Deșeurile din parc

Dan BĂRBULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Deșeurile din parc jpeg

În România se colectează doar 83% din cantitatea de deșeuri generate. Restul de 17% ajunge la marginea drumurilor, apelor și pădurilor. Dar să ne bucurăm. La cum stau lucrurile în teren, ar putea ajunge și mai mult! 

Acum aproape doi ani, aflat într-o acțiune de monitorizare în Parcul Natural Văcărești (PNV), am descoperit mai multe mormane de deșeuri menajere pe una dintre potecile principale ale parcului. Erau proaspăt aduse, probabil cu o noapte în urmă. În principiu, mișcarea este următoarea: cineva a oprit mașina, s-a dat jos, a luat sacii menajeri, a mers puțin, i-a golit. După care a plecat. Ca să ajungi în acel loc nu-i foarte simplu, totuși. Acel cineva a trebuit să coboare o rampă, adică să se aventureze pe o oarecare distanță de la drumul principal și să intre în sălbăticie. Ar fi putut foarte simplu să-și lase mizeria la orice pubelă mai mare din cartier. Nu. Omul a vrut s o arunce în parc. 

Tot învîrtindu-mă în jurul mormanelor, printre pet-uri, bucăți de gresie, coji de cartofi și pahare strîmbe de la McDonald’s, am observat cîteva hîrtii bătute de vînt. Niște bonuri de magazin. Și chiar un bon de la casa de schimb valutar. Pe el era suma schimbată și, surpriză, seria și numărul CI-ului celui care făcuse tranzacția. Hopa, l-am prins pe stimabil! Am luat bonul, l-am împăturit și am dat fuga plin de entuziasm la poliție. 

Acum mulți ani, pe cînd PNV-ul era încă un no man’s land, cînd descopeream deșeuri în parc, chemam poliția. Eram direcționat către cea locală. Care venea, făcea o poză-două și pleca. În general, ne spuneau ei, este foarte greu să prinzi pe cineva dacă nu organizezi un flagrant sau n-ai o dovadă clară, o fotografie, orice care să ajute la prinderea lui. Astfel că ne-am lăsat păgubași cu poliția și ne am văzut de treaba noastră – am continuat să facem curățenie zilnic, am amplasat coșuri de gunoi, am pus panouri de avertisment. De data aceasta aveam o dovadă! 

Undeva la marginea orașului, pe niște străzi dificile, într-un imobil cu patru etaje, fără balcoane, proaspăt „anvelopat“, cu un aer de ghetou, este sediul secției de poliție de care aparține parcul. Am intrat semeț și i am zis ofițerului de la ușă pentru ce am venit. Acesta s-a uitat la mine în timp ce vorbea la telefon și m-a notat într-un registru. După care a sunat-o pe colega lui, zicîndu-i, cu un zîmbet misterios, ceva de genul: haide că a venit unul de-al tău. Am urcat la etaj. Acolo mă aștepta o tînără agentă care mi-a zîmbit și ea și m-a invitat în birou. I-am explicat pentru ce venisem. A scos calmă două coli albe pe care le-a îndoit la margine. M-a pus să scriu cum am descoperit eu gunoiul, ce-am făcut acolo, cum m-am învîrtit în jurul lui. După care m-a întrebat dacă vreau cu adevărat să scriu despre bonul de la casa de schimb. M-a surprins. I-am zis că acel bon este cheia de boltă a cazului nostru. Persoana în cauză poate fi găsită foarte ușor în sistem: sigur, există un risc să nu fie ea cea în culpă, dar totuși avem o pistă. Doamna agentă mi-a zîmbit din nou și, spre surprinderea mea, a zis că e logic ce zic. După care a fotocopiat bonul de mai multe ori și l-a pus la dosar.

I-am zis că vorbim despre o arie protejată, de interes național. Un parc natural în care adesea ne confruntăm cu astfel de situații. Deșeuri abandonate, parcă dinadins, pe potecile parcului. I-am explicat că prinderea celor în fapt ar fi un semnal extraordinar că instituțiile statului își fac datoria. Trebuie să dăm un semnal clar, doamnă! Sper că înregistrăm o plîngere penală, am încheiat eu. Mi-a zis că asta vor decide ei. Plîngere penală fiind totuși ceva cam tare pentru un astfel de caz, dar, sigur, gravitatea situației necesită o reacție pe măsură. Am semnat foile și am ieșit din secție puțin încurcat de siguranța doamnei. La scurt timp, m au urmat și ei, venind să facă fotografii în teren. Am mai stat puțin la taclale despre cît de nesimțiți sînt unii dintre semenii noștri și cum nu știm noi, românii, să avem grijă de natură și de valori. Și gata. Au plecat. Le-am cerut numărul dosarului, dar mi-au zis că încă nu e un dosar propriu-zis și că mă vor căuta ei la telefon pentru că sînt parte interesată în proces și, în general, să stau liniștit. 

Ei, iată că se fac doi ani de la acea ciudată după-amiază de august în care, în naivitatea mea, am crezut ca am prins hoțu’ și i-am scos ochii. Evident că nu m-a sunat nimeni, n-am primit nici un e-mail. Și, cel mai trist, mormanele de deșeuri au continuat să fie aduse în parc, pe poteci ascunse, printre stuf, trestii și cîntec de pasăre. E drept, din ce în ce mai puține pentru că reușim, cu forțe proprii, să curățăm și să supraveghem zona ca să descurajăm astfel de situații. 

Acesta este nivelul la care se face management de deșeuri municipale în România. O arie protejată de interes național, situată în mijlocul celui mai mare oraș din țară, în care încă se mai abandonează deșeuri. În repetate cazuri am alertat Poliția Locală sau pe cea națională. Niciodată n-a fost prins cineva în fapt. Nu cred că s-a dat vreo amendă vreodată sau că s-a întocmit vreun dosar penal. De fiecare dată cînd îi aud pe primarul sau pe ministrul Mediului că vorbesc despre managementul deșeurilor sau colectare separată îmi aduc aminte de plîngerea mea făcută la poliție și de replica polițistului către colega lui: „Haide că a venit unul de-al tău“. Oare ce-a vrut să spună?  

Dan Bărbulescu este directorul Asociației Parcul Natural Văcărești.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

spymaster serial foto HBO Max jpg
HBO Max face un serial despre spioni și Ceaușescu. Cine interpretează rolurile principale
„Spy/Master“ este un serial-dramă a cărui acțiune se desfășoară în timpul Războiului Rece și spune povestea unui spion dublu, mâna dreaptă a dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Podul suspendat peste Dunăre, de la Brăila FOTO: Radu Aramă
Este oficial: Podul suspendat peste Dunăre nu va fi deschis circulației anul acesta
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Scrioșteanu, anunță în mod oficial, după o vizită pe șantierul podului suspendat de la Brăila, că obiectivul nu va fi finalizat în luna decembrie 2022.
pod peste Dunare 6
Un al treilea pod peste Dunăre va fi construit în urma unui acord dintre România și Bulgaria
România și Bulgaria au convenit să construiască un al treilea pod peste Dunăre, scriu agențiile de presă din cele două țări precizând că va fi semnat un acord în acest sens.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.