Dileme, îndoieli, suspiciuni

9 decembrie 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am impresia că lumea are astăzi tot mai puţine dileme. Cu toţii ştim prea bine ce şi cum. Iar acest lucru nu se datorează progresului sau experienţei pe care omenirea a acumulat-o în timp, ci faptului că trăim într-o societate consumistă, mediatică şi ideologizată care are pretenţia că ne spune tot ce avem nevoie (şi trebuie) să ştim. Pentru societate e util, căci aşa ne poate controla, pentru noi e comod, căci a chestiona realitatea, a te îndoi de informaţia care ţi se oferă, a căuta şi a avea dileme politice sau culturale este obositor, chiar angoasant. Ne lăsăm pe mîna televizorului, a politicienilor cu charismă, a ideologilor, a agenţilor de vînzări pentru că sîntem leneşi, indiferenţi şi plictisiţi. Preluăm certitudini de la oricine pretinde că ni le poate oferi. Aşa e la îndemînă şi ne simţim protejaţi. Astăzi, dilemele nu interesează, nu sînt vandabile, nu fac rating, n-au potenţial electoral. A avea dileme presupune efortul de a judeca nuanţe, de a pune întrebări şi a gîndi alternative; ele creditează, dau viaţă, întreţin şi promovează ideile. Dilema nu se pripeşte, ea cîntăreşte prejudecăţile şi judecăţile subiective şi amînă benefic tranşarea unei probleme; este parţial evazivă, chestionează opţiuni şi perspective, nu ia nimic de-a gata, este un exerciţiu pentru menţinerea echilibrului gîndirii, deopotrivă o stare de veghe şi un jogging al minţii, semn de vitalitate mentală. Dilema relativizează fără a minimaliza, este un apanaj al libertăţii de gîndire şi niciodată nu te duce pe un drum închis. Dilema este diferită de suspiciune în sensul că nu cunoaşte resentimentul şi nu face procese de intenţie, doar acordă o şansă alternativei; dilema nu înseamnă nesiguranţă, ci cumpătare, şi are, faţă de ezitare, o bătaie pe termen (ceva mai) lung. Dilemele refuză ideologiile şi viceversa. De aceea, astăzi, a (mai) avea dileme irită, creează confuzie, este văzut ca un moft intelectual. O laşă, inutilă şi, mai ales, suspectă încremenire în precauţie. Căci dilematicul, deşi oscilează permanent între mai multe posibilităţi, este, de fapt, un static: stă şi cumpăneşte. Dilemele nu fac revoluţii, sînt opuse acţiunii şi tezelor, nu-şi asumă un program, nu vor să schimbe pe nimeni. Dilemele îşi sînt suficiente lor înseşi, nu visează utopii, ele nu "luptă" pentru o idee, ci pentru toate ideile. Dilema este cea mai realistă, mai democratică şi mai provocatoare formă a gîndirii. Între oamenii cu certitudini nu există decît un dialog al surzilor. Leneşii şi proştii, oportuniştii, paranoicii şi maniacii, fanaticii, dogmaticii, militanţii şi ideologii, masa, morţii - numai aceştia nu au dileme! Dincolo de certitudinile necesare, de minimele certitudini obligatorii, vă întreb, mai aveţi dileme? Mai sînteţi liberi? Mai sînteţi vii? (M. C.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.