Despre societatea bazată pe cunoaştere

Mi s-a cerut să scriu despre noua economie sau despre societatea bazată pe cunoaştere. De fiecare dată cînd se fac referiri la acest subiect, am inima strînsă, ca şi cum tot ce s-a dezvoltat pînă în prezent are la bază necunoaşterea. Unii specialişti preferă discuţia aridă despre o societate cu nume diferit (societate bazată pe informaţii, pe cunoaştere, pe cunoştinţe) generată de traducerea limitată din limba engleză a unui termen cu profundă încărcătură: knowledge-based society. Prin traduceri limitate se ignoră legătura procesuală, complexă cu adevărata "cunoaştere". Legătura care demonstrează şi susţine un fenomen, un proces, o atitudine şi nicidecum doar o orînduire. Astfel, neluarea la cunoştinţă, indiferenţa, orientarea social-politică monotematică generează confuzii şi duce chiar la "necunoaştere" " chiar dacă aceasta din urmă nu este asumată ca atare. Intrarea în actualul stadiu al economiei de piaţă, unul de profunde transformări, cu implicaţii şi rezonanţe multidimensionale reprezintă şi faza de acceptare conştientă a unei forme economico-societale noi, care impune şi o formă de organizare socială şi instituţională adecvată. Cea mai importantă problemă este că în acest nou stadiu totul trebuie regîndit, redefinit şi mai ales asumat conştient şi responsabil, plecînd de la rolul fiecăruia dintre noi în viaţă şi în societate şi continuînd cu rolul tuturor agenţilor economici (statul fiind unul dintre ei). În analiza generală de care au parte societatea şi economia mondială de astăzi se fac, de cele mai multe ori, referiri doar la anumite faţete ale noii faze pe care o traversăm în prezent şi la legătura cu partea informatică şi informaţională. Să nu uităm că în societatea bazată pe cunoaştere mai există oameni care încă lucrează pămîntul cu unelte feudale, în timp ce alţii au devenit sclavii instrumentelor IT, fiind ultra-dependenţi de calculator, telefon, de reţele wifi, de case inteligente şi transport smart. Şi nici că navigarea informaţională actuală a atins 4G, că ea se desfăşoară dincolo de spaţiul şi timpul actual şi că a favorizat chiar deplasarea economiilor în aceste noi dimensiuni pe care tot mai mulţi le acceptăm, pe măsură ce ne ating şi ne schimbă destinul. În zilele noastre, guvernele văd prosperitatea prin dezvoltarea cu precădere a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor " ceea ce generează deformarea competiţiei la nivel global, mutînd-o pe alte frecvenţe în spaţiu şi timp. Noua economie, ignorînd filozofia carpe diem, modelează, prin inovaţia aplicată în sfera financiar-bancară, profitul, în dauna producţiei de masă, transformîndu-l într-un concept virtual fierbinte, în locul unui mijloc de producţie real şi palpabil. Generînd o revoluţie sistemică, noua economie susţine schimbarea rapidă drept constanta fundamentală a unei vieţi mai bune şi aparent durabile, complet diferită de epoca industrială sau de cea agrară. Acceptăm, prin reprezentanţii noştri aleşi, că nici una dintre societăţile prin care a trecut omenirea pînă în prezent nu a fost "perfectă", dar sîntem pe cale să o clădim pe cea "potrivită". Că este botezată economie digitală sau societate bazată pe cunoaştere, ea este înţeleasă şi ca economie a informaţiei, datorită rolului său major în generarea virtuală a bogăţiei, cu o rată de multiplicare şi propagare mult mai mare decît în cazul resurselor materiale sau a capitalului. Comunicarea, socializarea au căpătat conotaţii noi: networking, channeling, conectare la lumea mondială sînt doar cîteva din formele "trendy" de expunere socială la fenomenul care a atins întreaga lume, metamorfozînd-o în bine sau în mai