Dialog cu Alice GEORGESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

CE face un critic de teatru? Rostul şi rolul criticului (de teatru) în România este, ca şi multe alte lucruri din ţărişoara noastră (despre care, dacă te uiţi pe un planiglob, constaţi că nu-i chiar aşa de mititică, fapt ce agravează, cumva, situaţia - toate situaţiile), este - ziceam - deturnat şi falsificat. Oriunde în altă parte, criticul... critică; de aceea este plătit (bine sau foarte bine) de către ziarul sau revista unde e angajat sau unde colaborează: ca să meargă la spectacole şi apoi să le spună altora - mai mulţi şi mai puţin firoscoşi - dacă să meargă şi ei la acele spectacole (dînd bani buni pe bilet!) sau nu. Este o poziţie oarecum de forţă - de autoritate, în orice caz - avînd preţul ei: recent, în străinătate, cineva care a făcut un interviu cu titularul cronicii dramatice de-acum cîţiva ani de la Times -ul newyorkez îmi povestea că acela se deplasa doar însoţit de o gardă de corp, întrucît, la sumele uriaşe ce se investesc, de pildă, într-o montare pe Broadway, o critică demolatoare poate aduce ruina vreunui magnat, care dispune, ca tot magnatul, de "băieţi" gata să-l scape de indivizii supărători; omul în chestiune nici nu a rezistat pînă la capăt presiunii psihice şi, la un moment dat, s-a lăsat de meserie. Desigur, acesta este un exemplu extrem; în Europa nu-i chiar aşa, dar, şi aici, criticul tot asta face: critică (şi, cel mult, predă cursuri de teatru la institute, colegii etc.), iar în acest scop se duce pe banii lui la festivalurile din ţară sau din lume - practica frecventării teatrului/teatrelor din oraşul de reşedinţă pe bază de invitaţii gratuite există şi la alţii, însă părerile asupra ei sînt foarte împărţite -, păstrînd, cu oamenii despre care scrie, relaţii civilizate, dar oarecum distante, ca să zic aşa. La noi (şi vorbesc şi despre mine cînd spun asta), criticul participă mult mai strîns la viaţa cotidiană a instituţiei teatrale: traduce piese, colaborează cu directorii de scenă la dramatizări sau adaptări, conduce colocvii organizate de un teatru sau altul, ba chiar conduce festivaluri, fără a înceta, în acest timp, să scrie cronică. Nu cred că e un lucru normal, chiar dacă, aşa cum am spus, eu însămi îl fac (dar cîte lucruri anormale nu facem - şi la cîte lucruri scandalos de anormale nu asistăm - zilnic, fără ca măcar să le mai observăm anormalitatea?) şi chiar dacă unii, inclusiv practicienii scenei, sînt de părere că astfel teoreticienii ajung să cunoască mai bine realitatea despre care scriu. Cred că este, ca şi multe altele, efectul confuziei şi al "neaşezării" care minează întreaga viaţă publică românească. Dar nu-i creşte, astfel, "autoritatea"? După părerea mea, la noi autoritatea criticului - atîta cîtă e, atîta cîtă se pricepe el să facă a i se recunoaşte - se exercită strict în interiorul "breslei"; cu alte cuvinte, persoanele interesate efectiv de opinia lui, de "diagnosticul" valoric pe care îl oferă (sau ar trebui să-l ofere) o cronică teatrală, sînt exclusiv oamenii de teatru. De pildă, se întîmplă ca unii directori de teatru să se orienteze, în contactarea şi mai ales, ca să fac un calambur, în contractarea unui regizor, după elogiile sau reţinerile exprimate de critici la adresa respectivului regizor; spus pe şleau: mărimea sumei pe care o primeşte un director de scenă de la teatrul unde colaborează se stabileşte, uneori, şi în funcţie de "presa" omului. De asemenea, cînd îşi propun spectacolul spre participare la un festival, din ţară sau din străinătate, regizorii sau/şi directorii ataşează, de obicei, şi extrase (favorabile) din cronici. În fine, un actor este întotdeauna curios să ştie "ce zice de el" cutare ziar sau (mai des) cutare cronicar, dar şi "ce zice de ăilalţi", adică de parteneri, fie aceia prieteni sau duşmani; în funcţie de cum se manifestă pe aceste coordonate, cronicarul este decretat blînd sau dur, corect sau părtinitor, ba chiar priceput sau nepriceput. În rest, "publicul larg" autohton este, mă tem, perfect nepăsător faţă de opinia critică propriu-zisă, fiind mult mai sensibil la încîntările sau nemulţumirile teatrale ale rudelor, prietenilor, cunoştinţelor; mai nou, a început să reacţioneze (direct proporţional) la gradul de agresivitate al "promovării" unui spectacol sau altuia. Din cît am putut să-mi dau seama, cei care citesc rubricile de cronică dramatică sînt atenţi, cel mult, la felul cum scrie cronicarul şi la măsura în care diagnosticul aceluia coincide sau nu cu propria lor impresie despre un anumit spectacol. Personal, mă declar satisfăcută cu atît, pentru că n-am nici o veleitate să fiu "lider de opinie".

