Despre caritate și incluziune socială

Publicat în Dilema Veche nr. 437 din 28 iunie - 4 iulie 2012
Despre caritate și incluziune socială jpeg

- de ce se exclud reciproc cele două? -

“Asistenţa socială este pomană”, “asistenţa socială e un soi de caritate”, “asistaţii sociali sînt pomanagii ori cerşetori”. Am evocat doar cîteva dintre ideile ce pot fi regăsite cu uşurinţă în spaţiul public românesc, prezente preponderent la dreapta spectrului politic, dar de care nici anumiţi reprezentanţi ai stîngii nu sînt totalmente străini. Asemenea aserţiuni sînt rodul unei confuzii grave între protecţia socială şi caritate, confuzie care se traduce, şi mai departe, prin afirmaţia că o societate ar putea asigura incluziunea socială a membrilor săi, efectiv graţie carităţii unor membri mai înstăriţi şi cu dare de mînă.

Din moment ce statul este un administrator prost şi corupt, care risipeşte resursele publice, soluţia constă în eliminarea lui din joc şi revenirea la virtuţile individuale – caritatea şi milostenia. Indivizii luaţi separat vor şti să evalueze mai bine nevoile membrilor comunităţii şi îşi vor direcţiona milostenia către acele segmente cu adevărat nevoiaşe, în timp ce statul reprezintă doar o birocraţie oarbă şi incapabilă să ţintească eficient grupurile vulnerabile. Cam aceasta este esenţa pledoariei împotriva protecţiei sociale a unei părţi a dreptei conservatoare, foarte în vogă la ora actuală, mai ales după ce sistemele sociale ale statelor europene au fost covîrşite de efectele devastatoare ale crizei globale: şomaj şi precaritate pe scară largă.

O primă observaţie critică faţă de această viziune este aceea că o societate nu se poate constitui pe virtuţi individuale, ci pe reguli şi drepturi. Premisa de la care pleacă conservatorii, neoliberalii şi alţii ca ei este aceea că societatea, la fel ca şi economia, se poate autoregla prin agregarea virtuţilor individuale care duc, în cele din urmă, la coagularea binelui public. Or, dacă acceptăm premisa că milostenia va soluţiona problemele de excluziune socială, atunci de ce nu am putea la fel de bine elimina poliţia şi forţele de ordine din societate, sperînd că virtuţile individuale ale membrilor societăţii vor proteja singure proprietatea privată de abuzuri şi furturi?

Dar problema principală a compasiunii şi a carităţii privite ca temelie a unei societăţi incluzive este aceea că ele nu pot reprezenta un mecanism de creştere a incluziunii sociale din raţiuni structurale, ce ţin de natura însăşi a raporturilor instituite într-o relaţie caritabilă. Pentru că, oricît de multă dragoste de semeni şi compasiune creştină ar conţine caritatea, fundamental ea presupune o ierarhizare a raporturilor între părţile implicate în act. Este o relaţie profund asimetrică pentru că, de fiecare dată, unul oferă şi celălalt primeşte. Iar cel ce primeşte este mereu într-un raport ontologic de subordonare faţă de cel care dăruieşte, chiar dacă „darul“ e făcut din toată inima. Ceea ce sociologul francez Marcel Mauss definea drept „dar“ este, aşa cum au arătat alţi antropologi ce i-au urmat, un împrumut. Cel ce primeşte ştie că trebuie să întoarcă darul primit, ba chiar mai mult decît a primit. Darul acceptat creează o obligaţie şi o relaţie de interdependenţă mutuală; îl leagă pe cel care primeşte şi îi îngrădeşte libertatea. În cazul carităţii, evident, darul nu trebuie returnat în forma sa materială, însă de la receptor se aşteaptă întotdeauna recunoştinţă adîncă şi redevenţă morală. Cineva care nu manifestă recunoştinţă faţă de actul de binefacere face dovadă de ingratitudine. Libertatea lui interioară este, astfel, anihilată. Între făcătorul de dar şi primitorul de dar se instalează ireversibil o relaţie de putere. Egalitatea dintre cel care săvîrşeşte un act de caritate şi cel ce primeşte e aruncată în aer. Produsul social al unei relaţii de caritate este orice altceva decît incluziunea socială – societatea rezultată în urma unor acte extinse de caritate este una care exclude, care instituie bariere, în loc să le elimine, care menţine prăpastia între cei privilegiaţi – care dau şi cei marginali – care primesc.

Spre deosebire de caritate, justiţia socială (realizabilă prin protecţie socială) nu îl poziţionează pe beneficiar într-o relaţie asimetrică. Un sistem construit pe justiţie socială nu este centrat pe „dar“, iar interacţiunea socială configurată în jurul acestuia devine ne-esenţială, marginală. Darul este înlocuit cu ajutorul social, definit ca expresie a unui drept fundamental. Cel ce primeşte beneficii sociale nu este subiectul unui favor, fie el izvorît şi din iubire pură, el este posesorul unui drept care îl plasează într-o relaţie de egalitate cu toţi ceilalţi concetăţeni care se bucură de acelaşi drept, teoretic sau în fapt. Subiectul este, pur şi simplu, îndreptăţit să beneficieze de asistenţă socială.

Virtuţile individuale – precum caritatea şi compasiunea – trebuie să rămînă înscrise în registrul de libertăţi private ale individului. Cine vrea – dă, cine vrea – primeşte, dar acest lucru nu poate constitui temeiul unei societăţi moderne, bazate pe egalitatea indivizilor. Cînd aşezăm compasiunea la temelia societăţii ne întoarcem, de fapt, la relaţiile de subordonare simbolică ale epocii medievale. Este acesta un regres? Pentru cine preferă ierarhia egalităţii, probabil că nu! 

Victoria Stoiciu este coordonator al platformei CriticAtac (www.criticatac.ro).

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

1 tratamente cu hrean jpg jpeg
Efectele adverse ale unui condiment banal. De ce e interzis consumul excesiv de hrean, ce pericole apar
Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâile, conţine vitamin B, potasiu, calciu, fier şi fosfor. De la hrean folosim rădăcina care se poate consumă crudă, rasă, în salate sau diverse preparat.
Moisă Irod veteran din Sibiu ultimul soldat român din Garda Regală Sursă Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” jpg
Ultimul soldat din Garda Regelui Mihai, la 100 de ani: „La Peleș împușcam, nu întrebam de parolă” FOTO
Veteranul de război maior (rtr.) Moisă Irod a împlinit miercuri, 30 noiembrie, 100 de ani. A fost aniversat cu fast și onoruri militare, în avans, de oficialii Armatei Române.
horoscop jpg
Horoscopul zilei: 1 decembrie. Vești importante pentru nativii din trei zodii
Horoscopul zilnic pentru joi, 1 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, ți vine cu predicții clare pentru nativii tuturor semnelor zodiacale.

HIstoria.ro

image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