rău. Multe afaceri de succes s-au bazat, dintotdeauna, pe acumularea cunoştinţelor, care reprezintă capitalul informaţional, dar doar recent noua configurare a informaţiei, îmbrăcată în procesul de conştientizare şi asumare, a schimbat economia în ansamblul său, ea fiind singura care poate aduce prosperitate. Se pare că noul tip de prosperitate decurge direct din inovaţie, şi nu din optimizare. Cu cît sîntem mai agili şi mai flexibili, cu atît mai uşor putem accesa super-reţelele mondiale, pentru a fructifica avantajele viitorului prin internalizarea necunoscutului şi lăsarea în desuetitudine a concretului parţial cunoscut, dar neofertant. Ca parte a nenumăratelor reţele care ne traversează sau se intersectează prin noi, sîntem parte a unui univers real ca percepţie, potenţial şi posibil, ca viitoare împliniri. Relaţionarea a devenit o parte importantă şi uneori chiar foarte profitabilă a unei economii mondiale în care educaţia, descoperirea sau distrugerea se află doar la cîţiva microni distanţă. Doar legea fundamentală a omenirii " capitaliste sau socialiste, de obţinere de profit sau plusvaloare " nu s-a schimbat: pentru că aportul adevărat de valoare reprezintă singura cale care poate duce la progres, indiferent de natura claselor sociale aflate la conducere. Astăzi însă valoarea este conştientizată sistemic, dinamic şi complex, şi nu doar simţită, percepută, visată. Ea poate fi a tuturor, numai cu condiţia conştientizării şi asumării responsabile a ei, în fiecare dintre noi " în familie, pe stradă, la muncă sau în societate. Pentru aceasta cîteva idei ar trebui să fie luate în considerare drept legi sau axe viitoare de guvernare sau autoguvernare: 1. legea recunoaşterii întregului ca un sistem deschis " care ne-a propulsat de la celula de bază a societăţii la conexiunile universale; 2. legea responsabilităţii " generate de consens, pentru clădirea deschiderii la oportunităţi de dezvoltare transfrontalieră; 3. legea inter-relaţionării prin încredere " cînd există o conectare a tuturor cu toţi se produc lucruri noi şi profitabile, chiar dacă, iniţial, ele par doar curioase, fiind neînţelese în întregime; 4. legea binelui exponenţial aplicat la distribuţia profiturilor şi extinderea abundenţei prin creativitate; 5. legea înţelegerii şi acceptării " a respectului de sine şi faţă de ceilalţi, indiferent de situaţia şi veniturile fiecăruia; 6. legea experienţei " ca aport de valoare adăugată capitalizată şi returnată către societate; 7. legea folosirii informaţiilor pentru dobîndirea cunoaşterii robuste (şi accesul la informaţie egal pentru toată lumea); 8. legea schimbării şi transformării prin conectare universală la generozitate: valoarea intrinsecă aduce împlinire şi satisfacţia consumatorilor şi producătorilor; 9. legea înţelepciunii (experienţei) prin recunoaşterea greşelilor şi aprecierea partenerilor de afaceri; 10. legea materializării prin implementarea armoniei în mişcarea economiei şi societăţii, în acceptarea schimbării şi aprecierea ei, chiar dacă nu am ajuns încă să o înţelegem. Unii economişti văd noua epocă ca fiind furnizoarea supremei productivităţi, ca urmare a gradului extrem de înalt în implementarea rezultatelor creativităţii şi inovării şi înţelegerea unora dintre multele fenomene deja întîmplate, dar neacceptate în trecut. Este adevărat că rezolvarea problemelor fundamentale actuale necesită un nivel de înţelegere superior celui din epoca în care ele au fost generate. Cuantificarea corectă a noului tip de economie necesită un sistem adecvat de indicatori (economico-sociali, societali şi instituţionali) care să reflecte valoarea capitalizată şi unde să se regăsească contribuţia netă