Diferenţa între a se pricepe şi a şti - interviu cu Mugur KREISS

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Diferenţa între a se pricepe şi a şti   interviu cu Mugur KREISS jpeg

A lucrat timp de 14 ani ca redactor şi redactor-şef la reviste home & deco. Anul trecut, Mugur Kreiss a prezentat o emisiune de televiziune cu acest profil. Astăzi profesează ca arhitect şi designer de interior, continuînd să mai colaboreze şi la cîteva reviste de specialitate şi are site-ul www.mkdesign.ro


Există astăzi nişte cerinţe foarte la modă, lucruri pe care lumea le doreşte foarte des atunci cînd vrea să-şi aranjeze şi să-şi decoreze interiorul casei (sau al apartamentului)?

Mode există şi vor mai exista. Însă cred cu toată convingerea că un lucru trebuie în primul rînd să ţi se potrivescă, altfel degeaba este la modă. Pe de altă parte, trendurile vin şi se duc; de aceea recomand aplicarea lor cu moderaţie şi folosirea elementelor care se demodează mai greu şi care compun un stil valabil mai mulţi ani.

Probabil că, la fel ca şi în alte vremuri, şi astăzi sînt mode bune şi mode rele. Aţi putea să-mi daţi cîteva exemple?

Toate epocile au adus cîte ceva nou care, la momentul respectiv, a părut cel puţin ciudat şi a fost acceptat mai greu. Modele „bune“ au rămas în istorie, cele „rele“ au fost date uitării. Un stil care îmi place foarte mult şi care a dispărut – pentru mine, în mod inexplicabil – este Art Nouveau. De aceea este şi atît de greu să îl recreezi astăzi.

Şi în prezent apar tot felul de mode, din care trebuie să alegi cu mare discernămînt. Nu toate ţin de stiluri, pentru că totul s-a inventat şi reinventat, interpretat şi reinterpretat... Unele ţin de modul de aranjare a mobilierului, altele ţin de culori, materiale sau texturi. Unele sînt de mare rafinament, altele însă sînt exagerări, duse pînă la limita kitsch-ului, ale unor stiluri din trecut, folosind cîteva elemente, abundent şi invaziv din punct de vedere vizual. Şi cum nu-mi plac exagerările...

Am remarcat că, de douăzeci de ani încoace, au existat mai multe tendinţe. Prima a fost folosirea culorilor crude, cît mai vii, poate pentru că înainte de ’89 materialele se găseau greu şi griul predomina. De aici, o adevărată nebunie în care pereţii aceleiaşi camere erau vopsiţi în culori diferite, halucinante, precum şi moda spoturilor aplicate, a scafelor din gips-carton cu lumină colorată şi a jaluzelelor verticale, a mobilierului negru, a inoxului şi a sticlei folosite în exces.

A doua etapă s-a declanşat cînd lumea a realizat că prea multe culori nu fac bine şi a redescoperit nuanţele naturale; din păcate, atunci a fost la modă stilul aşa-numit wengé, în care au fost adaptate elemente orientale, rezultînd sute de interioare care arătau la fel, cu pereţi crem şi mobilă închisă la culoare, cu furnir din plastic ce imită esenţa lemnului care a dat şi denumirea acestui curent.

A treia etapă constă în redescoperirea stilurilor care nu se demodează, perioadă datorată infuziei puternice a revistelor home & deco europene şi a reorientării revistelor de profil autohtone către educarea publicului receptiv la aşa ceva. Mobilierul de calitate este preferat celui din PAL, culorile sînt alese cu grijă, tapetul nu mai provine doar din Turcia etc. Sper ca această etapă să dureze cît mai mult!

Care ar fi, după părerea dumneavoastră, cele mai importante schimbări din ultimii ani în pretenţiile şi în viziunea oamenilor despre cum trebuie să arate spaţiul în care locuiesc?

În primul rînd, oamenii au început să-şi dea seama că modul în care arată locuinţa lor este foarte important şi că acest lucru le poate influenţa viaţa. Apoi, ideea de a apela la un specialist care să ajute la crearea unui interior coerent nu mai este privită ca inutilă, cum se întîmpla acum cîţiva ani. S-a mai diminuat şi mentalitatea potrivit căreia oricine se pricepe la orice, pentru că s-a înţeles şi diferenţa între „a te pricepe“ şi „a şti“. Şi, nu în ultimul rînd, s-a schimbat proporţia între cei care îşi doresc o casă care să arate bine doar ca să le arate celorlalţi cît de grozavi sînt şi cei ce fac acest lucru pentru la joie de vivre.

