Destinul ca „necesitate narativă“

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Destinul ca „necesitate narativă“ jpeg

Orice discurs despre destin implică un anumit sentiment al „ne­cesității“: ceea ce se întîmplă trebuia să se întîmple sau, din alt unghi, ceea ce trebuie să se întîmple chiar se întîmplă. Ar rezulta că tot ce se întîmplă e, într-un fel sau altul, necesar. Ideea displace profund naturilor „liberale“, luminate, marcate de spirit științific. Din punctul lor de vedere, tot ce se întîmplă are o cauză, iar această cauză e decelabilă rațional. Urmează distincții inteligente între fatalism (superstițios) și determinism (natural), analize ale diverselor tipuri de cauzalitate (cauze „principale“, declanșatoare, pe de o parte, cauze co-laterale, care nu inițiază, ci doar favorizează, pe de alta), dispute despre locul liberului-arbitru în acțiunile noastre de zi cu zi, intervenții teologale despre Providență ca versiune „corectă“ a destinului (ceea ce se întîmplă este conlucrarea dintre voia lui Dumnezeu și libertatea umană) etc.

Dar pînă și firile „rezonabile“ se trezesc uneori invocînd, mai mult sau mai puțin articulat, tema destinului. Robert C. Solomon, fost profesor la Universitatea din Austin, Texas, rezumă astfel această situație: „Pasibile în mod special să provoace reflecții despre soartă sînt momentele cu aspect definitiv ale vieții: nașterea, căsătoria, copiii, falimentul, izbucnirea războiului, catastrofele naturale și, bineînțeles, moartea. Cu totul fascinante sînt și unele – aparent nesemnificative – întîlniri, coincidențe, derapaje și confuzii care, retrospectiv, se dovedesc sursă a unor importante consecințe. (…) Soarta, fatalitatea apar ca răspuns cînd sîntem copleșiți de întrebări de tipul: De ce eu? De ce, dintre toți, tocmai asupra noastră a căzut această povară?“ Se poate răspunde unor asemenea întrebări? Deocamdată, să admitem că ele circumscriu un teritoriu al necunoscutului, dacă nu chiar al de-necunoscutului. Nu știm, întotdeauna, de ce pățim ce pățim. Dar ca să ne apropiem de sfera destinului, trebuie, totuși, să ne grăbim cu o precizare: ceea ce ni se cere este să asumăm „neștiutul“ nu ca pe o determinare opacă, nu ca pe o nebuloasă inconturnabilă, ci ca pe un stimulent care ne provoacă, ne ține atenți, ne cuplează, cutremurător, la mister… Ieșim, astfel, din terminologia „cauzalității“, a libertății frustrate și evoluăm spre o altă accepție a destinului: destinul ca structură (inevidentă), ca temei „logic“ al vieții individuale, ca simptom de coerență al oricărei biografii, privite în ansamblul ei. În felul acesta, tema destinului nu se mai suprapune cu tema predeterminării, ci cu tema deschiderii spre sens. A aborda problema destinului e a te întreba asupra ordinii interne a vieții proprii. Așadar, nu „fatalism“ la îndemînă, ci interogativitate. Nu blocaj al libertății personale, ci aproximare a limitelor ei firești (sau suprafirești…).

Cu alte cuvinte, „necesitatea“ despre care ne vorbește destinul nu e una cauzală (destinul ca înlănțuire „fatală“ de condiționări convergente), ci, cu un termen pe care îl propune același profesor texan (mort subit, pe aeroportul din Zürich, unde trebuia să schimbe avionul), o „necesitate narativă“. E vorba de o încercare de a gîndi parcursul unei vieți în analogie cu desfășurarea unui roman, cu „intriga“ lui, cu „compoziția“ oricărui spectacol. Ansamblul are, fie că ne dăm seama sau nu, rotunjimea unei „povești“ bine conduse, a unei „țesături“ bine cusute. Robert Solomon invocă imaginea nietzscheană a vieții trăite ca operă de artă. Nu e vorba de vreun edulcorat estetism, ci de sentimentul statornic că ești „agentul“ și „pacientul“ unui traseu „organizat“ armonic, „compus“ după o regulă internă consecventă, chiar dacă include răsturnări neașteptate de situație, salturi greu sistematizabile, subtile asocieri de divergențe, prăbușiri „nedrepte“, oferte, perplexități, capcane, iluzii și euforii.

Destinul e, prin urmare, „literatura“ subiacentă a vieții noastre, „regia“ ei ascunsă. Nu predeterminare, nu teleghidaj orb, nu „conspirație“ dușmănoasă împotriva libertății noastre, ci felul în care sîntem „povestiți“, nu „de o străină gură“, ci, poate, de marele povestitor care a inventat povestea întregii lumi.

Foto: Hoa Nguyen, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.