individuală şi societală, pe un scalar de niveluri care să arate şi unde doar se consumă şi de unde doar dispare cîte ceva. Reginele unui asemenea sistem adecvat de politici vor fi creativitatea şi inovarea, cu toate aspectele lor. Prin implementarea unui sistem de ierarhizare sănătoasă (economică, politică) a valorii din orice domeniu, identificarea aportului net la dezvoltarea societăţii sau a naţiunii va fi în spiritul stimulării creşterii robuste, pentru generaţii. Succesul în noua economie impune şi un nou sistem inter-relaţional, complet diferit de cel actual, construit pe deschidere, flexibilitate, educaţie permanentă responsabilă şi de plăcere, motivaţie antreprenorială specializată, bazată pe responsabilitate, etică, toleranţă şi hărnicie. Odată cu el vom avea şi adevărata faţă a valorii referitoare la calitate, eficienţă, care va conţine şi sentimentele oamenilor " moştenite genetic sau dobîndite în societate: preţuire, admiraţie, respect, credinţă, responsabilitate. La rîndul lor, acestea vor genera alte sisteme de valori cu mare pondere asupra generaţiilor viitoare: tradiţie, cultură, speranţă, iubire, pace. La nivel naţional, strategia şi politica trebuie să îşi dea mîna, concret, pentru investiţii elevate, sănătoase şi de durată, bazate pe acceptarea unor puncte de vedere diferite, pe toleranţa şi respectul faţă de sine şi societate în ansamblul ei. Construirea împreună pentru prezent şi viitor trebuie să reprezinte sîmburele noului sistem de politici strategice naţionale, care vor pune statul într-o poziţie specială. Cuantificarea doar a acelor indicatori cu relevanţă în domeniul informatic " numărul ocupaţiilor din domeniul informaţiei şi cunoaşterii; orientarea spre export a producţiei; indicatorii care măsoară gradul de dinamism economic sau competiţie; rata investiţiilor străine directe; gradul de flexibilitate şi agitaţie economică; procentul de indivizi conectaţi la Internet; numărul de domenii.com înregistrate; ritmul de inovare tehnologică; gradul de acceptare a inovării prin locuri de muncă în high-tech; numărul de patente în circulaţie; numărul de centre de cercetare " trebuie complet regîndită şi reconfigurată, ţinînd cont de importanţa Omului şi a contribuţiei sale. Evaluarea economiei şi programul de dezvoltare viitoare trebuie să se bazeze pe o măsurare complexă, temporal-corectă a performanţelor economice actuale şi a celor proiectate, folosind cele mai moderne instrumente standardizate de calcul şi de comparare, pentru a înţelege, cu adevărat, ecartul de PIB, în timp şi spaţiu. Spun ecart pentru că mai deunăzi unii vedeau creştere în ceea ce alţii simţeau un deficit. Proiectarea, în viitor, a strategiilor de guvernare trebuie să pornească în totalitatea sa, de la adevăr, de la realitate " indiferent cît de amară este ea, " astfel încît să se evite apariţia, în valuri, a veştilor contradictorii legate de situaţia economică, pe zi ce trece, tot mai întunecată. În acest fel s-ar evita situaţiile jenant optimiste, de genul serialelor statistice cu date despre creşterea economică care astăzi este, mîine se ascunde şi poimîine dispare cu totul, lăsînd locul recesiunii. Cu iluzii în minte şi proiecţii false pe hîrtie, facturile recuperării vor ocoli procentele de PIB ce nu vor fi acoperite, vor ignora taxele suplimentare şi vor lăsa să iasă la iveală un deficit mai mare şi mai aproape de adevăr. Banii adevăraţi se vor scurge în exterior, în timp ce în ţară vor rămîne urmele măsurilor stimulatorii incapabile să acopere întregul deficit, cînd se aşteaptă ca efectul multiplicator să devină vizibil şi activ prin finanţarea infrastructurii şi a industriilor, doar atunci cînd ele există.