Detaşarea nu există

Florin ONCESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Românii care pleacă, dar care se şi întorc jpeg

Înţeleg iritarea unuia din ţară cînd primeşte lecţii despre cum trebuie el să priceapă mersul politicii de la Bucureşti... de la unul plecat. Înţeleg cu atît mai mult dacă-i vorba de unul care votează fără greş altfel decît majoritatea celor plecaţi. El cu Geoană, ei cu Băsescu, el pentru suspendare, ei împotriva ei, el cu Ponta, ei cu Iohannis, el cu PSD, ei cu USR.

Îi înţeleg răbufnirea. De ce nu vă „detaşaţi“ voi odată de România, măi, plecaţilor? Ce mai aşteptaţi? Ori vă întoarceţi, ori vă integraţi, naibii, acolo unde v-aţi dus! De parcă ataşarea de aici şi integrarea în acolo s-ar exclude una pe alta.

Nu se exclud. Asocierea dintre a­şa zi­sa detaşare şi aşa-zisa integrare e doar un loc comun, o platitudine aflată la loc de cinste în dicţionarul diasporei pentru uzul celor care n-au plecat de-acasă decît în vacanţe. Un loc comun cultivat asiduu de cei care simt că nedetaşarea plecaţilor le strică lor apele: Antena 3, Dragnea & Co.

Detaşarea faţă de ce se petrece în România nu e un semn de integrare în ţara de adopţie. Detaşarea-i una, integrarea-i alta. Sînt nenumăraţi românii plecaţi de-acasă în urmă cu zece, douăzeci ori șaptezeci de ani, foarte integraţi, dar deloc detaşaţi.

Exhibarea detaşării, în schimb, este mai întotdeauna suspectă. Într-un asemenea caz, poate fi vorba de orice altceva, numai de detaşare reală nu. De răni ascunse: amintiri din România cu prieteni profitori, cu un ex-soţ bleg şi-o ex-soacră machiavelică, cu un şef terorist la birou etc. De resemnare: am plecat, nu mă mai pot întoarce, de ce să mă mai amăgesc? De o răzbunare pasageră pe ştiri anapoda venite din ţară – PSD-ul a cîştigat alegerile parlamentare – ori din lumea largă: în Olanda, trei români au furat tablouri de mare valoare, apoi mama unuia le a ars în sobă, într-un sat din judeţul Tulcea. Poate fi vorba de o strategie de stimulare a integrării (nu mai mănînc zi de zi la prînz cu grupul de colegi români, că prea devenim grup etnic). În fine, poate fi detaşare simulată, făcută pentru a mima integrarea.

Şi ce înseamnă, în fond, această detaşare? Că nu mai urmăreşti politica de la Bucureşti? Că nu-ţi mai pasă cît e salariul minim în România, cît costă întreţinerea la bloc în lunile de iarnă, cum mai arată Bucureştiul ori Craiova, cum circulă trenul spre Constanţa, cînd se bagă canalizare în satul unde ai casa rămasă de la bunici? Că nu-ţi mai trezesc interesul filmele româneşti, premiate ori nu la Cannes, cărţile care apar în ţară, teatrul jucat acolo, actorii vechi şi noi, noua divă din jazz-ul autohton, fotbalul jucat de-ai noştri, tenisul fetelor etc.? Cu cît încerc să înţeleg mai bine ideea detaşării de România a românului plecat, cu-atît o găsesc mai aberantă. Detaşarea nu există, ataşarea este fără sfîrşit. Ca viaţa, în titlul cover-ului lui Sixto Rodriguez, după o melodie mai puţin cunoscută (de mine) a lui Sinatra: I’m gonna live until I die.

Evident, detaşarea şi integrarea au alte culori pentru cei plecaţi din România de mici. Aş putea aminti ce-am remarcat în cazul fiului meu, care a plecat la 9 ani de la Craiova la Montréal şi acum, la 31 de ani, trăieşte la New York. Ajuns la Montréal, s-a detaşat de România cunoscută de el în cîteva luni de şcoală. Integrarea lui în lumea nord-americană s-a petrecut la fel de rapid. În prezent, manifestă faţă de România un interes domol, dar constant. Este bine? Este rău? False probleme.

 Florin Oncescu este scriitor și inginer de aeronave. E emigrat la Montréal în anii ’90, a scris două cărți de proză scurtă despre emigranții români, La umbra unui enciclopedist și Întoarcerea.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.