Despre certitudini nesigure și îndoieli absolute

Daniil IACȘA
Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Despre certitudini nesigure și îndoieli absolute jpeg

La început a fost îndoiala. Cu aceste cuvinte ar trebui să înceapă orice elogiu adus modernității și, implicit, istoriei recente a omului. Trăim sub imperiul îndoielii și al îndoielilor întemeietoare. Îndoiala, spiritul critic, rațional/-ist, luciditatea și beneficiile ei de sub zorii Rațiunii, sînt cadrul în care noi, astăzi, concepem istoria umanității și o descriem, cel mai adesea, rescriind-o. Cum s-a ajuns ca în plin elan descriptiv-raționalist să apară cea mai mare enigmă pentru rațiune, tema subconștientului freudian, interesează azi doar în măsura în care căutarea psihanalitică slujește mitului raționalist, respectiv acela al demitizării iraționalului.

Contemporanul lui Descartes, Caravaggio (1571-1610), pictează tabloul celebru „Necredința Sfîntului Toma“, în care descrie examinarea plină de circumspecție de către Toma a coastei lui Iisus Hristos. Mai mult decît simpla înfățișare a unui instantaneu, Caravaggio cuprinde întreaga narațiune iconică a episodului biblic în doar cîteva gesturi: Iisus se oferă pe Sine mîinilor și spiritului unui sceptic, lui Toma, care caută proba Învierii în mod punctual, „local“, în vreme ce, de fapt, existența Mîntuitorului i se descoperă generos, plenar, în toată splendoarea și lumina pe care o emite chipul Său blînd, transfigurat, și trupul descoperit, vulnerabil. Există o diferență între pictura artistului italian și iconografia răsăriteană, una insignifiantă sub aspect estetic, dar fundamentală din punct de vedere teologic. În icoanele ortodoxe, Sfîntul Toma este pictat într-o atitudine de contemplație față de Iisus, fie în genunchi în fața lui Hristos, dar cu fața plecată la pămînt, fie cu brațele ridicate a uimire și a laudă (ca exprimînd expresia de la Ioan 20:28: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“), fie chiar cu mîna sau degetul întins spre coastă, dar niciodată atingînd-o. Cu toată această diferență, tabloul lui Caravaggio și icoanele ortodoxe păstrează un element comun: sugestia întîlnirii inefabile și indelebile dintre îndoială și obiectul ei, mai bine spus dintre necredință și încredințare.

Cum s-a ajuns la echivalarea îndoielii cu necredința? Răspunsul simplu ar fi că acest lucru se datorează moștenirii mentalității iudeo-creștine și felului ei de a citi realitatea reprezentată de îndoială. Îndoiala își avea, deja, la momentul apariției lui Iisus Hristos, istoria ei negativă, ca necredință a poporului ales, menționată pe parcursul Vechiului Testament. Una dintre ideile exprimate de Mîntuitor în Evanghelie nu face decît să reia cuvintele profeților Isaia, Iezechiel și Osea: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine“ (Matei 15:8). Mai mult, necredința însemna ateism, tratat cu acea sentință aspră din Psalmul 52:1: „Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu!»“. Și în afara paradigmei iudeo-creștine, ateismul era privit cu neînțelegere și asprime. Plutarh spune: „Nu a existat niciodată un stat ateu, poți călători în jurul lumii și poți găsi orașe fără ziduri, fără rege, fără monedă, fără teatru sau gimnaziu, dar nu vei găsi niciodată vreun oraș fără Dumnezeu, fără rugăciune, fără oracol, fără sacrificiu. Mai degrabă poate să stea un oraș fără ziduri, fără temelii, decît un stat fără credința în Dumnezeu“ („Adversus Colotem“, Moralia, VI. 265, ed. Tauchnitz).

Și totuși, nu această necredință este vizată de tabloul lui Caravaggio și, potrivit lui, nici de episodul evanghelic însuși, ci scepticismul și îndoiala de care, precum o boală, Mîntuitorul îl vindecă pe Toma. El este în acest sens primul modern, întîiul cartezian și empirist, cel care continuă îndoiala din grădina Edenului. Acea îndoială primordială stă la baza cunoașterii așa cum și-au confiscat-o Adam și Eva. Dialogul dintre șarpe și Eva este ilustrativ: Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pămînt, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mîncaţi roade din orice pom din rai?“ Iar femeia a zis către şarpe: „Roade din pomii raiului putem să mîncăm; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mîncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!“ Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mînca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul“.

Această îndoială este dusă mai departe de Apostolul Toma pe terenul îndoielii absolute. Nu al necredinței, ci al îndoielii dureroase pentru cel îndoielnic, așa cum este îndoiala iubitului gelos față de cea căreia îi cere dovezi inepuizabile de iubire, sau a îndoielii poporului ales în fața rugului aprins, a poporului idolatru în fața altarului lui Ilie Tesviteanul sau a tîlharului de-a stîn-ga de pe cruce, cel care îi cere lui Iisus Hristos dovada dumnezeirii Sale.

Cum se rezolvă această îndoială absolută în planul credinței? Prin ceea ce Părintele Dumitru Stăniloae numea „prezența străvezie, diafană“ a lui Dumnezeu, iar H.-R. Patapievici – „invizibilul văzut“, cel care scapă dimensiunii manifeste a realității și examinării ei critice, raționale, pentru a se adresa nu minții, ci persoanei întregi reprezentată de sceptic. Credința, în acest sens, nu reprezintă o aglomerare de date și informații, ci un organ suprarațional, o chemare, o relație și o punere în dialog. De aici și cuvintele preotului din Sfînta Liturghie: „Cîți sîntem credincioși, iară și iară cu pace, Domnului să ne rugăm!“.

