Despre noi și duhurile copacilor

Ion Dan TRESTIENI
Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Despre noi și duhurile copacilor jpeg

O pădure bătrînă de brazi a avut sute de ani privilegiul de a rămîne neatinsă de oameni. În fiecare brad locuia un duh. Fiecare duh avea un nume.

Într-o zi a apărut un nou proprietar al pădurii, care nu era din partea locului. El a decis să taie brazii seculari. S-a hotărît momentul tăierii primului brad şi el a venit la tăiere, ca martor. S-a mirat foarte tare cînd a găsit acolo mulţi bărbaţi înalţi, uscaţi, cu părul alb, echipaţi cu costume de pădurari după o modă veche de sute de ani. Ei erau duhurile brazilor şi făceau un cerc în jurul bradului ce suporta tăierea. L-au îmbărbătat pe duhul bradului muribund.

A doua zi după tăiere, un duh de brad l-a vizitat pe proprietarul pădurii bătrîne. Au vorbit o zi întreagă. Proprietarul a promis că nu va mai tăia nici un brad. Duhul i-a promis că va munci pentru el, împreună cu toate celelalte duhuri. Vor strînge vreascurile şi crengile căzute în mod natural pe pămînt. Le vor depozita la marginea pădurii. Proprietarul avea să se îmbogăţească.

Această poveste relatată de scriitorul italian Dino Buzzati în nuvela Secretul pădurii bătrîne conţine elemente esenţiale de dendrolatrie, credinţa păgînă de venerare a pădurii însufleţite. Dendrolatria, ca etică (în sensul antic de locuire), a fost împărtăşită de multe populaţii de pe glob. A rămas şi astăzi vie, cuprinsă în tradiţii şi cutume. Ideea de bază este aceea a respectului reciproc între oameni şi copaci, respect impus de credinţa că arborii ar avea un suflet cu care s-ar putea comunica.

Dendrolatria a fost şi este răspîndită la români, în special printre ţărani şi locuitorii munţilor. S-a crezut în pădure şi copaci pentru că acest sentiment le-a făcut mult bine. Casele făcute din lemn valoros au adăpostit multe generaţii succesive de ţărani şi de munteni. Porţile grele de lemn sculptat, cu simboluri speciale pe ele, le-au protejat ogrăzile de pătrunderea „răului“. Coloanele de lemn sculptat ale caselor au conferit soliditate şi coeziune familiilor şi le-au legat de strămoşi. Stîlpii funerari de lemn sculptat şi brazii i-au ajutat pe cei morţi să plece împăcaţi spre lumea cealaltă. Brazii împodobiţi au fost o garanţie a întemeierii unei familii trainice, indestructibile. Vreascurile şi arborii de tăiat le-au încălzit locuinţele. Pădurea le-a ascuţit toate cele cinci simţuri, cum nici o altă entitate nu ar fi fost capabilă să o facă. Pădurea i-a ocrotit atunci cînd îi atacau duşmanii. Pădurea i-a hrănit pe ei şi pe animale.

Iată de ce, atunci cînd trebuiau tăiaţi copacii, operaţia trebuia făcută corect, urmînd un ritual strict, care să nu supere duhurile arborilor. Meşterii lemnari din Gorj, de exemplu, trebuiau să ţină seama de fazele lunii atunci cînd tăiau pomii. Ei au avut credinţa că numai respectînd arborii au putut să construiască celebrele case de lemn cu etaj, care au umplut Oltenia şi Transilvania în zona Hunedoarei. Dendrolatria, au crezut ei, le-a permis să aibă succes în viaţa profesională. Constructorii de case de lemn din Gorj au devenit „meșteri călători“, doriţi oriunde pentru meşteşugul lor fabulos. Oare nu a fost Brâncuşi crescut de ei?

În general, osmoza vieţii omului şi a copacilor s-a făcut acolo unde omul şi copacul au fost în contact direct, cotidian. Numai aşa omul a fost capabil să înţeleagă că un copac emite semne şi că ele pot fi descifrate. Remarcabil este faptul că aceste credinţe păgîne nu s-au întrupat în oameni din dorinţa de a inventa adevăruri convenabile pentru a suporta viaţa de zi cu zi sau pentru pasajul corect în lumea de dincolo. Dendrolatria a pornit de la descoperirea unor frînturi de adevăr legate de viaţa copacilor, fragmente pe care s-au construit adevărate istorii exemplare ale unor acţiuni încununate de succes. Dovada acestui demers este adusă de sofisticatele studii ştiinţifice realizate în prezent.