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Karol Nawrocki Rafal Trzaskowski Slawomir Mentze jpg
Cine este câștigătorul primului tur al alegerilor prezidențiale în Polonia. Pe ce loc s-a clasat candidatul susținut de George Simion
Pe 1 iunie, în al doilea tur al alegerilor prezidențiale, Polonia urmează să decidă dacă va rămâne pe calea pro-europeană sau dacă se va apropia de admiratorii naţionalişti ai preşedintelui american Donald Trump.
George Simion și Nicușor Dan FOTO Profimedia
Ce scrie presa internațională despre rezultatele alegerilor din România: „Dacă victoria lui Dan va fi confirmată oficial....”
După închiderea urnelor, marile publicații internaționale precum BBC, POLITICO, Reuters, The Guardian și Sky News au dedicat spații ample desfășurării scrutinului prezidențial din România
front 1 jpg
„Cernobîlul Scoţiei” va fi demolat, după ani de degradare şi incertitudine
„Cernobîlul Scoţiei” va fi demolat, după ani de degradare şi incertitudine
Anunțarea rezultatelor exit-poll în prezența candidatului Nicușor Dan, în București. FOTO Inquam Photos / George Călin
Când s-a făcut diferența între Nicușor Dan și George Simion: „Totul s-a decis în ultima săptămână de campanie”
Expertul în comunicare Radu Delicote consideră că diferența între cei doi candidați la postul de președinte s-a făcut în ultima săptămână. Deși tactica celor doi a fost oarecum asemănătoare.
pnl jpg
Reprezentanții PNL îl văd pe Nicușor Dan președinte și după numărarea voturilor. „România a demonstrat că este o țară cu democrație solidă”
Reprezentanții PNL s-au arătat convinși, în cadrul unei conferințe de presă, că Nicușor Dan va câștiga alegerile prezidențiale, și că procentele date de exit-poll-uri vor fi confirmate și de numărătoarea voturilor. Aceștia au apreciat și prezența consistentă a românilor, la vot.
Kelemen Hunor   seful UDMRFOTO Facebook Kelemen Hunor jpg
Kelemen Hunor, despre rezultatule exit-poll-urilor la alegerile prezidenţiale: „Sper ca acest rezultat va rămâne”
Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, s-a declarat, duminică seară, bucuros de rezultatele exit-poll-urilor la alegerile prezidenţiale, dar a arătat că trebuie aşteptată numărătoarea voturilor.
dominic fritz, usr, captura video jpg
Liderul USR, Dominic Fritz: „România a dat dovadă de un sistem imunitar democratic extraordinar”
Bucurie şi la sediul USR după anunţarea primelor rezultate ale exit poll-ului, unde noul lider al Partidului, Dominic Fritz a făcut declaraţii.
Anunțarea rezultatelor exit-poll în prezența candidatului Nicușor Dan, în București. FOTO Inquam Photos / George Călin
Rezultatele Exit Poll, explicate de un cunoscut analist: „Acești oameni s-au mobilizat și au ales”
Analistul politic Cristian Hrițuc avertizează că viitorul președinte va avea o misiune complicată. Recomandările sale pentru noul șef de la Cotroceni: un nou guvern, condus de preferat de Ilie Bolojan, dar și o mare atenție spre nevoile românilor ce se simt abandonați.
George Simion se declară câștigătorul alegerilor prezidențiale după anunțarea rezultatelor exit-poll, în București. FOTO Inquam Photos / Codrin Unici
George Simion se declară câștigătorul alegerilor din România. Mesajul liderului AUR după apariția primelor rezultate: „Revendicăm victoria în numele poporului român””
George Simion, liderul AUR și candidat la alegerile prezidențiale, a făcut primele declarații duminică seară, după închiderea urnelor și afișarea rezultatelor exit-poll. În confruntarea finală cu independentul Nicușor Dan, Simion a declarat: „Este victoria lui Călin Georgescu”.