Despre conceptul de „rău” din perspectiva diverselor teorii filosofice

Laurențiu GHEORGHE
Publicat în Dilema Veche nr. 952 din 7 – 13 iulie 2022
image

Conceptul de rău este abordat din punct de vedere filosofic din două perspective. O perspectivă amplă, care are în vedere toate situațiile în care avem de-a face cu diverse neplăceri, acțiuni greșite sau nedorite, carențe de caracter ale persoanelor care produc consecințe inacceptabile sau contexte în care lucrurile nu funcționează cum ar trebui. Din această perspectivă, orice suferință, chiar și o banală răceală, sau orice transgresiune morală cum ar fi o minciună nevinovată sînt forme ale răului. Conceptul de rău în sens larg se împarte în alte două categorii. Răul natural, ceea ce rezultă independent de voința, intenția sau neglijența unor agenți morali, cum ar fi cutremurele, epidemiile sau durerile de cap, și răul moral care presupune agenți morali responsabili pentru apariția stărilor de lucruri nedorite, cum ar fi uciderea sau furtul. 

În strînsă legătură cu conceptul de rău în sens larg se află și problema răului sau teodiceea specifică contextelor teologice în care religiile, în special religiile abrahamice, încearcă să ofere o explicație a existenței răului într-o lume creată de un creator eminamente bun și atotputernic. Aici reflecția filosofico-teologică introduce conceptul de rău metafizic care se suprapune parțial cu conceptul de răul empiric, dar presupune o ontologie mai amplă în care există un gen de imperfecțiune ininteligibilă care explică diversele manifestări ale răului empiric.

Tradițional, răul metafizic precum și cel empiric sînt explicate prin patru mari tipuri de teorii. Teoria absenței – răul este o stare imperfectă a lucrurilor în care lipsește ceva, o anumită caracteristică a ființei. Din această perspectivă, orice lucru finit are o imperfecțiune prin simplul fapt că este finit, deci răul, ca imperfecțiune, este o condiție generală a lumii noastre. Din punct de vedere teologic însă, această teorie de sorginte platoniciană este inacceptabilă pentru că presupune că Dumnezeu creează lucruri care sînt esențialmente rele, imperfecte. A doua teorie, cea a materiei, de origine gnostică, limitează răul, ca imperfecțiune, doar la materie, forma cea mai joasă a ființei. Deși în această teorie imperfecțiunea este limitată, totuși ea există și impune o explicație cu privire la apariția ei, care iarăși duce la consecințe teologice inacceptabile, cum ar fi existența unui al doilea creator responsabil pentru apariția materiei, deci va fi respinsă de Părinții Bisericii ca fiind baza ereziilor dualiste. A treia teorie, al cărei exponent este Augustin, el însuși dualist în tinerețe, este teoria privațiunii, o combinație între teoria absenței și teoria aristotelică a binelui relativ la genul lucrurilor individuale. În felul acesta, un lucru poate fi bun dacă își împlinește scopul propriu fără să necesite perfecțiunea ființei supreme, iar răul apare cînd este ratat scopul individual specific. Răul este o absență, deci nu a fost creat de Dumnezeu, ci are legătură cu ceva ce ține de capacitatea acelui lucru creat de a-și atinge potențialul cu care a fost înzestrat inițial, care depinde de voință în cazul creaturilor care posedă voință, și în acest fel se face trecerea de la răul natural la răul moral. Nu Creatorul este vinovat de existența răului, ci un anumit eșec individual, care presupune păcatul, ignoranța culpabilă, libertatea de a alege. Din perspectiva acestei teorii, răul este limitat doar la creaturile capabile să aleagă. A patra teorie presupune existența și activarea unei proprietăți reale a ființelor capabile de a face rău, responsabilă pentru apariția răului. Nu este o absență, ci prezența în realitate a unei forțe ininteligibile, prin definiție irațională și inaccesibilă rațiunii, cum ar fi pasiunile sau, în anumite versiuni, chiar o prezență personificată, diavolul. 

