Despre iluzia înțelegerii profunde

Lucian ANCU
Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Despre iluzia înțelegerii profunde jpeg

Cu trecerea timpului, mulți am uitat că în anul de grație 2008 urma să vină sfîrșitul lumii. Conform unor „experți”, apocalipsa ar fi urmat să fie declanșată de pornirea acceleratorului LHC de la CERN. Acceleratorul avea să producă și să cerceteze, printre altele, găuri negre cuantice. Vocile acestor „experți” au răspîndit în media temerea că aceste găuri negre cuantice, odată produse, ar putea fi „scăpate de sub control” și ar putea distruge Pămîntul. Observînd că în România aceste mesaje se amplificau, am hotărît să scriu un articol în care să explic pentru publicul larg fenomenul – și de ce nu există nici un motiv de îngrijorare. Articolul a primit ceva atenție, însă surprinzătoare a fost una dintre sursele de la care veneau cei mai mulți vizitatori: un forum dedicat pregătirilor de nuntă. Atunci cînd îți pregătești nunta, primul lucru de care vrei să fii sigur e că sfîrșitul lumii nu-ți strică planurile. Această experiență a fost relevatoare pentru mine, făcîndu-mă să înțeleg că, pentru a fi expert cu expunere la public, 1) publicul alege unde și dacă te ascultă și 2) trebuie să te pui la dispoziția publicului.

Cînd vine vorba de interacțiunea experților cu publicul larg, unul dintre cele mai interesante experimente din științele cognitive este cel al lui Rozenbilt și Keil „The misunderstood limits of folk science: an illusion of explanatory depth”, Cogn. Sci., 2002. Concluzia articolului: „Oamenii cred că înțeleg fenomene complexe cu mult mai mare precizie, coerență și profunzime decît le înțeleg de fapt; ei sînt subiecții unei iluzii – iluzia înțelegerii profunde. Iluzia este cu atît mai accentuată pentru cunoștințele explicative decît pentru fapte, proceduri sau povestiri”. În cadrul acestui studiu, subiecții au fost rugați să își evalueze nivelul de cunoaștere a răspunsului unei întrebări de tipul: „Cum funcționează o mașină de cusut?”, „Cum scrie un pix?”, „Cum elimină ficatul toxine?” etc. În pasul următor au fost rugați să formuleze, în scris, cît mai detaliat și cu cît mai puține omisiuni, răspunsurile la respectivele întrebări și să-și reevalueze nivelul de cunoaștere. Apoi li s-a pus la îndemînă o mostră de răspuns dintr-o sursă recunoscută și a trebuit să-și reevalueze nivelul de cunoaștere a fenomenului în momentul începerii experimentului, cît și după ce au citit documentația. Ceea ce s-a observat la nivelul celor patru evaluări a fost că acestea aveau forma J, subiecții avînd iluzia cunoașterii fenomenelor la începutul experimentului, pentru ca mai apoi nivelul cunoașterii să scadă după redactarea explicațiilor și compararea cu referința. Îmbucurător este faptul că toți subiecții consideră că nivelul de înțelegere este cel mai mare la sfîrșitul procesului, adică efortul documentării și interacțiunii cu un expert își au rostul.

În această interacțiune, pe lîngă faptul că mai întotdeauna există o discrepanță în înțelegerea unor noțiuni presupuse a fi cunoștințe generale (înțelegerea noțiunii de probabilitate este un exemplu facil), mai există și această barieră a acceptării unei explicații atunci cînd ești victima iluziei cunoașterii. Din studiul de mai sus vedem că această barieră e cu atît mai înaltă cu cît fenomenele sînt mai complexe. Prin urmare, cu toții ne autoevaluăm mai experți decît sîntem în diverse probleme complexe, de la schimbarea climatică la transmiterea bolilor infecțioase sau modul optim de îmbarcare în avion. Or, dificultatea în comunicarea cu experții rămîne traversarea acestei bariere. Astfel se întîmplă de multe ori ca cei mai vizibili „experți” să nu fie și experții cu expertiza cea mai solidă, ci aceia care și-au construit o imagine atractivă pentru publicul larg. În România apar de multe ori experți mai degrabă cu numele decît cu expertiza. Cauza este și modul în care pozițiile echivalate în mod normal cu expertiza au fost și sînt ocupate de multe ori pe criterii care nu au legătură cu nivelul de cunoaștere. Edificatoare în acest context este poziția recentă a Academiei Române referitoare la comunicațiile 5G. Și, da, cu asemenea bîlbîieli, cum putem vorbi despre un mediu propice creșterii încrederii în experți? Să nu uităm de plagiate, de teze cumpărate sau făcute doar pentru a încheia un nivel de studiu care contribuie la șubrezirea încrederii în experți.

Cum recunoaștem totuși interacțiunea cu un expert? Cred că de la început trebuie să acceptăm că explicarea unui fenomen complex este de cele mai multe ori însoțită de nuanțări, paranteze și aparente abateri de la ceea ce pare subiectul principal. Dacă expertul nu este exersat în arta comunicării, argumentația ne poate induce o stare de confuzie ori poate produce un sentiment de îndoială și neîncredere. Această senzație poate fi întărită dacă expertul alege să vorbească în termeni ce indică probabilități, corelații și folosește mai puțin termeni care indică certitudinea. Dacă simțim această senzație, cel mai bine e să rezistăm și să continuăm să ascultăm explicațiile. Dacă avem în față un expert, toate piesele puzzle-ului se vor așeza la locul lor. Și invers, dacă certitudinea este cea care domină monopolistic în opinia unui expert, deși deloc intuitiv, trebuie să ne aducem aminte că certitudinea fără urmă de îndoială e mai degrabă un semn al lipsei de expertiză.

Lucian Ancu este doctor în fizică, cercetător specializat în fizica particulelor elementare. Printre altele a participat la experimentul ATLAS (CERN) și DZero (Fermilab). De mai bine de un deceniu urmărește reforma sistemului de cercetare din România ca membru Ad Astra și pe site-ul mic-mic-anc.ro.

Foto: wikimedia commons

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

alimente shutterstock 392741167 jpg
Alimentele expirate care pot fi mâncate în siguranță. Ce ingredient nu expiră niciodată
Există alimente care pot fi consumate fără teama de îmbolnăvire, chiar dacă nu se mai află în termenul de valabilitate.
Simona Radiș foto: Facebook Federatia Romana De Canotaj
Multipla campioană Simona Radiș, despre comparația cu David Popovici: Sunt mai mult de atât
Campioanele olimpice, mondiale și europene Simona Radiș (23 de ani) și Ancuța Bodnar (24 de ani) au fost primite astăzi la Salonul Oficial al Aeroportului Henri Coandă, s-au întors luni de la Racice, acolo unde a obținut 4 medalii mondiale de aur.
Foto Fb politia Romana
BMW-urile lui Klaus Iohannis. Cum şi-a cumpărat Lucian Bode şefia PNL
Criza economică bate tot mai puternic la uşă, însă la Palatul Cotroceni este linişte şi pace.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.