Despre procese întrerupte

Bogdan BUDEȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
Despre procese întrerupte jpeg

În teatru, lucrul cel mai important e procesul, nu rezultatul. Căutările din timpul repetițiilor, descoperirile unor intonații care modelează într-un fel sau altul conflictul dintre personaje, încercările și, de multe ori, eșecurile în a fixa felul în care trebuie să se desfășoare o scenă, probarea a diferite intenții (adică ce anume vrea să obțină personajul) pînă-n momentul cînd relația dintre personaje funcționează credibil, la tensiune maximă, toate astea sînt, sau ar trebui să fie, scopul în sine al acestei activități artistice. Spectacolul rezultat e doar una dintre posibilele variante, ba și el este mereu diferit, în fiecare seară, de cel precedent. Sigur că lumea vine la spectacol, văzut ca încununare a unor săptămîni sau luni de repetiții. Dar pentru a ajunge la spectacol, se-mbracă frumos, unii poate se schimbă de două-trei ori, apoi au de parcurs distanța dintre casă și sala de spectacol, așteaptă să intre în sală, apoi așteaptă să se stingă lumina și să înceapă spectacolul. În timpul spectacolului se emoționează sau rîd, se enervează sau se plictisesc; apoi, la final, aplaudă, sincer sau din complezență. Urmează drumul înapoi spre casă sau o prelungire a ieșirii din casă la restaurant sau terasă. Toate activitățile astea urmează traseul unui proces. Ambele aceste procese, cel care culminează cu spectacolul și cel la capătul căruia spectacolul e văzut de spectator, sînt, de fapt, curgerile unor vieți concrete care...

Mi-ar fi plăcut să scriu așa ceva în vremuri normale. Dar nu trăim vremuri normale.

Îmi desfășor activitatea cu precădere în acea zonă a ocupațiilor artistice care se numește „independentă”. E o formă de clasare improprie fiindcă s-a văzut, din martie încoace, cît de dependent este, în realitate, sectorul... independent. În general, cei care lucrează „indepedent” sînt văzuți ca niște marginali care n-au avut șansa sau calificarea necesară ca să lucreze la stat. Sînt, văzuți astfel, codașii clasei, ăia priviți cu milă și înțelegere, compătimiții. Asta, în ciuda faptului că spectacolele produse primesc premii internaționale sau naționale și adună un public deja fidel, numeros, ba se confruntă cu (și rezolvă) probleme de care instituțiile de spectacol de stat nu s-au izbit niciodată.

Pandemia asta a lovit pe toată lumea, dar dacă pentru marile companii au fost găsite scheme de ajutor de stat, sectorul independent a rămas pe dinafară. De ce ar fi nevoie, ar spune unii, de ajutor de stat pentru activități care-și fac un titlu de glorie din a fi indepedente?! Fiindcă în modelul socio-economic în care trăim, în paradigma statal-paternalistă, statul a acaparat și ocupat poziția Salvatorului, care altădată era un mecena anonim sau o persoană cunoscută. „Independent” nu înseamnă nici obraznic, nici revoltat în sens puber – înseamnă doar că nu primește susținere financiară constantă din partea statului. (Nu intru în detalii, că „independent” ar trebui să însemne, mai ales, experimente și cercetare teatrală...) „Independent” înseamnă că în țesătura specifică, identitar-culturală a unei țări exista un gol pe care teatrul independent a venit, în mod natural, și l-a umplut.

Oamenii care fac teatru independent, și mă refer aici mai ales la cei care au fost capabili să ridice de la zero o sală de spectacole, trebuie să fie sprijiniți, în vremuri anormale, așa cum sînt sprijiniți olimpicii. Întreprinzătorul e cel care nu poate sta locului. Întreprinzătorul e cel care pune lucruri în mișcare, iar un stat responsabil, într-o paradigmă care a eliminat mecenatul și a dat întîietate investitorului (profitul cultural nu s-a măsurat niciodată în cifre de pus într-un tabel Excel; cum calculezi dividendele educației?), trebuie, cred eu, să intervină pentru protejarea acestor naturi rare ale întreprinzătorilor culturali. Sînt plante care cresc (aproape) singure, care dau flori, dar pe care trebuie să le uzi din cînd în cînd. Altfel, va trebui, ca stat, să plantezi singur toată grădina; am văzut ce s-a întîmplat cînd statul a vrut să planteze singur toată grădina... În vremuri de criză majoră, grija unui guvern/stat responsabil trebuie să se îndrepte către acele activități culturale care nu au cum, prin înseși limitările impuse de spațiu, să atragă susțineri financiare de proporții – sponsori comerciali care se adresează unor mase mari de oameni – sau nu au parte de sprijin bugetar constant. Sînt acele activități culturale care nu fac parte din categoria afacerilor generatoare de profit, prin ele însele sau prin asocieri, profit capabil să le țină la suprafață, măcar pentru o vreme, cînd sînt lovite de vreo nenorocire de tipul acestei pandemii.

Din martie încoace, procesele despre care vorbeam la început au fost brutal întrerupte pentru sectorul independent. Nu se mai repetă decît rar, fără mari speranțe că spectacolul va ieși prea curînd la public. Urmează alte cîteva luni de săli închise (procentele de 50% sau 30% spectatori, în funcție de rata de infectare, nu asigură nici măcar plata chiriei spațiului), incertitudini, planuri făcute pe fum... Iar facturile vin, matematic, lună de lună. Dacă nu va apărea o soluție concretă de sprijin, primăvara ne va găsi cu cîteva teatre mai puțin.

Bogdan Budeș este regizor de teatru și traducător.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.