Cred că mai există destule reminiscenţe din timpul comunismului în felul în care oamenii îşi gîndesc locuinţa. Bănuiesc că aveţi şi aici o serie de exemple.

Din păcate, da. Un exemplu grăitor este mărimea ferestrelor. Cînd îşi construieşte o casă, românul îi face ferestre mici, pentru că aşa e obişnuit de pe vremea cînd locuia la bloc. Astfel, vedem ferestre minuscule pentru baie (o cameră care are nevoie de lumină şi de aer tot atît de mult ca oricare alta). Apoi, există şi situaţia inversă, cînd omul se găseşte în faza în care nu are nici o restricţie şi exagerează cu numărul de camere, cu dimensiunea lor, cu înălţimea casei şi mai ales cu aspectul ei exterior (mă refer şi la culorile electrice, şi la lipsa de respect pentru vecinătăţi – lucru în care primăriile ar putea să se implice, aşa cum o fac în oraşele Europei, unde nu ai voie să faci chiar ce îţi trece prin cap!).

După Revoluţie, cum dădeau de niscaiva bani, oamenii se apucau în primul rînd să-şi pună gresie şi faianţă şi aproape invariabil (cei de la bloc) spărgeau nişte pereţi despărţitori. Există o explicaţie? Mai continuă moda asta? Au apărut altele?

Ideea de spaţiu mai mare decît cel stabilit în stas-urile de dinainte a fost de-a dreptul obsedantă şi de înţeles, pînă la un punct, însă dărîmarea fără noimă a pereţilor nu este de acceptat nicicum. Dar toate aceste manifestări – evidente, mai ales în remodelarea apartamentelor de bloc – şi-au avut şi reversul lor: cei care au renunţat la debarale au resimţit usturător lipsa lor, atunci cînd au observat că degeaba holul este mai mare, dacă nu au suficient spaţiu de depozitare; cei care au vrut bucătării „americane“ s-au lovit de modul românesc de a trăi, în care gătitul joacă un rol important, iar a găti sarmale şi piftie de-a dreptul în living nu este tocmai cel mai comod lucru! Încă se mai dărîmă pereţi, însă – sper eu – cu discernămînt şi mai ales cu aprobări speciale, pentru că siguranţa unei clădiri este mult mai importantă decît cum arată apartamentul x sau y!

Există lucruri care ar putea fi importante într-o casă, dar la care lumea nu se prea gîndeşte? 

Cel mai des întîlnită este exagerarea numărului de camere, greşeală descoperită mult prea tîrziu, atunci cînd nu mai e nimic de făcut. Cînd vă gîndiţi la o casă, analizaţi-vă modul de a trăi şi gîndiţi cu mare atenţie dimensiunile şi înlănţuirea spaţiilor.

Frecventă este şi tentaţia de a cumpăra mobilier sau obiecte decorative doar pentru că plac, fără a gîndi dacă intră în casă, dacă nu cumva sînt prea multe sau dacă se potrivesc unele cu altele! Încă o greşeală este mobilarea unui spaţiu fără a gîndi funcţia lui. Mobilezi o cameră şi abia apoi îţi dai seama că stilul tău de viaţă este altul şi că modelul propus din showroom pur şi simplu nu ţi se potriveşte! 

Se mai greşeşte la alegerea culorilor. Nu orice culoare se potriveşte oricărui spaţiu. Contează orientarea camerei în funcţie de punctele cardinale, contează funcţia ei, contează vîrsta celor care îşi petrec cel mai mult timp acolo... Culoarea îţi poate fi şi prieten, dar şi duşman; ea este şi zînă, şi vrăjitoare, se transformă imediat după cum e de mulţumită de modul în care o tratezi. 

Cum vi se pare că funcţionează în acest domeniu relaţia dintre cerere şi ofertă, dintre gusturile oamenilor şi ceea ce se găseşte prin magazine? Comercianţii contribuie la cultivarea gustului, vin cu lucruri noi, mai frumoase, de calitate, sau merg pe căi bătute ori pe variante sub nivelul cererii?

