Diferenţele dintre Capitală şi provincie sînt mai intens conturate în România <p> - <i>interviu cu Caroline MAKOVEC</i> -
O să fiţi surprinsă, dar Bucureşti este un oraş în care, cîteodată, mi-ar plăcea să nu locuiesc! La început ţi se pare un loc "efervescent", dar după ce ajungi să îl cunoşti, descoperi şi oameni nefericiţi şi destul de "zgîrciţi" social. Asta mă face să îmi fie foarte dor de casă! Felul în care îmi trăiesc viaţa este foarte important pentru mine şi, din păcate, din punct de vedere al calităţii vieţii, Bucureştiul nu prea are ce să ofere. Îmi lipsesc spaţiile verzi, activităţile pe care acasă le făceam în aer liber, mă surprind diferenţele de statut social şi mă întristează faptul că oamenilor bogaţi le lipsesc manierele şi rafinamentul. Nu este un reproş, ci doar o constatare - aşa se întîmplă în majoritatea oraşelor mari. În afară de Bucureşti, ce alte oraşe aţi mai vizitat? Prin ce alte locuri v-aţi mai plimbat? Am fost în Timişoara, în Arad, în Cluj, am vizitat Constanţa, Sinaia şi mi-au plăcut foarte mult. M-am plimbat şi pe "la ţară", poate singurul loc în care am văzut şi am simţit şarmul României autentice - căruţele trase de cai, "bătrînii" satului, îmbrăcaţi în costume populare, păstori cu turme de oi, ţărani prietenoşi şi gata oricînd să te ajute... Din păcate, această imagine idilică nu poate compensa faptul că ţăranii sînt foarte săraci şi vor fi în continuare sărăciţi chiar şi de tinerii care, împinşi de lipsuri, "migrează" la oraş unde posibilităţile materiale sînt mult mai mari. În plimbările de care vorbiţi, aţi avut vreodată sentimentul provincial, senzaţia că deciziile se iau în altă parte şi nu aveţi decît obligaţia de a le împlini? Absolut! Sînt sigură că multe dintre deciziile importante nu aparţin provinciei, ele se iau la nivelul Capitalei. Cred că primarii oraşelor de provincie au mult mai puţină putere de decizie decît politicienii bucureşteni. În România încă mai există diferenţe între Bucureşti şi celelalte oraşe, denumite la modul general provincie. Cum vede un străin aceste diferenţe? ...nu mă surprind deloc pentru că în multe ţări, în cele europene în speţă, pentru că despre ele vorbim, acestea există deopotrivă. Trebuie să recunosc însă că diferenţele dintre Capitală şi celelalte oraşe sînt mult mai intens "conturate" în România decît în alte ţări. În Austria, spre exemplu, şi Viena este percepută drept "centrul ţării", dar cu toate acestea există provincii importante în care puterea politică este măcar vizibilă, dacă nu egală. Comparativ cu Austria şi, poate, cu celelalte ţări europene pe care le-aţi vizitat, aţi avut vreodată sentimentul că România e o provincie? O, da! În multe privinţe, statul român mai are multe de învăţat. Dacă îi priveşti pe oameni la cumpărături, în supermarketuri, în magazine, cînd sînt în vacanţă prin alte ţări, te surprinde viteza cu care aceştia încearcă să compenseze lipsurile din trecut. Românii încearcă să scape de viaţa anostă pe care au trăit-o şi implicit de tot ce presupunea ea, iar acest lucru se traduce printr-o obsesie pentru "nou". Nimic din trecut nu mai este de valoare - numai ce este nou şi foarte nou contează. Din păcate, dorinţa lor de a ieşi în evidenţă, de a se defini ca persoană prin statutul social nu aduce nimic bun sentimentului naţional. Nici viteza nu este un antidot - România are nevoie de timp pentru a se dezvolta. Nu totul trebuie făcut de pe o zi pe alta. Cum arată o provincie în Austria? Pentru mine provincia este o regiune, un oraş în care oamenii sînt încă prizonierii convingerilor din trecut, în care progresul nu este posibil din cauză că oamenii se tem de schimbare. Pot să vă dau un exemplu din sectorul turistic: în Austria încă mai există regiuni în care turiştii din ţările în curs de dezvoltare, din ţările care pentru foarte mult timp nu au fost considerate o prioritate pentru industria turistică austriacă, nu sînt bine primiţi, nu din alt motiv, decît din teama de "nou". Pînă de curînd nu a existat "o cultură" a turistului străin, un lucru vital în stimularea industriei turistice. Din fericire, acest exemplu nu este o regulă general valabilă - mulţi dintre cei care lucrează în turism conştientizează importanţa "pieţelor" noi care, implicit, aduc cu sine şi oportunităţi noi de afaceri. După ce aţi început să lucraţi în România, aţi simţit, faţă de Austria, vreo diferenţă în modul de a lucra al românilor, în felul în care se desfăşoară aici lucrurile? În unele domenii am sesizat multe diferenţe atît în procesul de lucru, cît şi în mentalitatea lucrătorului, a angajatului. Am constatat însă că, odată cu dezvoltarea sectorului educativ, diferenţele dintre ceilalţi cetăţeni europeni şi români sînt din ce în ce mai puţin vizibile. După cum bine ştim cu toţii, în marile companii ale lumii lucrează foarte mulţi români extrem de bine pregătiţi profesional. Cît despre modul în care decurg lucrurile în România, nu pot să spun decît că viteza este ameţitoare! Economia este în continuă creştere, motiv pentru care tot mai multe companii străine sînt interesate să-şi deschidă filiale în Bucureşti şi în alte oraşe din România. Întrebarea mea în acest caz este dacă românii pot ţine pasul... Dacă aţi fi avut de ales între România şi orice altă ţară din Europa, aţi fi optat pentru România? Îmi puneţi o întrebare dificilă! Evident că îmi pot crea în minte imaginea unui oraş ideal în care mi-aş dori să trăiesc. O metropolă foarte bine dezvoltată din punct de vedere educativ, economic etc., dar nu poţi avea totul. Pentru moment, nu îmi doresc să fiu în alt loc. Mă simt bine aici şi îmi plac românii pentru că ştiu să privească viaţa ca pe un imens "spectacol". Acest lucru m-a învăţat să nu iau lucrurile în tragic, o lecţie de viaţă foarte importantă pentru mine. Cu toate acestea însă - trebuie să existe şi un "dar", nu? -, românii ar trebui să înveţe să se implice mai mult în ceea ce fac, în propriile vieţi. În loc să se plîngă de condiţiile aspre sub care au fost nevoiţi să trăiască în trecut şi de situaţia grea pe care o au acum, ar trebui să fie mai motivaţi, mai implicaţi. a consemnat Ruxandra TUDOR
