Despre integrarea ţiganilor

Dorin C. DOMUŢA
Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- cu simpatie, fără menajamente - Se discută mult în ultimii ani despre integrarea socială a ţiganilor. Nu necesitatea imperioasă a acestui demers este pusă în discuţie, ci modalităţile în care el se poate concretiza. Majoritatea soluţiilor propuse sînt "soft" şi oscilează între încurajarea emancipării elitelor ţigăneşti şi finanţarea unor proiecte menite să modifice, cu timpul, felul în care majoritatea ţiganilor se raportează la civilizaţie şi, în particular, la societatea românească. Cauza acestor abordări ezitante - nu întru totul utile şi cu efect doar pe termen lung, cînd problema se pune acum, stringent - o constituie, alături de insuficienta capacitate administrativă şi de lipsa de viziune a dirigenţilor noştri, de notorietate deja, şi teama că măsurile mai energice ar putea da naştere la acuzaţii de discriminare. Parcursul aderării României la Uniunea Europeană a fost încă de la început jalonat de criteriile politice şi economice stabilite, în 1993, la Copenhaga. Recunoscînd apartenenţa geografică a României la Europa şi concordanţa între dorinţa noastră de aderare la Uniunea Europeană şi capacitatea de absorbţie a acestei organizaţii, statele membre UE au condiţionat totuşi finalizarea acestui proces de îndeplinirea, de către România (şi de celelalte state candidate), a unei serii de criterii politice şi economice. Realizarea acestor criterii urma să conducă la finalizarea negocierilor de aderare şi, implicit, la importante schimbări de mentalitate în rîndul românilor. Procedeul a fost unul de succes. Sub ameninţarea sancţiunii (neaderarea României la UE), din mimetism şi cu speranţa creşterii nivelului de trai, societatea românească a început să se reformeze. Probabil că puţine din schimbările în bine, la care am fost martori în ultimul deceniu, ar fi avut loc în absenţa unei monitorizări riguroase din partea Comisiei Europene. Forma a început să-şi creeze fond, iar România se apropie de momentul atingerii unor standarde rezonabile de civilizaţie. Nimeni nu poate afirma cu onestitate că Europa ne-a discriminat neacceptîndu-ne aşa cum eram. Înainte de invocarea principiului "unităţii în diversitate" - fundamental pentru filosofia construcţiei europene - care permite şi chiar încurajează salvgardarea specificităţilor naţionale, candidaţii la aderare trebuie să facă dovada asumării depline a patrimoniului comun de valori, chiar cu preţul renunţării la unele dintre propriile valori, dacă acestea se dovedesc în discordanţă cu cele europene. La o altă scară, după o metodă similară, adaptată particularităţilor locale, putem aborda problematica integrării sociale a ţiganilor. În cazul de faţă, procesul nu poate fi condiţionat de îndeplinirea vreunor criterii: membrii acestei minorităţi sînt deja parte a societăţii, cetăţeni români, cu toate drepturile ce incumbă acestui statut (şi cu toate obligaţiile corelative, aspect pe care mulţi, nu neapărat ţigani, îl ignoră încă). Mai mult, ţiganii nici nu doresc cu tot dinadinsul să se integreze. Unii dintre ei propun chiar un model alternativ de societate, care reuşeşte să facă prozeliţi, încetinind modernizarea societăţii româneşti în ansamblul ei. Refuzul majorităţii ţiganilor de a se conforma unor standarde minimale de convieţuire socială este dublat, în numeroase cazuri, de invocarea unor cutume pentru a justifica încălcări flagrante ale legii. Şi în România, pentru a ne putea bucura de multiculturalism, de unitate în diversitate, cetăţenii trebuie să respecte setul de valori care ne definesc şi fără de care ne-am pierde identitatea. Obiceiurile care contravin acestor valori trebuie să dispară, chiar dacă au rădăcini multimilenare. În cazul schimbării