Există, desigur, și forme anchilozate ale credinței, false de-a binelea, atunci cînd credinciosul se instalează foarte confortabil în actul credinței și fie se ascunde sub autoritatea ei, fie o instrumentalizează pretextînd că o apără, în realitate folosind-o ca armă împotriva aproapelui. Este ceea ce s-a reproșat felului în care a procedat teologia scolastică, tributară viziunii juridice și legaliste a lui Tertullian, prin care s-a simțit nevoia ca credința, Biserica, Dumnezeu Însuși să fie apărați de dușmani, fie ei necredincioși sau eretici (de multe ori echivalîndu-se erezia cu necredința). Pericolul îi pîndește însă pe toți credincioșii, din toate timpurile, care fac din credință o simplă practică a formelor de credință, ducînd-o în zona descrisă de Jaroslav Pelikan în cuvintele: „Tradiţia este credinţa vie a celor morţi, tradiţionalismul este credinţa moartă a celor vii“. Împotriva unei astfel de „credințe“ scrie teologul grec Christos Yannaras formidabilul său eseu „Contra religiei“, în care critică, de la Apus la Răsărit, felul cum credința, desprinsă de evlavie și practică a rugăciunii, și înțesată de prescripții cvasi-absurde asemănătoare celor iudaizante din primele secole creștine, poate deveni, ea însăși, un idol, o anticredință. Este punctul în care ateismul pragmatic al credinciosului se întîlnește cu realismul util al ateului. În fond, ambele au aceeași sursă: certitudinile nesigure și îndoielile absolute.

Daniil Iacșa este doctor în teologie cu o teză despre Cele trei Adunări Ecumenice Europene. O perspectivă ortodoxă (2014), preot și realizator de emisiuni religioase.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Funeralii Corneliu Zelea Codreanu
De ce îi ura Carol al II-lea pe legionari. De cine s-a folosit pentru a-l aresta pe Corneliu Zelea Codreanu
Acum 87 de ani, pe 16 aprilie 1938, regele Carol al II lea și camarila sa încercau decapitarea Mișcării Legionare. Liderul acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu mai mulți "locotenenți” au fost arestați și condamnați la închisoare.
shutterstock 2080213375 jpg
Uleiul de nucă te fereşte de boli cardiace. Ce beneficii are
Uleiul de nucă te fereşte de boli cardiace.
Maersk Laura first emethanol vessel jpg
Companiile aeriene și cele de transport de marfă, puternic afectate de războiul comercial
Războiul comercial declanșat de Statele Unite cu China a început să afecteze industria globală a transportului de marfă maritim dar și companiile aeriene, arată studiile de piață.
Irena Sendler - Sendlerowa Wikipedia
„Îngerul Varșoviei”. Povestea femeii care a salvat 2.500 de copii din ghetourile naziste, ascunzându-i în sicrie și coșuri de gunoi
În mijlocul ororilor celui de-Al Doilea Război Mondial, Irena Sendler a salvat 2.500 de copii evrei din ghetoul Varșovia, riscându-și viața zi de zi. Povestea ei rămâne una dintre cele mai puternice lecții despre curaj, empatie și umanitate.
Brandul fast fashion chinez Shein FOTO SHUTTERSTOCK
Shein și Temu cresc prețurile ca răspuns la tarifele Trump
Platformele chineze de comerț electronic Shein și Temu și-au majorat prețurile în Statele Unite după ce i-au avertizat pe consumatori pe 25 aprilie că vor scumpi produsele ca răspuns la noile tarife americane.
Periile de păr îngrijite corect ne asigură curățenia scalpului și sănătatea părului Foto tvnova12 mk
Cum să îți menții peria de păr curată. Trucuri simple pentru o igienă impecabilă și o viață mai lungă a accesoriilor tale de styling
Descoperă cum să îți menții peria de păr curată și sănătoasă cu trucuri simple pentru o igienă impecabilă. Află cât de des trebuie curățată și schimbată peria, pentru a prelungi viața acesteia și a proteja sănătatea părului tău.
Câini pe Via Transilvanica  Sursa grup Via Transilvanica Facebook jpg
Câinii hoinari de pe Via Transilvanica stârnesc controverse: „Vin după o bucată de pâine, dar ne-am săturat”
Pe Via Transilvanica, animată odată cu sosirea primăverii, turiștii întâlnesc frecvent câini prietenoși. Unii îi consideră animale călăuzitoare și au oferit relatări emoționate despre ei, dar localnicii avertizează că acești câini au stăpâni și pierderea lor le provoacă suferință.
vasile motrescu Memorialul durerii
Mărturiile cutremurătoare ale unui luptător anti-comunist: „şi-au vândut sufletul dracilor din Rusia pe un kilogram de zahăr și un litru de ulei”
Partizanii anti-comuniști care rezistau în munți după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial duceau o viață dură și grea. Mânați de patriotism și de dorința de a nu se supune unui regim opresiv, aceștia îndurau cu stoicism frigul, foamea şi despărțirea de cei dragi.
Cabane A frame  Wikipedia (3) jpg
Moda cabanelor A-frame i-a cucerit pe români. Construcțiile moderne din munți amintesc de casele străvechi ale moților
Inspirate de arhitectura tradițională a caselor de munte, cu acoperișuri înalte și ascuțite, menite să înfrunte furtuni și viscole, cabanele triunghiulare „A-frame” au devenit tot mai populare în România, ca oferte de cazare în turismul montan.