Există de toate pentru toţi, trebuie doar să ştii unde să cauţi, iar calitatea are preţul ei. Din păcate, pe piaţă e şi multă marfă scumpă, la o calitate inferioară. Şi, exact ca şi în cazul televiziunilor, prea puţini comercianţi se gîndesc şi la educarea cumpărătorului, importantă pentru ei este mai degrabă umplerea buzunarului. De aceea „căile bătute“ par mai comode.

De cînd au apărut magazinele de bricolaj (sper că e corect să le zic aşa) e evident că oamenii au mai multe posibilităţi de a-şi face singuri diverse lucrări şi amenajări prin casă. Au instrumente mai multe şi le vin idei mai multe. E şi un risc în toată povestea asta? Aveţi exemple în care prea multă imaginaţie combinată cu multele posibilităţi să ducă la urîţenii şi aberaţii?

Creativitatea este un lucru bun pentru oricine, însă nu sînt de acord cu manifestarea ei cu orice chip. Bunăvoinţa şi buna-credinţă fără puţină instruire pot duce la rezultate dezastruoase la fel ca şi reaua-intenţie. Apoi, iarăşi ajungem la ideea că oricine se pricepe la orice – ceea ce nu este adevărat. Chiar şi cele mai sofisticate scule şi instrumente nu pot suplini o pregătire în domeniu (mă refer aici la zugrăvit, reparat instalaţii, construit). Exemple sînt cu duiumul şi n-ar fi loc de ele aici.

De ce fel de cerinţe sau de clienţi vă temeţi cel mai mult atunci cînd sînteţi solicitat să creaţi un design de interior?

Cel mai tare mă tem de formula „să-mi faceţi ceva să moară vecinii de invidie“, iar clienţii de acest gen sînt refuzaţi în mod politicos. Mai sînt şi oamenii care ştiu exact ce vor şi care nu acceptă nici un fel de alte idei; aici consider prezenţa şi intervenţia mea inutilă. Dar, în general, am un anume tip de clientelă, iar compromisurile sînt echitabile, şi de o parte, şi de cealaltă.

Cum arată clientul ideal sau situaţia perfectă în care simţiţi că puteţi realiza lucrurile cele mai bune?  

Clientul ideal nu există. Clientul ideal poţi fi tu însuţi, dar nici măcar aici termenul nu e valabil sută la sută. Mai potrivită ar fi formularea „client bun“ – acela cu care pot duce o discuţie, care înţelege ceea ce îi propun, care se informează la rîndul său, care are capacitatea de a mă face să îl cunosc îndeajuns încît să îi pot da soluţiile cele mai potrivite, acela care nu se răzgîndeşte de la o zi la alta, care este civilizat şi care ştie să se bucure de fiecare pas pe care îl facem împreună. Crearea unei case sau a unui interior nu este puţin lucru! O casă nu este o cămaşă pe care o putem arunca atunci cînd ne plictisim.

Ce le-aţi spune celor care nu pun preţ pe felul în care arată o locuinţă?  

Cred că nu există om căruia să nu-i pese chiar deloc de felul în care arată locul în care trăieşte. Sînt oameni care preţuiesc mai mult sau mai puţin acest aspect şi alţii care, din păcate, sînt constrînşi de lipsuri sau neputinţă să creadă asta. Însă cei care se încăpăţînează să susţină că pur şi simplu nu îi interesează acest lucru, să facă un mic test şi să se gîndească la cuvîntul pe care l-ar folosi mai degrabă: „casă“, un termen care desemnează doar o coajă menită să ofere adăpost?; „locuinţă“, care este un cuvînt destul de tehnic, în care parcă funcţionalitatea pare a fi singurul aspect interesant? Sau „acasă“, unde este atins summum-ul de sensuri necesar, în care sentimentele, trăirile, emoţiile, senzaţia de bine pe care o simţi în casa ta ca niciunde altundeva sînt ingredientele de bază?  Vor realiza că „acasă“ înseamnă funcţionalitate şi siguranţă, dar şi ambianţă plăcută, bun-gust şi căldură. Abia atunci vor avea definiţia exactă a locului în care trăiesc şi în care se simt protejaţi şi de care cred că nu are cum să nu le pese! 

a consemnat Andrei MANOLESCU

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.