Dilema socialistă " o buruiană pe cîmpul mănos al presei noastre

Cel mai recent număr al revistei Dilema socialistă (nr. 284, 23 iulie 2009) atrage atenţia cititorului prin cîteva titluri de interes pentru ţările socialiste, precum: Cine susţine Cuba, Dreptate pentru cehi, Marea Neagră sub ocupaţie etc., etc. Cu toate acestea, după cum se va vedea în scrisoarea de faţă, conţinutul revistei nu satisface întru totul exigenţele unui public cu o conştiinţă revoluţionară avansată. Paginile centrale ale revistei sînt ocupate de cîteva puncte de vedere în legătură cu aşa-zisa "Civilizaţie selenistică". Prin acestea, autorii au dorit probabil să evoce aselenizarea din anul 1969 (transmisă, de altfel, în direct de către Televiziunea Română, la indicaţia expresă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR). Desigur, există cîteva puncte de vedere corecte, dar trebuie precizat că autorii grupajului nu evidenţiază (oare cu bună intenţie?) succesele înregistrate de Uniunea Sovietică în explorarea şi cercetarea spaţiului cosmic. Este bine ştiut că primul zbor în Cosmos a fost efectuat de cosmonautul Iuri Gagarin, erou al URSS. S-ar fi cuvenit ca această măreaţă realizare a ştiinţei şi tehnicii sovietice să fie consemnată în mod corespunzător. Aşa cum a fost publicat în Dilema socialistă, grupajul suferă de lipsă de obiectivitate, întrucît se referă doar la activitatea astronauţilor americani " care, desigur, şi-au adus aportul lor la explorarea Lunii, dar acesta se dovedeşte insuficient. Chiar dacă au vrut să mascheze adevăratele lor intenţii punînd pe prima pagină un proverb din înţelepciunea poporului chinez prieten, tovarăşii ziarişti de la sus-numita revistă nu reuşesc să ne inducă în eroare. De altfel, celelalte pagini ale gazetei confirmă că redactorii şi colaboratorii acesteia adoptă unele puncte de vedere retrograde, obscurantiste, în neconcordanţă cu etica şi echitatea socialistă, cu prevederile documentelor de partid şi cu opera de o inestimabilă importanţă teoretică şi practică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. De exemplu, ocupîndu-se de "Agenda unei crize" (pag. 19), autorii "uită" să precizeze că actuala criză mondială este efectul declinului lumii capitaliste şi că ea nu va afecta economiile ţărilor socialiste, care îşi dovedesc din nou superioritatea pe plan mondial. De asemenea, arhitectul Augustin Ioan, la pag. 18, scrie despre catedrala din Lisabona în termeni intelectualişti şi metafizici inducînd în eroare cititorii asupra adevăratei semnificaţii a acestui monument istoric şi de artă. Astfel, cuvinte precum "sacru", "devenire", "lumină simbolică", "Iisus Pantokrator" introduc note obscurantist-mistice în acest articol care " totuşi " dovedeşte anumite cunoştinţe pozitive ale autorului în materie de istorie a arhitecturii. Şi exemplele ar putea continua... Există şi unele aspecte pozitive în acest număr al revistei. Astfel, Andrei Manolescu, în articolul sugestiv intitulat "Litoral 2009", evidenţiază succesele înregistrate în dezvoltarea turismului românesc de pe malul mării, ca urmare a înţeleptei politici a partidului în acest domeniu. Pe drept cuvînt, autorul consideră că este inutil să ne raportăm la aşa-numitele realizări ale poporului prieten bulgar, despre care s-a creat falsa impresie că ar fi depăşit performanţele ţării noastre pe linie de turism. În aceeaşi ordine de idei, Mircea Vasilescu pune întrebarea "La ce foloseşte Ministerul Turismului?". După ce analizează cu obiectivitate cîteva dintre nenumăratele locuri minunate pe care le oferă frumuseţile patriei noastre, cu un spirit critic responsabil pe care partidul nostru şi secretarul său general le încurajează dintotdeauna, ca expresie a democraţiei noastre socialiste, autorul se întreabă dacă un asemenea minister este eficient. Considerăm că o asemenea problemă trebuie supusă dezbaterii în organizaţiile de partid şi în colectivele de oameni ai muncii care beneficiază de prestările de servicii turistice oferite de staţiunile de odihnă şi recuperare de pe litoralul nostru. Cu toate acestea, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: nota generală a revistei nu corespunde politicii partidului, ba chiar tratează neprincipial unele subiecte "cu probleme". Scriitorul Radu Cosaşu, într-un articol scris într-un stil abscons, se adresează unui aşa-numit "prieten inexistent al fiului inexistent". Amestecul de nume reale şi inventate, precum şi evocarea unor jocuri practicate odinioară de clasele reacţionare (precum belotă sau bridge) s-ar părea că au rolul de a-l ameţi pe cititor, dar adevărata semnificaţie a textului nu scapă: autorul face aluzie, fără îndoială, la transfugii care, seduşi de mirajul Occidentului, devin acolo "inexistenţi" (cu ajutorul agenturilor străine, desigur) şi denigrează realizările socialismului în patria noastră. Este inacceptabil să apară un asemenea articol într-o publicaţie a vremurilor noi. Dar ce să ne mai mirăm, cînd "directorul fondator" (o titulatură reacţionară, ca şi citatul luat drept motto " "Sînt vechi, domnule!") este tov. Andrei Pleşu, "istoric de artă" căruia autorităţile statului şi partidului nostru i-au permis, cu mărinimie, să meargă la o bursă "Humboldt", dar din păcate nu a ştiut să aprecieze acest gest şi, la întoarcere, nu s-a dovedit demn de încrederea acordată, ci a eşuat în aşa-zise "studii" despre istoria religiilor, "angelologie" etc., etc. Nu putem, aşadar, decît să ne manifestăm surprinderea şi indignarea că o astfel de publicaţie continuă să apară, deşi " aşa cum am încercat să demonstrăm şi în această luare de poziţie cu modestele noastre mijloace " ea este o buruiană pe cîmpul mănos al publicisticii angajate din societatea noastră socialistă multilateral dezvoltată. Considerăm că este de datoria organelor de partid şi de stat să pună în discuţie situaţia acestor gazetari care nu fac decît să denigreze valorile culturii naţionale şi, prin titlul ales " Dilema socialistă " întinează adevăratele valori ale socialismului şi comunismului biruitor. un grup de cititori cu simţ de răspundere