Încercările contemporane de abordare a problematicii răului se rezumă însă la perspectiva restrînsă asupra conceptului de rău, în care răul constă doar în acțiuni, personaje sau situații cu totul abominabile. Majoritatea autorilor din această perspectivă resping existența răului metafizic și se concentrează pe răul empiric, durerea fizică, distrugerea, boala și efectele psihologice asociate, suferința, teroarea, depresia, boala mentală. Pe lîngă răul individual sînt abordate și efectele colective ale răului, opresiunea, sărăcia, nedreptatea structurală. Aici răul este localizat la nivel sistemic, fie dependent de o colectivitate, organizație de oameni răi, o bandă de tîlhari sau o grupare teroristă, fie relativ la un set de reguli care conduc la apariția răului colectiv, cum ar fi politicile de stat rasiale, apartheid-ul, stratificarea pe caste, clase sociale impenetrabile sau discriminarea sistematică.

Din punctul de vedere al analizei filosofice contemporane, întrebările care necesită un răspuns sînt: care este diferența dintre comportamentul greșit din punct de vedere moral și rău, ce face o acțiune sau un individ să fie o expresie a răului, există o diferență de grad sau de substanță între răul radical și răul cotidian, ce legătură există între caracterul rău și acțiunile rele, ce tipuri de caractere și acțiuni rele există, care sînt caracteristicile răului instituțional?

Există însă o dispută fundamentală în domeniul filosofiei morale cu privire la conceptul de rău. Un număr însemnat de filosofi morali susțin ideea de a renunța la conceptul de rău deoarece nu aduce nici un plus explicativ față de conceptul de eroare morală în sens comun, ci mai degrabă complică lucrurile. Așa cum conceptul de păcat presupune un întreg eșafodaj teologic care pentru omul secular este incomprehensibil, conceptul de rău presupune de fapt o dimensiune metafizică sau chiar supranaturală cu care nu toți filosofii morali sînt de acord. Reminiscență a epocii în care teologia și filosofia erau inseparabile, conceptul de rău este contaminat de înțelesuri metafizice și mitologice care sînt inadecvate unei societăți secularizate.

Utilizarea lui este inutilă pentru că nu este altceva decît echivalarea unei situații inacceptabile moral cu lipsa unei explicații raționale pentru acea situație. O persoană sau o acțiune este „rea” doar în măsura în care nu putem oferi o explicație cauzală acceptabilă comportamentului persoanei respective.

Pe de altă parte, utilizarea conceptului de „rău” mai ales cu sensul de rău absolut este foarte periculoasă pentru că poate duce la demonizarea unor persoane, acțiuni, organizații în scopuri ideologice, ca instrument al luptei politice, de exemplu. Consecințele acestei demonizări pot fi foarte dăunătoare: polarizare radicală, lipsa deschiderii de a mai negocia sau de a reevalua anumite acțiuni din perspectiva unor noi realități istorice sau informații suplimentare. Ambiguitatea termenului „rău” este de asemenea un argument în favoarea renunțării la utilizarea lui. Pentru că nu este clar în înțelesul comun dacă o persoană „rea” este doar o persoană care greșește pentru că nu identifică regula morală adecvată sau orizontul de efecte corect ori, din contra, este o persoană care dorește răul qua rău, se poate considera că acea persoană nu are nici o posibilitate de îndreptare și poate fi condamnată irevocabil inclusiv la pedeapsa cu moartea sau chiar exclusă din rîndul ființelor umane. 

Susținătorii aplicării conceptului de rău consideră că este necesară menținerea conceptului tocmai pentru a sublinia faptul că anumite persoane, acțiuni sau situații sînt absolut inacceptabile moral, iar pentru a evita multiplicarea lor este necesară o condamnare morală neechivocă. Dar poate cel mai important argument în favoarea utilizării acestui concept este faptul că, date fiind resursele limitate de care dispunem pentru a lupta împotriva nedreptății și a imoralității, este necesară o ierarhizare care să ne permită concentrarea asupra acelor situații, trăsături de caracter sau persoane care pot genera efectele cele mai dăunătoare.

Prin înțelegerea mecanismelor care stau la baza prezenței răului, mai ales a celui radical în societate și în indivizi putem lua măsurile adecvate pentru limitarea și, în măsura în care este posibil, eliminarea lui. Dar simplul fapt că sîntem optimiști cu privire la această posibilitate ne arată că nu am înțeles încă pe deplin natura profundă a răului și necesitatea de a fi mereu conștienți de orizontul inevitabil al tensiunii dintre bine și rău în care ne petrecem întreaga existență.

Laurențiu Gheorghe este lector dr. la Facultatea de Filosofie a Universității București, specializat  în filosofie politică și morală.

Foto: flickr (public domain)

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.