Despre certitudini nesigure și îndoieli absolute

Daniil IACȘA
Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Despre certitudini nesigure și îndoieli absolute jpeg

La început a fost îndoiala. Cu aceste cuvinte ar trebui să înceapă orice elogiu adus modernității și, implicit, istoriei recente a omului. Trăim sub imperiul îndoielii și al îndoielilor întemeietoare. Îndoiala, spiritul critic, rațional/-ist, luciditatea și beneficiile ei de sub zorii Rațiunii, sînt cadrul în care noi, astăzi, concepem istoria umanității și o descriem, cel mai adesea, rescriind-o. Cum s-a ajuns ca în plin elan descriptiv-raționalist să apară cea mai mare enigmă pentru rațiune, tema subconștientului freudian, interesează azi doar în măsura în care căutarea psihanalitică slujește mitului raționalist, respectiv acela al demitizării iraționalului.

Contemporanul lui Descartes, Caravaggio (1571-1610), pictează tabloul celebru „Necredința Sfîntului Toma“, în care descrie examinarea plină de circumspecție de către Toma a coastei lui Iisus Hristos. Mai mult decît simpla înfățișare a unui instantaneu, Caravaggio cuprinde întreaga narațiune iconică a episodului biblic în doar cîteva gesturi: Iisus se oferă pe Sine mîinilor și spiritului unui sceptic, lui Toma, care caută proba Învierii în mod punctual, „local“, în vreme ce, de fapt, existența Mîntuitorului i se descoperă generos, plenar, în toată splendoarea și lumina pe care o emite chipul Său blînd, transfigurat, și trupul descoperit, vulnerabil. Există o diferență între pictura artistului italian și iconografia răsăriteană, una insignifiantă sub aspect estetic, dar fundamentală din punct de vedere teologic. În icoanele ortodoxe, Sfîntul Toma este pictat într-o atitudine de contemplație față de Iisus, fie în genunchi în fața lui Hristos, dar cu fața plecată la pămînt, fie cu brațele ridicate a uimire și a laudă (ca exprimînd expresia de la Ioan 20:28: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“), fie chiar cu mîna sau degetul întins spre coastă, dar niciodată atingînd-o. Cu toată această diferență, tabloul lui Caravaggio și icoanele ortodoxe păstrează un element comun: sugestia întîlnirii inefabile și indelebile dintre îndoială și obiectul ei, mai bine spus dintre necredință și încredințare.

Cum s-a ajuns la echivalarea îndoielii cu necredința? Răspunsul simplu ar fi că acest lucru se datorează moștenirii mentalității iudeo-creștine și felului ei de a citi realitatea reprezentată de îndoială. Îndoiala își avea, deja, la momentul apariției lui Iisus Hristos, istoria ei negativă, ca necredință a poporului ales, menționată pe parcursul Vechiului Testament. Una dintre ideile exprimate de Mîntuitor în Evanghelie nu face decît să reia cuvintele profeților Isaia, Iezechiel și Osea: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine“ (Matei 15:8). Mai mult, necredința însemna ateism, tratat cu acea sentință aspră din Psalmul 52:1: „Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu!»“. Și în afara paradigmei iudeo-creștine, ateismul era privit cu neînțelegere și asprime. Plutarh spune: „Nu a existat niciodată un stat ateu, poți călători în jurul lumii și poți găsi orașe fără ziduri, fără rege, fără monedă, fără teatru sau gimnaziu, dar nu vei găsi niciodată vreun oraș fără Dumnezeu, fără rugăciune, fără oracol, fără sacrificiu. Mai degrabă poate să stea un oraș fără ziduri, fără temelii, decît un stat fără credința în Dumnezeu“ („Adversus Colotem“, Moralia, VI. 265, ed. Tauchnitz).

Și totuși, nu această necredință este vizată de tabloul lui Caravaggio și, potrivit lui, nici de episodul evanghelic însuși, ci scepticismul și îndoiala de care, precum o boală, Mîntuitorul îl vindecă pe Toma. El este în acest sens primul modern, întîiul cartezian și empirist, cel care continuă îndoiala din grădina Edenului. Acea îndoială primordială stă la baza cunoașterii așa cum și-au confiscat-o Adam și Eva. Dialogul dintre șarpe și Eva este ilustrativ: Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pămînt, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mîncaţi roade din orice pom din rai?“ Iar femeia a zis către şarpe: „Roade din pomii raiului putem să mîncăm; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mîncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!“ Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mînca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul“.

Această îndoială este dusă mai departe de Apostolul Toma pe terenul îndoielii absolute. Nu al necredinței, ci al îndoielii dureroase pentru cel îndoielnic, așa cum este îndoiala iubitului gelos față de cea căreia îi cere dovezi inepuizabile de iubire, sau a îndoielii poporului ales în fața rugului aprins, a poporului idolatru în fața altarului lui Ilie Tesviteanul sau a tîlharului de-a stîn-ga de pe cruce, cel care îi cere lui Iisus Hristos dovada dumnezeirii Sale.

Cum se rezolvă această îndoială absolută în planul credinței? Prin ceea ce Părintele Dumitru Stăniloae numea „prezența străvezie, diafană“ a lui Dumnezeu, iar H.-R. Patapievici – „invizibilul văzut“, cel care scapă dimensiunii manifeste a realității și examinării ei critice, raționale, pentru a se adresa nu minții, ci persoanei întregi reprezentată de sceptic. Credința, în acest sens, nu reprezintă o aglomerare de date și informații, ci un organ suprarațional, o chemare, o relație și o punere în dialog. De aici și cuvintele preotului din Sfînta Liturghie: „Cîți sîntem credincioși, iară și iară cu pace, Domnului să ne rugăm!“.

Există, desigur, și forme anchilozate ale credinței, false de-a binelea, atunci cînd credinciosul se instalează foarte confortabil în actul credinței și fie se ascunde sub autoritatea ei, fie o instrumentalizează pretextînd că o apără, în realitate folosind-o ca armă împotriva aproapelui. Este ceea ce s-a reproșat felului în care a procedat teologia scolastică, tributară viziunii juridice și legaliste a lui Tertullian, prin care s-a simțit nevoia ca credința, Biserica, Dumnezeu Însuși să fie apărați de dușmani, fie ei necredincioși sau eretici (de multe ori echivalîndu-se erezia cu necredința). Pericolul îi pîndește însă pe toți credincioșii, din toate timpurile, care fac din credință o simplă practică a formelor de credință, ducînd-o în zona descrisă de Jaroslav Pelikan în cuvintele: „Tradiţia este credinţa vie a celor morţi, tradiţionalismul este credinţa moartă a celor vii“. Împotriva unei astfel de „credințe“ scrie teologul grec Christos Yannaras formidabilul său eseu „Contra religiei“, în care critică, de la Apus la Răsărit, felul cum credința, desprinsă de evlavie și practică a rugăciunii, și înțesată de prescripții cvasi-absurde asemănătoare celor iudaizante din primele secole creștine, poate deveni, ea însăși, un idol, o anticredință. Este punctul în care ateismul pragmatic al credinciosului se întîlnește cu realismul util al ateului. În fond, ambele au aceeași sursă: certitudinile nesigure și îndoielile absolute.

Daniil Iacșa este doctor în teologie cu o teză despre Cele trei Adunări Ecumenice Europene. O perspectivă ortodoxă (2014), preot și realizator de emisiuni religioase.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.