Dialogul autentic şi virusul discordiei

Publicat în Dilema Veche nr. 224 din 28 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- patru întebări pentr uSmaranda ENACHE - Liga "Pro Europa" a fost prima organizaţie nonguvernamentală de la noi care s-a ocupat de dialogul intercultural, de dezbaterea unor teme care privesc relaţiile cu minorităţile etc. După atîţia ani, puteţi evalua pe scurt modul în care comunică românii cu maghiarii? E mai lesne de evaluat un produs finit decît un proces. În opinia mea, reconcilierea istorică româno-maghiară este un proces în plină desfăşurare, cu lumini şi umbre, deopotrivă. Pragmaticii superficiali se grăbesc să îl considere încheiat şi să-l înregistreze la succese. Fără îndoială, în multe privinţe, acest diagnostic este corect. România şi Ungaria sînt membre ale aceluiaşi sistem de alianţe instituţionalizate, participă deopotrivă la construcţia europeană şi la securitatea euro-atlantică. Desfăşoară proiecte comune, culturale, militare, de infrastructură. Ceea ce mă nelinişteşte sau, mai moderat spus, mă nemulţumeşte este că aceste relaţii nu sînt unele cu caracter special, cum am sperat, nu s-au convertit într-un parteneriat strategic, în ciuda acelor summit-uri guvernamentale pe care le-am fi crezut imposibile cu numai cîţiva ani mai devreme. Totuşi, reconcilierea la nivelul elitelor nu înseamnă neapărat o reconciliere în profunzime, iar eu am uneori impresia că apropierea româno-maghiară s-a blocat în cancelarii, a fost îndosariată şi bifată înainte de vreme. Reacţiile profund viscerale, un anume dispreţ reciproc în rîndul "maselor", perpetuarea mitologiilor naţionale confrontaţioniste confirmă faptul că, în profunzimea celor două naţiuni, suspiciunea reciprocă a supravieţuit ca un virus bine conservat. Nu am reuşit gradul de reconciliere atins de tandemul franco-german şi "congelarea" reconcilierii noastre nu mi se pare răspunsul adecvat. În strategia de politică externă, nici măcar un singur rînd nu se referă la relaţia cu Ungaria! Desigur, există de ambele părţi numeroase personalităţi publice onorabile care nu încetează să întreţină un dialog amplu, dar, din păcate, sondajele, derivele discursurilor publice, obstrucţionismul politic şi administrativ contrazic teoria că am avea de-a face cu un capitol încheiat. Publicul maghiar poate fi la curent, citind presa în limba română, cu subiectele dezbătute; în schimb, românii nu ştiu ce se scrie în ziarele şi revistele de limba maghiară şi ratează astfel posibile subiecte interesante. Au fost cîteva proiecte de publicaţii bilingve, dar au eşuat. Ce se poate face? După dispariţia cvasitotală a arhetipului intelectualului român ardelean, căruia îi erau familiare limba şi cultura maghiară, germană, idiş, în relaţia dintre elitele noastre s-a instalat o asimetrie izbitoare. În timp ce un intelectual maghiar este la curent cu toate dimensiunile politicii şi culturii române, inclusiv cu sensibilităţile româneşti, majorităţii covîrşitoare a celor din elita noastră îi sînt străine cultura şi limba maghiară, şi, mai ales, sensibilitatea maghiară, imaginea de sine a maghiarilor din România şi Ungaria, proiectele lor naţionale de viitor. Nu ar fi în sine un lucru grav şi nici neobişnuit în regiunea Europei Centrale, unde naţiunile vecine se ignoră cu voluptate, cu atît mai mult cu cît există mereu intelectuali de anvergură care contrazic aceste etichete. Dar, în relaţiile dintre naţiuni, contează şi proporţia, amploarea unei percepţii. Ceea ce se poate face ar fi, ca prim pas, să constatăm că după entuziasmul solidarităţii din anii ’90, acest proces de apropiere s-a banalizat şi a fost transferat eşalonului doi, care îl îneacă în birocraţie. Nu ar trebui ca, în calitatea noastră de români europeni, să tolerăm nici o atitudine publică agresivă faţă de maghiari. În loc de aceasta, ridicăm obosiţi din umeri şi asistăm la revărsarea, pe paginile de Internet, în discursul din parlament, la televiziuni, a inepţiilor şi valurilor de ură şi intoleranţă. Democraţia aşezată ne-a aplatizat, ne-a adormit simţurile. În loc să încheiem un proces pe care l-am început cu riscuri şi dăruire în anul 1990, tolerăm ca manualele, cîntecele din armată, predicile, docrinele interesului naţional, discursul politic să alunece incontrolabil spre zonele confrontaţionale. Cred că trebuie să urmăm modelul reconcilierii istorice franco-germane pînă la capăt, să scăpăm de balastul mitologiei naţionale a secolului al XIX-lea şi să construim cu maghiarii un parteneriat profund atît în Translilvania, cît şi între cele două ţări. Nu în ultimul rînd, să participăm la construcţia Europei Centrale, împreună. Sîntem, cu siguranţă, departe de tensiunile de la începutul anilor ’90, iar felul în care sînt protejate drepturile minorităţii maghiare e dat ca exemplu în Europa. Şi totuşi: nu riscăm ca toleranţa să se transforme într-un fel de indiferenţă, atîta timp cît noi, majoritarii, trăim cu impresia că "ei" au revistele lor, şcolile lor etc., deci toate problemele s-au rezolvat? Toleranţa de acest tip ne-a condus la izolare şi indiferenţă. Nu ascultăm revendicările maghiarilor, credem că democraţia şi prosperitatea rezolvă totul. Nu puţine sînt conflictele şi tensiunile intraeuropene care contrazic acest triumfalism. Nu trebuie să privim indiferenţi declinul culturii şi limbii maghiare din Rom

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.