Diferenţele dintre Capitală şi provincie sînt mai intens conturate în România <p> - <i>interviu cu Caroline MAKOVEC</i> -

Publicat în Dilema Veche nr. 185 din 27 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O să fiţi surprinsă, dar Bucureşti este un oraş în care, cîteodată, mi-ar plăcea să nu locuiesc! La început ţi se pare un loc "efervescent", dar după ce ajungi să îl cunoşti, descoperi şi oameni nefericiţi şi destul de "zgîrciţi" social. Asta mă face să îmi fie foarte dor de casă! Felul în care îmi trăiesc viaţa este foarte important pentru mine şi, din păcate, din punct de vedere al calităţii vieţii, Bucureştiul nu prea are ce să ofere. Îmi lipsesc spaţiile verzi, activităţile pe care acasă le făceam în aer liber, mă surprind diferenţele de statut social şi mă întristează faptul că oamenilor bogaţi le lipsesc manierele şi rafinamentul. Nu este un reproş, ci doar o constatare - aşa se întîmplă în majoritatea oraşelor mari. În afară de Bucureşti, ce alte oraşe aţi mai vizitat? Prin ce alte locuri v-aţi mai plimbat? Am fost în Timişoara, în Arad, în Cluj, am vizitat Constanţa, Sinaia şi mi-au plăcut foarte mult. M-am plimbat şi pe "la ţară", poate singurul loc în care am văzut şi am simţit şarmul României autentice - căruţele trase de cai, "bătrînii" satului, îmbrăcaţi în costume populare, păstori cu turme de oi, ţărani prietenoşi şi gata oricînd să te ajute... Din păcate, această imagine idilică nu poate compensa faptul că ţăranii sînt foarte săraci şi vor fi în continuare sărăciţi chiar şi de tinerii care, împinşi de lipsuri, "migrează" la oraş unde posibilităţile materiale sînt mult mai mari. În plimbările de care vorbiţi, aţi avut vreodată sentimentul provincial, senzaţia că deciziile se iau în altă parte şi nu aveţi decît obligaţia de a le împlini? Absolut! Sînt sigură că multe dintre deciziile importante nu aparţin provinciei, ele se iau la nivelul Capitalei. Cred că primarii oraşelor de provincie au mult mai puţină putere de decizie decît politicienii bucureşteni. În România încă mai există diferenţe între Bucureşti şi celelalte oraşe, denumite la modul general provincie. Cum vede un străin aceste diferenţe? ...nu mă surprind deloc pentru că în multe ţări, în cele europene în speţă, pentru că despre ele vorbim, acestea există deopotrivă. Trebuie să recunosc însă că diferenţele dintre Capitală şi celelalte oraşe sînt mult mai intens "conturate" în România decît în alte ţări. În Austria, spre exemplu, şi Viena este percepută drept "centrul ţării", dar cu toate acestea există provincii importante în care puterea politică este măcar vizibilă, dacă nu egală. Comparativ cu Austria şi, poate, cu celelalte ţări europene pe care le-aţi vizitat, aţi avut vreodată sentimentul că România e o provincie? O, da! În multe privinţe, statul român mai are multe de învăţat. Dacă îi priveşti pe oameni la cumpărături, în supermarketuri, în magazine, cînd sînt în vacanţă prin alte ţări, te surprinde viteza cu care aceştia încearcă să compenseze lipsurile din trecut. Românii încearcă să scape de viaţa anostă pe care au trăit-o şi implicit de tot ce presupunea ea, iar acest lucru se traduce printr-o obsesie pentru "nou". Nimic din trecut nu mai este de valoare - numai ce este nou şi foarte nou contează. Din păcate, dorinţa lor de a ieşi în evidenţă, de a se defini ca persoană prin statutul social nu aduce nimic bun sentimentului naţional. Nici viteza nu este un antidot - România are nevoie de timp pentru a se dezvolta. Nu totul trebuie făcut de pe o zi pe alta. Cum arată o provincie în Austria? Pentru mine provincia este o regiune, un oraş în care oamenii sînt încă prizonierii convingerilor din trecut, în care progresul nu este posibil din cauză că oamenii se tem de schimbare. Pot să vă dau un exemplu din sectorul turistic: în Austria încă mai există regiuni în care turiştii din ţările în curs de dezvoltare, din ţările care pentru foarte mult timp nu au fost considerate o prioritate pentru industria turistică austriacă, nu sînt bine primiţi, nu din alt motiv, decît din teama de "nou". Pînă de curînd nu a existat "o cultură" a turistului străin, un lucru vital în stimularea industriei turistice. Din fericire, acest exemplu nu este o regulă general valabilă - mulţi dintre cei care lucrează în turism conştientizează importanţa "pieţelor" noi care, implicit, aduc cu sine şi oportunităţi noi de afaceri. După ce aţi început să lucraţi în România, aţi simţit, faţă de Austria, vreo diferenţă în modul de a lucra al românilor, în felul în care se desfăşoară aici lucrurile? În unele domenii am sesizat multe diferenţe atît în procesul de lucru, cît şi în mentalitatea lucrătorului, a angajatului. Am constatat însă că, odată cu dezvoltarea sectorului educativ, diferenţele dintre ceilalţi cetăţeni europeni şi români sînt din ce în ce mai puţin vizibile. După cum bine ştim cu toţii, în marile companii ale lumii lucrează foarte mulţi români extrem de bine pregătiţi profesional. Cît despre modul în care decurg lucrurile în România, nu pot să spun decît că viteza este ameţitoare! Economia este în continuă creştere, motiv pentru care tot mai multe companii străine sînt interesate să-şi deschidă filiale în Bucureşti şi în alte oraşe din România. Întrebarea mea în acest caz este dacă românii pot ţine pasul... Dacă aţi fi avut de ales între România şi orice altă ţară din Europa, aţi fi optat pentru România? Îmi puneţi o întrebare dificilă! Evident că îmi pot crea în minte imaginea unui oraş ideal în care mi-aş dori să trăiesc. O metropolă foarte bine dezvoltată din punct de vedere educativ, economic etc., dar nu poţi avea totul. Pentru moment, nu îmi doresc să fiu în alt loc. Mă simt bine aici şi îmi plac românii pentru că ştiu să privească viaţa ca pe un imens "spectacol". Acest lucru m-a învăţat să nu iau lucrurile în tragic, o lecţie de viaţă foarte importantă pentru mine. Cu toate acestea însă - trebuie să existe şi un "dar", nu? -, românii ar trebui să înveţe să se implice mai mult în ceea ce fac, în propriile vieţi. În loc să se plîngă de condiţiile aspre sub care au fost nevoiţi să trăiască în trecut şi de situaţia grea pe care o au acum, ar trebui să fie mai motivaţi, mai implicaţi. a consemnat Ruxandra TUDOR

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.