Stefano Mancuso a construit primul „Laborator internaţional de neurobiologie vegetală“ la Florența. A inclus descoperirile sale, împreună cu ziarista Alessandra Vida, în tulburătoarea carte Verde brillante, publicată în anul 2013. El demonstrează că plantele au memorie, comunică între ele, manipulează animalele şi insectele, respingîndu-le sau atrăgîndu-le în folosul lor prin secretarea unor substanţe specializate. În final, Mancuso face o afirmaţie şocantă: regnul vegetal este superior celui animal în ceea ce priveşte inteligenţa. De ce? Pentru că plantele, care sînt relativ imobile, stabile, sînt forţate să rezolve probleme. Animalele, dotate cu mijloace de locomoţie, au oportunitatea şi tendinţa, în majoritatea cazurilor, să evite problemele (evitarea obstacolului).

Pădurarul german Peter Wohlleben a scris o carte-eveniment în anul 2016: Viața secretă a arborilor. Prestigioasa revistă ştiinţifică Nature l-a elogiat şi i-a publicat materialele. În mod evident, pentru Wohlleben, pădurea nu este o colecţie de copaci şi alte vegetale, ci un organism viu. Arborii ştiu să-şi împartă în mod echitabil solul, să se ajute, să înveţe unii de la alţii, să comunice. Circulaţia informaţiei se face în special prin reţelele subterane sau aeriene ale rădăcinilor de copac şi prin reţelele de filamente ale ciupercilor. Pădurarul german îi contrazice pe experţii grădinari şi pădurari: idealul pentru un copac nu este să aibă un spaţiu gol, mare, pentru sine, ci să aibă în jur, în apropiere, cît mai mulţi congeneri. Fagul, cu deosebire, este extrem de „sociabil“.

Prin reţelele de rădăcini, copacii comunică informaţii esenţiale: ce fel de hrană să folosească la un moment dat, ce pericole, datorate climei sau duşmanilor externi, îi amenință, ce strategii de apărare pot adopta. De exemplu, dacă un copac este atacat de insecte, el secretă un gaz ca să se apere. Le comunică apoi, prin rădăcini, celorlalţi arbori ce gaz a folosit și încep și ei să-l folosească, preventiv. Comunicarea acestei informaţii poate să o facă cu ajutorul ciupercilor. Ciupercile construiesc din filamentele lor un fel de fibre de Internet ale pădurii, pe care copacii ştiu să le utilizeze.

Dacă un copac se îmbolnăveşte, congenerii lui îi sar în ajutor. Ei îi trimit prin rădăcini substanţele de care are nevoie pentru vindecare. Vor pompa continuu aceste substanţe pînă la apariţia deznodămîntului: vindecarea sau moartea. În ceea ce priveşte moartea, ea nu este un fenomen evident în lumea copacilor. Un trunchi de copac care pare mort, în percepţia omului, poate să fie încă viu mulţi ani, datorită solidarităţii arborilor care îi pompează viaţă.

Copacii ştiu să facă şi educația vlăstarelor şi arborilor tineri. Arborii adulţi şi puternici nu se grăbesc să le facă prea mult loc în pădure arborilor tineri. Numai 3% din lumina soarelui este filtrată de frunzele şi ramurile copacilor viguroşi. Această sursă de lumină este exact cantitatea de care au nevoie tinerele vlăstare pentru a realiza o fotosinteză minimală. Wohlleben numeşte acest proces „măsura educativă“. De ce ar fi o măsură educativă şi nu o luptă pentru existenţă? Studiile ştiinţifice au demonstrat că pentru un copac este esenţial să crească lent la începutul vieţii, dacă vrea să atingă o vîrstă venerabilă.

Copacii au, deci, viziuni pe termen lung. Înmagazinînd experienţă şi memorie, ei ştiu să depisteze semnele scurgerii timpului şi ale succesiunii anotimpurilor. Chiar dacă există zile geroase vara şi ierni primăvăratice, copacul nu se lasă păcălit. Nu se protejează împotriva frigului şi nu înmugureşte cînd nu trebuie. Copacii care se lasă păcăliţi sînt solitari, nu fac parte dintr o pădure solidară. Ei nu ştiu să facă corelaţia dintre temperatura aerului şi a solului şi lungimea zilelor. Am aflat recent că pădurea, în afară de faptul că nu se lasă păcălită de climă, îşi poate crea propria climă. Copacii secretă molecule de terpen care au proprietatea de a strînge în jurul lor moleculele de apă din aer. Astfel, se pot crea nori locali care să-i ude atunci cînd au nevoie.