mentalităţilor ţiganilor, există două mari categorii de obiceiuri care se cer eradicate. Prima categorie este cea care dă naştere activităţilor infracţionale. Nici o cutumă nu poate scuza nerespectarea legii şi nu trebuie să mai existe precedente nepedepsite. Dacă ar fi arestaţi toţi participanţii la o nuntă cu mireasa mai mică de 15 ani, cumpărată de ginere de la părinţi - mirele, pentru seducţie de minore, privare de libertate, viol; mirele, părinţii săi şi ai fetei, pentru trafic de fiinţe umane, restul participanţilor, pentru apologia infracţiunii, neacordare de ajutor în caz de pericol, complicitate la privare de libertate şi la viol - acest obicei barbar ar dispărea. În acest caz, sancţiunile nu sînt impuse doar de codul penal, ci şi de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului pe care România le-a ratificat de-a lungul timpului. A doua categorie este cea a obiceiurilor care, deşi nu intră sub incidenţa codului penal, trebuie descurajate pentru că sînt nocive atît pentru societate, cît şi pentru practicanţii lor. Speranţa extrem de mică de viaţă a ţiganilor nu se explică prin tare genetice, ci prin igiena precară, lipsa unei culturi a sănătăţii şi, în general, prin carenţele majore de educaţie elementară. Aici trebuie să se intervină şi cu alte pîrghii, fără a face uz exclusiv de forţa coercitivă a statului. Dar fără a ignora mijloacele de constrîngere. Educaţia iniţială, de zece clase, este obligatorie în România. Sînt însă rarisime exemplele de sancţionare a nerespectării acestei obligaţii... Pentru a reproduce, în cazul ţiganilor, modelul criteriilor de aderare care conduc la schimbări de mentalităţi, o strategie funcţională trebuie să îmbine constrîngerea cu bonificaţia şi să menţină deschise canalele de comunicaţie, pentru o permanentă recalibrare. Grupul-ţintă nu trebuie să fie elitele. Clasa medie a ţiganilor este cea de la care ne putem aştepta la evoluţii spectaculoase şi rapide. Din nefericire, sînt puţini ţiganii care, odată ajunşi la un statut corespunzător criteriilor care definesc în accepţiunea noastră elita, se mai preocupă de soarta grupului din care provin. Ei sînt de regulă aculturaţi perfect şi îşi pierd influenţa asupra conaţionalilor lor. E greu de crezut că cei pe care ţiganii îi consideră elită - politicieni, bulibaşi/afacerişti şi interpreţi de manele - pot fi catalizatori ai schimbării, chiar dacă rolul lor de formatori de opinie e mai mult decît evident. Succesul lor social depinde exclusiv de perpetuarea actualelor obiceiuri, iar schimbarea reperelor civilizaţionale ale ţiganilor i-ar falimenta peste noapte pe cei mai mulţi dintre ei.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Dacia 500 Lastun FOTO RAR Vaslui (3) jpg
Dacie Lăstun adusă la RAR Vaslui pentru omologare. „Fiara de plastic“ a devenit mașină de colecție. Ce performanțe are
Un pasionat a recondiționat o Dacie 500 Lăstun și a adus-o pentru omologare la RAR Vaslui. Motorul pe benzină în doi cilindri poate deplasa mașina, în teorie, cu până la 106 km/h.
celula canceroasa foto Shutterstock
Un tratament inovator anti-cancer, care folosește virusul herpesului, obține rezultate promițătoare în primele teste pe pacienți
Un nou tip de terapie pentru cancer care folosește un virus comun pentru a infecta și distruge celulele dăunătoare a obținut rezultate foarte promițătoare în studiile timpurii pe oameni.
Istoric Dorin Stănescu   FOTO Adevărul JPG
Dorin Stănescu, istoric: „Gara de Nord era o tribună și un loc de educație politică și civică pentru cetățean“ INTERVIU
După un veac și jumătate de transformări, Gara de Nord amintește de România anilor ’70-’80, însă și de ceea ce însemna, odinioară, societatea românească a primei jumătați a secolului XX.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?