Despre procese întrerupte

Bogdan BUDEȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
Despre procese întrerupte jpeg

În teatru, lucrul cel mai important e procesul, nu rezultatul. Căutările din timpul repetițiilor, descoperirile unor intonații care modelează într-un fel sau altul conflictul dintre personaje, încercările și, de multe ori, eșecurile în a fixa felul în care trebuie să se desfășoare o scenă, probarea a diferite intenții (adică ce anume vrea să obțină personajul) pînă-n momentul cînd relația dintre personaje funcționează credibil, la tensiune maximă, toate astea sînt, sau ar trebui să fie, scopul în sine al acestei activități artistice. Spectacolul rezultat e doar una dintre posibilele variante, ba și el este mereu diferit, în fiecare seară, de cel precedent. Sigur că lumea vine la spectacol, văzut ca încununare a unor săptămîni sau luni de repetiții. Dar pentru a ajunge la spectacol, se-mbracă frumos, unii poate se schimbă de două-trei ori, apoi au de parcurs distanța dintre casă și sala de spectacol, așteaptă să intre în sală, apoi așteaptă să se stingă lumina și să înceapă spectacolul. În timpul spectacolului se emoționează sau rîd, se enervează sau se plictisesc; apoi, la final, aplaudă, sincer sau din complezență. Urmează drumul înapoi spre casă sau o prelungire a ieșirii din casă la restaurant sau terasă. Toate activitățile astea urmează traseul unui proces. Ambele aceste procese, cel care culminează cu spectacolul și cel la capătul căruia spectacolul e văzut de spectator, sînt, de fapt, curgerile unor vieți concrete care...

Mi-ar fi plăcut să scriu așa ceva în vremuri normale. Dar nu trăim vremuri normale.

Îmi desfășor activitatea cu precădere în acea zonă a ocupațiilor artistice care se numește „independentă”. E o formă de clasare improprie fiindcă s-a văzut, din martie încoace, cît de dependent este, în realitate, sectorul... independent. În general, cei care lucrează „indepedent” sînt văzuți ca niște marginali care n-au avut șansa sau calificarea necesară ca să lucreze la stat. Sînt, văzuți astfel, codașii clasei, ăia priviți cu milă și înțelegere, compătimiții. Asta, în ciuda faptului că spectacolele produse primesc premii internaționale sau naționale și adună un public deja fidel, numeros, ba se confruntă cu (și rezolvă) probleme de care instituțiile de spectacol de stat nu s-au izbit niciodată.

Pandemia asta a lovit pe toată lumea, dar dacă pentru marile companii au fost găsite scheme de ajutor de stat, sectorul independent a rămas pe dinafară. De ce ar fi nevoie, ar spune unii, de ajutor de stat pentru activități care-și fac un titlu de glorie din a fi indepedente?! Fiindcă în modelul socio-economic în care trăim, în paradigma statal-paternalistă, statul a acaparat și ocupat poziția Salvatorului, care altădată era un mecena anonim sau o persoană cunoscută. „Independent” nu înseamnă nici obraznic, nici revoltat în sens puber – înseamnă doar că nu primește susținere financiară constantă din partea statului. (Nu intru în detalii, că „independent” ar trebui să însemne, mai ales, experimente și cercetare teatrală...) „Independent” înseamnă că în țesătura specifică, identitar-culturală a unei țări exista un gol pe care teatrul independent a venit, în mod natural, și l-a umplut.

Oamenii care fac teatru independent, și mă refer aici mai ales la cei care au fost capabili să ridice de la zero o sală de spectacole, trebuie să fie sprijiniți, în vremuri anormale, așa cum sînt sprijiniți olimpicii. Întreprinzătorul e cel care nu poate sta locului. Întreprinzătorul e cel care pune lucruri în mișcare, iar un stat responsabil, într-o paradigmă care a eliminat mecenatul și a dat întîietate investitorului (profitul cultural nu s-a măsurat niciodată în cifre de pus într-un tabel Excel; cum calculezi dividendele educației?), trebuie, cred eu, să intervină pentru protejarea acestor naturi rare ale întreprinzătorilor culturali. Sînt plante care cresc (aproape) singure, care dau flori, dar pe care trebuie să le uzi din cînd în cînd. Altfel, va trebui, ca stat, să plantezi singur toată grădina; am văzut ce s-a întîmplat cînd statul a vrut să planteze singur toată grădina... În vremuri de criză majoră, grija unui guvern/stat responsabil trebuie să se îndrepte către acele activități culturale care nu au cum, prin înseși limitările impuse de spațiu, să atragă susțineri financiare de proporții – sponsori comerciali care se adresează unor mase mari de oameni – sau nu au parte de sprijin bugetar constant. Sînt acele activități culturale care nu fac parte din categoria afacerilor generatoare de profit, prin ele însele sau prin asocieri, profit capabil să le țină la suprafață, măcar pentru o vreme, cînd sînt lovite de vreo nenorocire de tipul acestei pandemii.

Din martie încoace, procesele despre care vorbeam la început au fost brutal întrerupte pentru sectorul independent. Nu se mai repetă decît rar, fără mari speranțe că spectacolul va ieși prea curînd la public. Urmează alte cîteva luni de săli închise (procentele de 50% sau 30% spectatori, în funcție de rata de infectare, nu asigură nici măcar plata chiriei spațiului), incertitudini, planuri făcute pe fum... Iar facturile vin, matematic, lună de lună. Dacă nu va apărea o soluție concretă de sprijin, primăvara ne va găsi cu cîteva teatre mai puțin.

Bogdan Budeș este regizor de teatru și traducător.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.