Nu toţi pădurarii şi-au păstrat identitatea şi au devenit mesageri ai duhurilor pădurii, precum Peter Wohlleben. Ion Agârbiceanu, în „Amintirile“ sale, ne vorbeşte despre un pădurar care a ajuns să nu mai poată trăi decît în compania duhurilor pădurii, evitînd prezenţa oamenilor. Era un adept excesiv al dendrolatriei. Atît dendrolatria, cît și cercetările ştiinţifice afirmă că pădurea este un organism însufleţit, complex, sensibil, inteligent. Din nefericire, acest lucru nu este foarte evident pentru omul contemporan, născut în civilizaţia asfaltului și a betonului. După părerea lui Stefano Mancuso, copacii emit atît de multe semne încît creierul nostru de om dezobişnuit de natură nu le poate procesa. În acest context a apărut conceptul de „plant blindness“, orbirea omului în fața plantelor, incapacitatea de a le percepe semnele. Ne trebuie poate tratamentul pe care îl invoca Michel Tournier: „Totul este semn. Este nevoie însă de o lumină sau de un strigăt pătrunzător care să ne străpungă miopia ori surzenia.“

Aceste strigăte și lumini ne sînt cu atît mai necesare cu cît avem în România peste 100.000 de hectare de păduri virgine prin care se plimbă tăcute, înalte și uscate, duhurile copacilor care muncesc pentru noi. Ele ne spun că fagul produce mai mult oxigen decît bradul, molidul sau pinul. Și ne mai spun că aceste păduri se întind pe 2.000.000 de hectare, fiind cele mai mari păduri de acest tip din spaţiul euro-asiatic. 

Ion Dan Trestieni este sociolog.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Nadia Comăneci și Nicolae Ceaușescu jpeg
Cadoul uriaș pe care Nicolae Ceaușescu i l-a făcut Nadiei Comăneci! Cine s-a opus
Nicolae Ceaușescu i-a oferit un cadou substanțial Nadiei Comăneci, după ce aceasta a primit prima nota de 10 din istoria gimnasticii mondiale la Olimpiada de la Montreal. Ceaușescu s-a certat cu șefii partidului comunist pentru ca Nadia să poată să fie premiată.
Mădălina Pamfile a fost asistenta lui Dan Capatos  jpeg
Mădălina Pamfile, fosta asistentă a lui Capatos, prinsă băută la volan. Polițiștii au încătușat-o după ce ar fi devenit agresivă
Mădălina Pamfile (31 de ani) fosta parteneră a lui Radu Mazăre a fost prinsă la volan sub influența alcoolului. După ce a fost testată cu aparatul etilotest de către polițiști, aceasta a devenit agresivă, motiv pentru care oamenii legii i-au pus cătușele și au dus-o la sediul INML pentru probe.
procurorii audiaza tinerii implicati in tragicul accident din parcul pantelimon jpg
Ancheta tragediei din Parcul Pantelimon: adolescentul care a provocat accidentul mortal era drogat
Ancheta privind accidentul tragic din Parcul Pantelimon, în care un adolescent fără permis a lovit mortal un băiețel de 9 ani și a rănit grav sora acestuia, se complică după noi dezvăluiri.
istock masini parcate parcare jpg
Surpriză pentru șoferii care parchează neregulamentar. Mai multe mașini parcate pe spațiul verde au fost blocate cu bolovani
Mai mulți șoferi timișoreni au fost pedepsiți după ce și-au lăsat mașinile pe spațiul verde din oraș. S-au trezit blocați pe locurile de parcare improvizate cu bolovani uriași.
cruce  Shutterstock jpg
Românul celebru care a fost îngropat într-un mormânt fără cruce şi fără nume. A avut parte de un destin tragic
Românul celebru care a fost îngropat într-un mormânt fără cruce şi fără nume.
image png
Domnitorul Moldovei care a murit din cauza supărării că i-au fost furați banii. A fost și „domn al Țării Ucrainei”
Un cunoscut domnitor al Moldovei a avut o moarte ciudată, cauzată de lipsa banilor. Voievodul modest a condus de mai multe ori atât Moldova, cât și Muntenia, dar faptul că i s-au furat banii ar fi fost cauza decesului său.
oleg spinu   Vocea Romaniei   captura Video png
Finalistul de la Românii au talent care cucerește Vocea României: „Băi băiatule, ce voce!”
Oleg Spînu, finalist la Românii au talent, a strălucit la Vocea României 2024, întorcând toate scaunele antrenorilor și stârnind un duel de replici între aceștia.
armand calinescu jpg
Detaliile neștiute ale asasinării lui Armand Călinescu, premierul român ciuruit de 20 de gloanțe!
Ziua de 21 septembrie 1939 a scris o pagină neagră în cartea de istorie a României. Totul se întâmpla la doar trei săptămâni după ce norii celei de-a doua conflagraţii mondiale se adunau deasupra Europei.
Rachete hipersonice - imagine de la parada de ziua marinei în Rusia FOTO Profimedia
Misterul disparițiilor cercetătorilor ruși. Rachetele hipersonice și temerile lui Putin
În ultimii șase ani, 12 cercetători ruși implicați în dezvoltarea rachetelor hipersonice au fost arestați, iar unii au dispărut fără urmă. Aceste arestări, acuzații de spionaj afectează grav colaborarea internațională în știință, în timp ce temerile lui Putin de scurgeri de informații se amplifică.