii. Confruntaţi cu cerinţe ce le puteau părea în mod legitim străine, ei au reacţionat, la rîndul lor, diferit; unii le-au acceptat şi au rămas în continuare profesori: o parte dintre ei sînt şefi de departamente, decani, conducători de doctorate. Alţii şi-au descoperit sau şi-au confirmat o anume vocaţie teoretică, devenind autori ai literaturii artistice contemporane. Alţii s-au retras sau au acceptat poziţia mai fragilă de profesori asociaţi. Demisia maestrului Sorin Ilfoveanu, la începutul anului universitar trecut, din funcţia de rector al Universităţii Naţionale de Artă, a fost probabil cea mai vizibilă consecinţă a asumării neacceptării noului statut al profesorului-artist. Studenţii, la rîndul lor, au ajuns uneori să-şi conteste profesorii care nu au titlul de doctor în arte vizuale. Ceea ce înseamnă, implicit, că îşi contestă maeştrii. Sau că, în situaţia unei intelectualizări forţate a statutului artistului care-şi asumă şi dimensiunea pedagogică, condiţia de "maestru" riscă să fie pe cale de dispariţie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi